O ţară în care nimeni nu critică băncile. Sau aproape nimeni


    Se vede cit de in urma sintem dupa simplul fapt ca in tara asta nu se vorbeste despre problemele reale, imediate, cele de care ne lovim. NU. Se vorbeste despre Basescu si despre iPhone. Dar nimic despre ce doare. Pentru ca e mare frica, mare manipulare, mare+mare.
    Am avut o bucurie. Pentru prima data, din cîte îmi amimtesc din zona publicisticii intelectuale a răzbătut o temă cu o miză adevărată. Am sesizat-o tîrziu, dar nu e niciodată prea tîrziu. Aşa că felicitări Revistei 22 pentru materialul (nr. 961, edeti in arhiva ca nu pot linkui direct) despre credite şi cămătarie la nivel mare. E un început, sînt încă multe chestiuni vagi discutate „în principiu”, dar e un start serios în dezbaterea eticii bancare.
    Cîteva chestiuni pe care le-am retinut:

    • problema educatiei financiare a publicului larg si a pregatirii etice a functionarilor din institutiile de cre­dit, pare de-a dreptul futurista. Practic, in Romania nu exis­ta astfel de programe. In acest moment, niciuna dintre institutiile care au un rol sau altul in piata cre­di­te­lor, de la banci si IFN-uri pana la asociatii bancare si Banca Nationala, nu pare dispusa sa isi asume astfel de responsabilitati. (Bogdan Diaconu)
    • In Romania, pes­te 90% din sistemul bancar este detinut de capital strain, in buna masura vestic si asta chiar dinainte de aderare. Cu toate as­­tea, practicile sunt mai degraba orientale. (Alin Iacob)
    • Acum, legea ii obliga pe creditori, ca in me­sajele promotionale, sa mentioneze si DAE, insa in reclame aceasta informatie este prezentata in asa fel incat sa nu fie va­zuta. Aceasta este o tentativa certa de in­selare a oamenilor. (Iacob)
    • cel mai corect este sa ne referim la un singur indicator general ac­ceptat, care nu poate fi altul decat DAE. Acesta trebuie, insa, calculat de toti creditorii la fel, lucru care nu se intampla in Romania. Aici, Banca Nationala tre­bu­ie sa ne spuna de ce a lasat atat de multa li­bertate in calcularea acestui indicator. (Iacob)
    • Iata, ca exemplu, ce prevede o clau­­za din aceste conditii generale de credi­ta­re ale unei banci: „Banca este indrepta­ti­ta sa modifice nivelul dobanzilor, co­mi­sioanelor, spezelor, fara o instiintare prea­labila”. Din aceasta prevedere rezul­­ta clar ca cel creditat semneaza si e de acord sa plateasca orice, oricat, oricum i se nazare unei banci intr-o anumita pe­ri­oa­da. E ca si un contract de sclavie intre cetateanul care se imprumuta si banca ce finanteaza, aceasta din urma avand drep­tul sa faca tot ce doreste. (Iacob)
    • La noi, de pilda, inca mai exista acel co­mision de rambursare anticipata, con­si­de­rat abuziv de catre Comisia Europea­­na. Ei bine, din momentul in care s-a anun­tat ca din 2010 acest comision nu va mai putea fi mai mare de 1% din valoarea cre­ditului, creditorii l-au crescut foarte mult. E un exemplu de clauza unilaterala, pe care clientul nu are cum sa o nego­cie­ze.
      Care este acum media acestui co­mi­sion?
      Intre 3 si 7%. Faptul ca bancile au cres­­cut acest comision, in conditiile in care in­­cepand cu 2010 Romania va trebui sa tina cont de reglementarea Comisiei Eu­ro­­pene, nu sugereaza o atitudine respon­sa­bila. (Anca Bidian)

    Inca o data, ma bucur ca au inceput sa apara astfel de texte. E tot ce poate fi mai important.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here