Fata in fata cu generalul Ion Mihai Pacepa. Alte pagini inainte de lansarea cartii!!!!!


    Revista 22 publica citeva intrebari formulate de Lucia Hossu-Longin si citeva raspunsuri data acesteia de catre Ion Mihai Pacepa.
    pacepa-coperta
    Doua fragmente:

    Nu şi da. Nu, n-au existat compartimente necontrolate. Da, am trăit tot timpul cu luminile, cu toate luminile aprinse. Lucia, la 28 iulie ’78, când avionul militar american care m-a transportat din tiranie în democraţie a aterizat la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, eram în cabina piloţilor. Afară era o zi glorioasă.
    Soare, care a amplificat focul de artificii din interiorul meu. „I’m a free man“, am strigat fără să-mi dau seama ce fac. Şi m-am repezit să îmbrăţişez echipajul. „I’m a free man“. Şeful adjunct al CIA m-a întâmpinat cu tradiţionalul: „Welcome to the United States“. Ulterior, când am devenit apropiaţi, am discutat de multe ori acea izbucnire de pe aeroport. Dar crede-mă, nu i-a fost uşor să realizeze – nici chiar lui nu i-a fost uşor să realizeze – ce înseamnă să trăieşti la vârful unei societăţi înţesate cu microfoane şi cu informatori.
    &
    Când eu am fost transferat la DIE, am primit numele de Mihai Podeanu. Şi Podeanu am rămas până am plecat. La vremea respectivă trăiam sub identitatea de Pacepa, dar semnam toate documentele cu numele Podeanu. Mai târziu, după aşa-zisa trădare a lui Costel Răuţă şi-a lui Constantin Dumitrăchescu, Ceauşescu a ordonat ca toţi ofiţerii din DIE să-şi schimbe numele. Atunci numele meu oficial în DIE a devenit Mihai Podeanu, am primit carnet de ofiţer, de general pe numele Mihai Podeanu. Toate documentele, salariile pe numele de Mihai Podeanu şi aşa mai departe, cu alte cuvinte erau doi oameni. Unul era Pacepa care trăia cu soţia şi cu fata undeva, în afară, şi altul era Podeanu care era în interiorul ministerului, în DIE.

    Mai multe, aici!


    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here