Mic bilanţ al mediamanipulărilor. Băsescieni, pesedişti, înjuraţi aici
A trecut o lună, am strîns multe în tolbă, pot face acum o listă de cîteva mediamanipulări care mi-au zgîriat ochii şi urechile. Ba chiar portofelul, ţinînd cont că multe au fost executate cu bani publici.
- TVR este sursa manipulării prin neprezentarea subiectelor politice. S-au trezit toţi abia acum că există TVR. Băsescu s-a aruncat penibil în subiect după ce a evitat 5 ani tema din simplul motiv că a putut veni oricînd să-şi spună poeziile acolo. Şi, cînd şi-a reamintit că postul public era de fapt o cîrtiţă pusă în adormire şi trezită de Hrebenciuc la ţanc, a ieşit la gard cu un epitet demonetizat: şi Sassu e mogul. A ieşit Patriciu din teren şi a intrat Sassu. A se slăbi.
- Subiectul „dezbatere” a fost manipulat în fel şi chip. Staffurile au ajuns să facă formate. Privaţii au ajuns să împingă TVR-ul să facă dezbatere. Sassu s-a arătat un simplu executant, scos în faţă la ţanc şi sacrificat pe altarul libertăţii de expresie de toţi candidaţii pe rînd. Mai puţin Geoană.
- S-a vorbit ore în şir despre moderator: e o pseudoproblemă. Moderatorul este o umbră mai ales în formate cu minutar şi secundar. Totuşi, aş fi preferat un duet Cristoiu-CTP măcar aşa aveam spectacol – sînt amîndoi narcisişti şi ar fi dorit să iasă în faţă. Dar nu cred în iluziile lor cum că ar putea cîştiga sau pierde alegeri cu o întrebare. Asta e doar în capul jurnaliştilor şi consultanţilor, două categorii care-şi cîştigă pîinea dîndu-se mari:).
- Orice aţi zice despre Toma, Pârvulescu şi ceilalţi, într-un punct au avut dreptate. Referendumul a fost o manipulare grosolană. Nu s-a discutat mai nimic despre „cealaltă variantă”. Partidele antibăsescu, în loc să se opună, au ieşit cu un mesaj idiot precum „şi noi vrem reducerea, dar nu ca a lui Băsescu”, întărind astfel confuzia: vom ajunge probabil la o soluţie debilă, exact ca în cazul „uninominalului”. Dar Traian Băsescu a profitat. La televizor a fost criticat pentru referendum, dar pe străzi apar peste tot reclame indemnuri, toate construite în jurul ideii de anti-parlament. Conflictul strada-televiziune nu mai este unul între adevăr şi manipulare, ci între două manipulări.
- Mircea Geoană a fugit. Dar înainte să ne prindem de asta, înainte de momentul „Cluj”, toate televiziunile i-au cîntat tema cu „Băsescu nu vrea confruntare”. A fost sinistră umflarea temei şi dezumflarea ei în momentul în care preşedintele a ieşit cu Antonescu la confruntare.
- Toată lumea a vorbit despre televiziunile mogulilor, uneori artificial şi aiurea. Orientarea strict pe media e manipulatoare şi seacă. (Mă enervează în continuare comparaţia Realitatea – Antena3. Şi prima are multe păcate, eu însumi le-am criticat aici, dar nu se pot compara situaţiile.) Dar nu s-a vorbit mai deloc de distribuţia în stradă. Sînt zone din ţară absolut sufocate de Băsescu, altele de Geoană. A plouat cu mălai şi ulei şi găleţi de plastic de la cele două partide.
- Tîmpenia Hayssam – exemplu clasic de subiect umflat complet artificial. A fost un soi de îndemn „nu te duce la vot”.
- Pe lîngă isterii de diverse feluri, manipulatoare (psihologic) mi s-a părut văicăreala. Ăla ne fură, ăla nu mă difuzează, ăla nu ştiu ce. Şi cînd ascund adevăruri, un aşa comportament nebărbătesc m-a scos din minţi. Încă o dată, nimeni nu şi-a asumat puterea cu adevărat. Boc a fost singurul într-un fel umil; şi mi-a fost simpatic.
- o mega temă de manipulare a fost ANTIPOLITICA. Toţi au sesizat potenţialul de audienţă într-un fel sau altul. Patriciu a scos politica din ziar. Realitatea a cerut respect. Jurnalul Naţional a făcut mişcare de rezistenţă (aici chiar m-a pufnit rîsul). Au fost binevenite subiecte precum Metrorex care să amintească ce mult conteaza un vot aici şi cît de politizată e România…
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
