Iaurtul şi alăptatul. Aparenţa ingenuă a unei analogii bolnave
O reclamă la un iaurt nou, Tnuva, este difuzată agresiv la TV şi mi-a înfuriat, oripilat sau amuzat mai toţi prietenii pe care i-am întîlnit în ultimele zile. Mie mi-a confirmat o teorie: cele mai agresive, greu suportabile şi, în ultimă instanţă stupide, artefacte sînt acelea care jonglează cu inocenţa şi care, de fapt, se bazează pe analogii bolnave. Din acest cocktail pot ieşi controverse, capodopere sau imbecilităţi istorice.
Contul, foarte gras, peste 5 milioane am auzit (dar nu garantez), pentru toata campania, al companiei israeliene TNUVA a fost luat de McCann Erickson. Echipa de creaţie a fost condusă de Adrian Boţan. Şi aşa a debutat o lansare de brand – bazată pe armonia dintre valorile familiei şi valoarea iaurtului cu pricina – cu o analogie între gustul laptelui de la sânul mamei şi gustul de Tnuva. Prefer lipsă de creativitate şi clişee publicitare, decît vreo minte luminată care să-ţi spună direct în faţă că apare în rafturi un iaurt cu gust de lapte matern… Realizarea clipului nu e rea, imaginea e în regulă, dar deznodămîntul e un ciocan în moalele capului.
