Ai spune, după reacțiile din media și de pe rețelele sociale, că țara asta nu e campioana Europei la maltratat copii, la exportul de carne vie, la violența domestică și abandonul școlar, la analfabetism funcțional sau emoțional, la hoție și slugarnicie. Nu! Dimpotrivă!

Ai fi tentat să crezi că trăim în paradisul moral de pe Pământ, în cea mai civilizată și educată țară din câte au existat în istoria omenirii. Citind comentariile și analizele, măsurând reacțiile și energiile expuse în spațiul public, revolta generală provocată de împușcarea unui „regelui urșilor” carpatini, un extraterestru ar fi convins că tragedia provocată de prințul austriac a tulburat liniștea celui mai blajin și educat popor din univers.

Altfel, dacă s-ar putea măsura comportamentul și violența față de animale, fie ele sălbatice sau domestice, sunt convins că românii ar fi și aici fruntași în Europa și nu numai. Așadar, în ce a lovit știrea care a luat pentru o zi mințile națiunii și ne-a transformat pe toți în cei mai mari iubitori de animale din galaxie?

Trebuie să fie ceva legat, cu siguranță, de mărimea animalului – cel mai mare urs carpatin și probabil cel mai mare urs din Europa, „regele urșilor brun carpatini”. Și, fără prea multe dubii, trebuie să fie legat și de faptul că „asasinul” este un străin, un austro-ungar, prințul Emanuel von und zu Liechtenstein.

Acest „von und zu” trebuie să fi pus capac întregii afaceri și să fi declanșat nebunia durerii fără margini care a cuprins inimile altfel atât de iubitoare ale semenilor noștri. Ne-am simțit atacați în singurul lucru în care eram și noi cu adevărat primii și unici în lume – ne-au omorât străinii fără inimă regele urșilor, cel mai mare urs brun din Europa.

De altfel, în nefericirea lui, premierul Florin Cîțu a știut prea bine ce spune când a încercat să stingă scandalul afirmând că degeaba ne agităm că are el informații sigure că nu era nici vorbă cel mai mare urs din țară. Un cinism care în candoarea lui exprimă perfect tot adevărul despre ceea ce suntem azi. 

Drama reală pe care o trăim în prezent e mai degrabă faptul că prim-ministrul nu pare să mai aibă nicio altă idee și niciun alt plan de guvernare în afara campaniei de vaccinare, iar întreaga energie și-o pune exclusiv în slujba fabricării unor visuri despre momentul eliberării de mască și de măsurile de restricție.

Evident, vaccinarea este crucială. Desigur, statele care au reușit să își vaccineze cetățenii în proporție de peste 50-60% încep să culeagă deja roadele. Doar că noi după un început promițător ne-am pierdut pe drum, iar acum cu cât vaccinarea merge mai prost cu atât mai aiuritoare și fanteziste sunt și declarațiile celor care sunt responsabili de strategia campaniei.

De altfel, dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra proiectelor Executivului și coaliției de guvernare, ajungem să înțelegem strategia de comunicare a lui Florin Cîțu.

Când problemele apărute la fondurile europene te fac să te îndoiești că vom fi în stare să luam mare brânză din cele 80 de miliarde fluturate obsesiv, când marile reforme promise în administrație s-au înfundat în certuri cvasi-permanente între PNL și USR-PLUS și în bugete blocate în cele mai mari orașe ale țării, e chiar recomandat ca mesajele transmise de la Guvern să vizeze aproape exclusiv lupta cu pandemia.

E chiar cea mai sănătoasă cale de a evita să vorbești despre haosul de la pensii, de harababura cu legile Justiției, de starea critică a economiei și împrumuturile externe care au explodat în ultimul an sau de privatizarea care se pregătește în Sănătate.