Întrebările sub centură
Nu există întrebări sub centură cînd e vorba de candidaţi la preşedinţia României. Cine vrea să ocupe prima funcţie în stat e dator să răspundă şi celor mai incomode aluzii sau întrebări despre viaţa sa publică şi personală.
I-am văzut sîmbătă pe Traian Băsescu şi pe Crin Antonescu iritîndu-se pe rînd după întrebări care păreau îndreptate sub centură. La capitolul femei, amîndoi s-au inflamat. Băsescu deoarece i s-a părut că Antonescu face aluzii la o eventuală relaţie mai strînsă între el şi Elena Udrea, Crin Antonescu fiindcă a crezut că Băsescu încearcă să-l învinovăţească de moartea primei sale soţii. Cred că fiecare dintre ei ar fi trebuit să dea calm explicaţii, în loc să-şi arunce priviri piezişe şi să se declare scandalizat de cuvintele celuilalt. Nu e plăcut să vorbeşti despre viaţa ta personală, dacă nu o faci din proprie iniţiativă. Şi cînd ştii că te vede şi te aude o ţară întreagă e normal să te simţi stingherit, mai ales cînd adversarul sugerează că ai avea ceva de ascuns. Dar tocmai din cauza acestei sugestii, aş fi preferat ca amîndoi candidaţii la preşedinţie care s-au întîlnit sîmbătă la Cluj să explice pe larg cum stau lucrurile, nu să sară pe gard cocoşeşte.
La fel, cînd Băsescu a dat de înţeles că Antonescu chiuleşte din Senat, spre deosebire de el care se duce zilnic la serviciu, era mai bine dacă senatorul PNL ar fi spus de ce lipseşte de la slujbă, în loc să se îngălbenească la faţă de nervi şi să zică apoi că n-a lipsit de la nici unul dintre momentele importante din Senat. Tot aşa, cînd Băsescu i-a spus lui Antonescu, încercînd să-l ia peste picior, că a fost mai mult bibliotecar decît profesor – încît competenţa lui în domeniul învăţămîntului nu e prea mare, contracandidatul său, care a punctat precizînd că a fost muzeograf, nu bibliotecar, putea foarte bine să explice cum e cu muzeografia asta, care nu e nici pe departe o îndeletnicire de luat peste picior.
Dacă Crin Antonescu l-ar fi intrebat pe Băsescu ce relaţii are cu băuturile alcoolice, iar preşedintele în exerciţiu i-ar fi pus o întrebare asemănătoare, nu cred că ar fi fost vorba de indiscreţii inacceptabile. Dimpotrivă, de vreme ce despre amîndoi se spune în presă le place să bea, fiecare ar fi avut astfel prilejul să-şi susţină cauza şi să-şi declare consumul. Cu prilejul întîlnirii de la GDS, Traian Băsescu a spus, nemulţumit, că mass-media aservite mogulilor nu scapă nici un prilej să-l declare beţiv. Într-un moment de mare audienţă, preşedintele putea spune ce, cît şi cînd, cu certitudinea că nu-i vor putea fi trunchiate spusele. De acelaşi avantaj ar fi beneficiat şi Crin Antonescu, încît iarăşi n-ar fi fost vorba de o indiscreţie.
Chiar dacă lui Traian Băsescu i s-a părut că Antonescu a vrut să-l lovească pe la spate amintind de scandalul Flota cînd i-a spus că dacă pierde alegerile nu va mai avea pe ce vapor să se întoarcă pe mare fiindcă România nu mai are flotă, mai curînd ar fi trebuit să-i mulţumească că a adus vorba despre acest subiect. Băsescu a avut astfel prilejul să răspundă el însuşi celor care îl acuză în locuri şi la date diferite că ar fi vîndut flota. Or ce-şi poate dori mai mult un candidat decît să replice în direct şi pe mai multe posturi de televiziune simultan, celor care îl acuză de corupţie?
Primele reacţii ale celor care au comentat public şi în particular întîlnirea de la Cluj întăresc, indirect, ceea ce am scris aici. Unii dintre cei care i-au acuzat pe Băsescu şi pe Antonescu că ar fi recurs la lovituri sub centură se întreabă de ce au lipsit alte întrebări care ar putea fi încadrate în aceeaşi categorie – despre căsătoria şi sursele de venit ale lui Crin Antonescu, despre fetele lui Traian Băsescu şi despre situaţia locativă a preşedintelui. Alţii în schimb sînt de părerea că am fi asistat la un blat al cărui perdant ar fi fost Geoană, pe care combatanţii l-ar fi terfelit în absenţă. Ceea ce mi se pare caraghios. Dacă nu s-a dus, Geoană şi-a asumat riscurile absenţei, inclusiv pe acela de a se vorbi despre el.
Din punctul meu de vedere în dialogul de la Cluj dintre cei doi candidaţi la preşedinţie, nu a existat nici o lovitură sub centură. Că pot exista întrebări ticăloase, pornind de la neadevăruri flagrante, asta e altceva. Dar cînd la mijloc e interesul public chiar şi neadevărurile trebuie clarificate.
Text apărut în revista 22.
