Este acesta cel de-Al Treilea Război Mondial?
În toată Europa, lumea se vaccinează pe capete. Sunt țări unde ritmul injecțiilor a explodat efectiv. Ele n-au avut șansa României, unde te puteai/poți vaccina cu orice tip de produs, la orice oră, oriunde.
În Spania, de exemplu, n-a fost până de curând decât AstraZeneca, de care nimeni nu s-a speriat, chiar dacă au murit vreo 4 oameni de tromboze. 4 din 4 milioane…
Între timp, au sosit și Pfizer, Moderna, iar dorința masivă a populației de a se vaccina a condus la aproape 50% din total populație vaccinată cu cel puțin o doză.
În România, vaccinarea e aproape blocată. Din fruntea plutonului, am căzut pe ultimele locuri în UE. Mulți se simt liberi, relaxați, cred că pericolul a trecut, ori s-au obișnuit cu moartea COVID, la câți au pierit și mai pier în jur.
Devine tot mai clar că vom fi loviți din plin de valul 4, peste câteva luni, urmare a expansiunii tulpinii indiene, care e și mai agresivă, și mai contagioasă.
Spitalele vor fi din nou sufocate, pentru că nu vor fi altele noi, eventual TIR-uri improvizate unde numai medicină nu poți face.
Mai grav, la cum se anunță explozia din toamnă și din cauză că populația e foarte puțin imunizată, vor fi tot mai multe cazuri cu bolnavi așteptând pe jos, pe holuri sau rezemați pe pereți, pentru că nu avem personal medical suficient.
Am pierdut și mai ales pierdem cadre medicale, foarte dorite în Occident, și din cauză că antivacciniștii manipulați politic ca păpușele Matrioșka au ajuns să-i amenințe cu moartea pe medici.
De fapt, asta rămâne cauza majoră a pericolului care paște tot mai mult România: efectul incredibil de mare pe care l-au avut antivacciniștii asupra oamenilor normali la cap, care s-au speriat de vaccin mai mult decât de COVID.
Partea proastă pentru ei este că, atunci când va lovi în plin varianta indiană, aceștia vor fi și mai vulnerabili, deoarece noua tulpină e mult mai agresivă decât celelalte, iar ei nu sunt protejați nici măcar parțial, cum sunt cei care s-au vaccinat deja.
E ca diferența între a sta în calea unei furtuni și în fața unui tsunami.
Dar ce putem face? Într-o astfel de lume în care aproape că nu mai contează nimic din normalitatea anterioară, când moartea convinge mai mult decât viața, când mulți parcă s-au plictisit de bine și trăiesc hrănindu-se cu fake news din internet, fiecare e liber să aleagă ce vrea.
Problema intervine atunci când ignoranța lor va demola sistemul sanitar, blocând accesul la tratament al tuturor celor care au alte nevoi medicale decât vindecarea de COVID.
Astfel de oameni, cu boli cardiace, de plămâni, ficat, rinichi, bolnavii de cancer și mulți alții, ei ce vină au?
Una singură: că s-au născut și trăiesc în același timp cu alții cărora nu le pasă decât cum să mai scormonească prin telefon după postări conspiraționiste, menite să le confirme ”adevărul lor” – moarte sigură pentru cei mai vulnerabili.
Veți spune că nu va fi rău pentru lume, per ansamblu, de vreme ce Europa de vest e serioasă, iar țări mai mici, cum e România, devin problemă mai degrabă locală și izolată decât una geostrategică globală.
Oare? Efectul invaziei fake news se simte mai puțin în Occident, dar el stă la adăpost în focare bine conservate, în așteptarea unei complicații și mai mari decât resuscitarea pandemiei via tulpina indiană.
Drumul de la starea de echilibru precar actual la cea de haos extins e doar la un click distanță.
Oare de ce Boris Jonhson ține încă Marea Britanie prizoniera restricțiilor, în ciuda vaccinării extinse a populației? Pentru că răspîndirea tulpinii indiene a SARS-CoV-2 e tot mai extinsă și știe că dacă dă drumul la libertate s-ar putea să revină la greșeala din primul val al pandemiei, când abera despre ”imunizare de turmă” naturală (să moară cine nu rezistă).
Marea Britanie nu e caz unic. Sunt multe alte locuri aparent stabile din Occident care pot bascula peste noapte către o stare de anarhie provocată de pandemie.
Iar revenirea lumii la noi restricții, la carantină dură și izolare tip închisoare, poate crea o stare de spirit și mai vulcanică în rândul populației sătule deja de-atâtea angoase.
Pe un astfel de teren atât de fragil emoțional-social, diatanța de la echilibru la instabilitate, haos și anarhie e foarte mică.
De ce se întâmplă toate astea? Pentru că lumea are nevoie probabil să experimenteze ce-a scris George Orwell în magnificul ”1984” – viața în minciună, dispariția libertății, a democrației.
