Singurul lucru pe care îl cunoaștem sigur este că mașina unui afacerist mediocru din Arad a sărit în aer detonată de o bombă și că explozia l-a omorât pe loc pe un cetățean din Arad. Pe scurt, cunoaștem oficial cam tot atât cât ne-au spus și imaginile pe care le-am văzut în primele ore ale dimineții de 29 mai. Adică, mai nimic.

Avem în schimb doar ipoteze, speculații și foarte multe teorii mai mult sau mai puțin conspiraționiste. De la o țară care se pretinde atât de sigură pe cât clamează guvernanții actuali și care a băgat an de an sute de milioane și chiar miliarde de euro în instituțiile care se ocupă de siguranța națională te-ai fi așteptat ca măcar comunicare pe marginea acestui caz să fie ceva mai complexă.

Cel puțin atât cât să nu existe libertatea unora de a presupune că afeceristul arădean nu s-a aruncat singur, din greșeală, în aer, ci a fost cu adevărat ținta unui asasinat la comandă.

Luând de bună informația, neconfirmată până acum oficial, că milionarul arădean a fost victima unui asasinat cu bombă, următorul pas e să ne oripilăm cu toții în fața unei asemenea grozăvii nemavăzute până acum în România și să deplângem viitorul care ne așteaptă într-un stat în care asasinii de acest calibru scapă nedescoperiți. 

Există o teorie care sperie și mai mult decât neputința sau nepriceperea anchetatorilor de a descoperi vinovații acestui asasinat. Și abia această pistă e mai terifiantă decât orice alt scenariu conspiraționist.

Posibilitatea ca prin această execuție să se transmită un mesaj la cel mai înalt nivel în stat, pentru ca eventualii doritori de aventuri în tărâmurile mafiei organizate să înțeleagă că aici nimeni nu se joacă și totul este cât se poate de bine controlat de cei care dictează în piața subterană a statului.

Potrivit acestei teorii, vinovații de asasinatul omului de afeceri arădean nici nu vor fi vreodata prinși și aduși în fața justiției, pentru că asta ar însemna prăbușirea unei importante hălci din actuala putere care administrează statul, fie că vorbim de cea politică sau administrativă.

Autorii acestei teorii au găsit deja încrengături între afacerile lui Crișan și interesele politicienilor la cel mai înalt nivel, explicându-și astfel toate întrebările care încă nu au primit niciun răspuns din partea autorităților.

Cum în România este mai degrabă cunoscută colaborarea între lumea interlopă și instituțiile de forță, zeci și sute de exemple ilustrând perfect această ipoteză, nu e chiar întru totul absurd să presupunem că atentatul din Arad este un mesaj tocmai pentru niște „băieții” care și-au imaginat că pot strica acest „aranjament” istoric.

Violența acestei crime trebuie până la urmă să se integreze într-una din aceste teorii, cel puțin până în momentul în care autoritățile noastre ne vor prezenta primii suspecți ai crimei care a îngrozit o țară întreagă.

Nu ne rămâne decât să sperăm că acest moment va veni într-un viitor nu foarte îndepărtat. Pentru că altfel nu rămânem decât cu cea mai sumbră perspectivă din toate câte există: fără un vinovat condamnat în acest caz, cei care au executat și comandat această crimă se simt încurajați să își facă de cap în continuare. Nu e nimeni care să-i oprească, nu există nimic de care să se teamă.