In sfarsit: cineva care crede ca 4,3,2 sucks!
De cand am vazut filmul, nu am priceput de unde toata valva, toata admiratia si extazul…Mie nu mi-a placut… Nu mi s-a parut ma bun ca „Filantropica” ori decat „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”. Socant doar pentru cineva care nu stie ce a insemnat comunismul in Romania, 4,3,2 a reusit sa impresioneze folosind aceleasi resorturi ca si filmele despre Holocaust. A adunat o gramada de premii, de aplauze, de laude, dar tot nu imi explicam de ce nimeni nu si-a dat seama ca a fost un film simplu, fara alta pretentie decat aceea de a soca…
Dar cand am vazut declaratia lui Armond White, m-am linistit: „Despre „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Mungiu, şeful criticilor de film newyorkezi a declarat, potrivit „New York Magazine”, că nu e decât „o marotă bazată pe reproşuri liberale, un efect întârziat al «mândriei naţionale triumfaliste» pe care le-o imputa Susan Sontag americanilor”.” – detalii aici.
