Hai, sictir cu toti sarantocii vostri! Sa nu mai plangem ca fraierii…
Am vazut o intreaga tevatura facuta pe seama unei batrane care avea o pensie de trei lei. Si am fost extrem de uimit. Pentru ca batranica primea trei lei, desi nu muncise niciodata cu carte de munca. Adica n-ar fi trebuit sa primeasca nici un fel de pensie, cel mult se califica pentru un ajutor social din partea primariei. Ceea ce o transforma intr-o problema locala si nicidecum intr-una nationala.
Totusi, o serie de personaje, in frunte cu Adrian Paunescu, ii plangeau de mila, in loc sa proslaveasca un sistem ce a reusit ca din zero lei cotizatie la fondul de pensii sa scoata trei lei profit.
Da, este trist sa vezi un om batran ca moare de foame. Este induiosator sa vezi figura bunicilor in persoana unui amarat. Ti se rupe inima. Dar asta nu inseamna ca ratiunea trebuie sa fie calcata in picioare. Pentru ca ajutand un astfel de personaj nu-I salvezi pe cei zece mii care raman la fel de saraci. Si, oricat ar incerca un “salvator de ocazie” sa spuna ca a dat dovada de marinimie platindu-i o suma oarecare batranului respectiv, el nu ramane decat un ipocrit care a ales sa ajute o persoana si sa le ignore pe celelalte.
N-am auzit pana acum pe cineva care plange de mila medicilor rezidenti ce, la 25-26 de ani au 6 milioane de lei vechi salariu si NU iau nici o spaga. N-am auzit sa fie reportaje despre cum profesori tineri aleg sa nu predea in scoli pentru ca nu au cum sa traiasca din salariu. Pentru ca in figura lor nu iti poti vedea bunicii. Multi insa s-ar vedea pe sine.
