Morala lui Basescu. Scuze.

N-am crezut o secunda in sintagma Basescu-dictator. Am luat-o ca pe o formula de campanie, eronata, din moment ce, la fel ca in cazul meu, ea nu-i convinge pe cei  sensibili la problema, iar in privinta celorlalti, sa le zicem “saraci cu duhul”, n-ar fi nici pe departe un pacat. Dimpotriva. Cred ca si dupa 17 ani de la caderea comunismului, exista o majoritate care ar imbratisa fara probleme o mica dictatura.
N-am crezut nici in succesul formulei Basescu-a-incalcat-Constitutia. Mai mult, chiar eu, la fel ca multii altii, daca ar fi sa raspund la aceasta acuzatie as spune fara sa clipesc: “Daca Basescu a incalact pina acum Constitutia, cu atit mai rau pentru ea. Ea, Constitutia trebuie suspendata( a se citi, modificata) si nu Basescu.” Daca l-am criticat pina acum pe Basescu (si bine am facut, si o s-o mai fac cu sinceritate si buna credinta de fiecare data cind voi considera ca merita), l-am criticat pentru cu totul alte pacate. Iata, “tiganca imputita” imi da ocazia sa ma explic.
Basescu e genul de politician iubit nu pentru ce face, nici macar pentru ce spune, ci pentru “morala” lui. Este exact motivul pentru care eu n-o sa-l stimez niciodata. As spune chiar ca morala de tip Basescu este ceea ce detest cel mai mult la un politician. Cei ce ma urmaresc de mai multa vreme stiu ca nu sint un moralist al politicii. Nu cer unui politician sa fie neprihanit si nu-i judec prestatia publica dupa cum e in viata sa privata. Ma intereseaza daca politica sa produce rezultatele asteptate de mine si sunt bune pentru tara. Concret, nu din vorbe, nu clamindu-le toata ziua, pe toate ulitele.
Cind vorbesc insa de morala de tip Basescu ma refer la altceva. E vorba de faptul ca Basescu amesteca nepermis ceea ce e pacatos in el ca om cu ceea ce face ca politician. Cind injura un ziarist(stiu, niste gaozari nenorociti) multa lume il iarta (ca sa nu zic aplauda) pentru ca, vorba aia, e si el om, se mai enerveaza. Da, e si el om, ca doar n-o fi capra, dar ce nu inteleg fanii lui e ca nu exista de fapt omul Basescu vs politicianul Basescu. “Omul” Basescu e totuna cu politicianul. Aici e buba.
Cine l-a urmarit in cele citeva intilniri contondente cu ziaristii, inclusiv cu bloggerul-licean din Cluj pe care l-a facut “puiut de comunist”, putea sesiza urmatorul desfasurator-tip. Basescu incepe de fiecare data cu zimbetul pe buze. Urmeaza un scurt schimb de intrebari si raspunsuri, normale, serioase chiar, dupa care explodeaza. Aproape fara nici o explicatie, Basescu explodeaza pur si simplu si-l face praf pe cel cu care discuta. Din acel moment nu mai exista decit razboi. Practic, Basescu incheie orice comunicare cu o declaratie de razboi. Uneori il amina, insa de fiecare data deznodamintul va fi „pe viata si pe moarte”. Nu conteaza cine are dreptate atita timp cit nu i se da lui. Si asta nu e doar omul Basescu, e si politicianul Basescu. Acum spuneti-mi si tu, amice, cum crezi ca ai putea lucra cu un asemenea om? Cum trebuie sa fi construit mental, psihic, chiar moral ca sa ramii totusi rezonabil? Nici sluga, nici adversar. Pur si simplu sa vrei sa muncesti cot la cot cu el, eficient dar demn. Te-ai pus vreodata in situatia asta?
PS. Stiu, si-a cerut scuze. Ei si? Scuzele nu schimba pe nimeni. Schimba eventual o situatia, nu si omul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here