În fapt, un Al Treilea Război Mondial, unul în care nu mai contează pistolul mitralieră și tancul sau avionul bombardier, ci cucerirea creierului uman cu muniția informației false.
Există o singură mare diferență între această nouă bulibășeală mondială și cele anterioare: moartea devine acum parte din ”noua normalitate”, e acceptată, ba chiar ajutată și girată cu fake news. În timpul unor Hitler, Stalin sau Mussolini, moartea era zgomotoasă și venea la pachet cu teroarea arsenalului de război.
Acum nu mai e nevoie de zgomotul terorii cu miros de praf de pușcă. E suficient să utilizezi instrumentele noilor tehnologii pentru a plasa în mintea celor slabi de înger bombele cu informații false care vor face ravagii.
Pandemia nu ar fi ucis atât de mulți oameni dacă unii dintre semenii noștri n-ar fi picat în plasa manipulatorilor conspiraționiști, al căror scop e clar și anunțat oficial: să distrugă Occidentul cu orice armă, inclusiv prin crearea de conflicte interne în țările sale.
Și ce sursă mai bună de tensiune într-un stat democratic decât să creezi haos în spitale, să moară tot mai mulți, să pice economia, să apară foamea și nebunia generală?
După un an și ceva de pandemie, credem că ne vom întoarce liniștiți la viața dinainte. Dar nu e deloc așa. Acum e vară și, grație unei pături însemnate de populație care a înțeles forța vaccinării, suntem de moment la adăpost. Dar e doar liniștea dinaintea furtunii.
Nu e doar tulpina indiană cea care ne va da iarăși șah la viață democratică. E tot acest zgomot surd și înfundat de sorginte apocaliptică așternut peste lume, care ne vorbește deja prin tot felul de semne în jur, pe care însă nu vrem să le auzim.
E zgomotul produs de explozia climatică (deja unii experți spun că am depășit punctul critic), de criza alimentară tot mai evidentă urmare a efectelor încălzirii globale, de ascensiunea regimurilor dictatoriale (China, Rusia, Turcia, Brazilia) și presiunea valurilor migratorii, de ura și violența (de toate tipurile) în creștere, de divizarea internă a națiunilor libere, de sărăcie, nedreptate socială și mărirea decalajului între bogați și săraci, de pericolul blocajului digital global sau de cel al inflației care stă să crape precum în Germania prebelică.
Oare cine e mai bine pregătit pentru un astfel de nou peisaj asemănător unui Al Treilea Război Mondial? Occidentul sau dușmanii lui? Adevărul sau minciuna? Sănătatea sau pandemia?
Vom trăi și vom vedea cei care vom apuca.
La final însă, decontul se va face simplu, ca întotdeauna, între libertate și lipsa ei. România a experimentat asta, după cel de-al Doilea Război Mondial, când din țară liberă a devenit dictatură peste noapte.
Mulți dintre cei născuți în democrație, după 1990, nu înțeleg ce-a însemnat această schimbare radicală trăită de părinții, bunicii sau străbunicii lor. Nu ar simți traumele decât ar trăi pe pielea lor prăbușirea democrației.
Am redevenit liberi odată cu dispariția de jure a comunismului, căzut în 1989, în estul continentului, iar acum ne folosim libertatea împotriva noastră, vezi refuzul vaccinării care creează premisele haosului viitor de care vorbeam.
Am copilărit în comunism, am suportat vaccinuri forțat, ca toți colegii mei mai mici sau mai mari de generație. Am trăit cu toții sau, mă rog, aproape cu toții, neștind exact adevărul despre acea perioadă imunitar-națională.
Dar foarte mulți suntem încă aici, la pensie sau aproape de ea, supraviețuitori.
Acum, unii dintre noi, au uitat acele vremuri. Le consideră ”impuse”. De aceea, liberi fiind, se opun vaccinării, cu toate consecințele sociale evocate mai sus.
Nu știu că, prin atitudinea lor, pornesc un catalizator în plus al stării de conflict intern, care odată scăpată de sub control poate ”contagia” lejer dincolo de granițe.
Ne vor spune, candid, că din România n-a pornit niciodată un război mare.
Așa e. Dar din Serbia, vecina noastră, da. Iar istoria nu se repetă întotdeauna la fel.
Tocmai din acest motiv, dacă am avea o minimă conștiință de țară globală, am face tot ce depinde de noi pentru a nu pune și mai mult gaz peste focul acestei lumi tot mai nebune. Am avea grijă de pandemie, de vaccinare, am arunca la coș minciunile care ne populează telefoanele, ne-am elibera de acel feisbuc care ne-a confiscat mințile și ne înnegrește sufletele și am reveni la valorile adevărului profund, la viața în respect pentru medici, știință, pace și bucurie națională. Așa ne-am conserva libertatea și ne-am întări conștiința divină!
Dar cine suntem noi să ne punem astfel de întrebări?
