OPINIOMETRU: Cum a reuşit PSD să scape de nişte inşi: i-a luat Oprescu!
O poetă celebră nu găseşte goliciune în sufletul lui Traian Băsescu. Alianţa anti-preşedinte e luată la refec. Se pare că Oprescu trebuia inventat ca să scape totuşi PSD-ul de nişte figuri sordide. Iar Patriciu continuă aventura sa de tip Alice în ţara minunilor libertariene.
Dacă e vineri, e Alina Mungiu-Pippidi, din care ne permitem să cităm ceva mai mult de data asta. Despre cum intenţiile bune se pot transforma în „rele”.
Prostii se fac si intre alegeri. Regimul Constantinescu a schimbat legea ca ministrul Justitiei sa-l dea afara pe procurorul general, si nu seful statului, chestie de care a profitat imediat guvernul Nastase intors la putere. Diversi parlamentari, dintre cei care zilele astea trec la Oprescu (incep sa cred ca trebuia inventat, ca altfel PSD nu reusea in veci sa scape de alde Nicolicea), scot mereu din buzunar cate un proiect nou cu cine ar trebui sa numeasca pe procurorul general anticoruptie, asta, in momentul in care, in sfarsit, aceasta institutie merge, deci e de bun-simt sa nu o atingem cu vreo „imbunatatire”. Monica Macovei, de teama ca reforma nu va merge suficient de repede pentru succesul integrarii, a facut si ea o eroare, facand mandatul de procuror general de doar trei ani, ca dupa sa il poata schimba daca e ineficient.
Dupa trei ani ea nu mai era acolo si am ramas cu aceste mandate neverosimil de scurte, cand practica buna este ca oricine din institutiile de control sa nu aiba mandatul circumscris unuia politic, ci suprapus, si mai lung. De fapt, fiecare face asemenea modificari ca sa isi rezolve pe moment o problema si pe urma noi ramanem cu respectiva modificare inutila, ba chiar daunatoare, pe cap. In raportul Carnegie despre promovarea statului de drept, Romania e citata cu un singur lucru, cu plangerile investitorilor din pricina acestei frenezii institutionale: oamenii au spus ca pot trai cu legi proaste, dar nu pot trai cu legi pe care mereu unii sau altii incearca sa le dreaga. (mai mult)
Dan Tapalagă vorbeşte despre alianţa „anti” care vrea să inducă senzaţia apăsătoare de dictatură. Şi se întreabă unde e subiectul cumnatul lui Geoană, Costea?
Pe scurt, o societate civila trucata si partide expirate, care defileaza in criza de solutii cu marionete. E posibil sa gasiti in funesta galerie de mai sus oameni de buna credinta, mai putintei la minte, luati de val in marea de vorbe despre pericolul dictaturii. Eu nu i-am vazut, dar poate exista.
Cateva ONG-uri, mogulii si pareristii lor speriati de somaj, trei partide si cateva sindicate s-au infratit in Alianta Anti. Ei au decretat ca Traian Basescu are voie doar sa taca sau sa dispara. Orice zice si face este prost, odios si ilegal. Respecta legea numai cand isi tine gura. (mai mult)
În revista 22, Andreea Pora îi ia un interviu scriitoarei Angela Marinescu care explică de ce ar vota cu Băsescu deşi le poartă pe EBA şi Udrea în spate:
Băsescu nu e perfecţiunea întruchipată. Nimeni nu spune asta. E un „amărât“ de marinar. A condus un vas. E adevărat. Dar are o gândire virilă. Se mişcă viril. Râde viril. Glumeşte viril şi este serios viril. Are multe hibe. O are pe EBA în spate. Nu avem ce să-i facem. A exhibat-o cât a putut pe Elena Udrea. Deci Băsescu a făcut greşeli, le face şi acum. Dar nu putem să-i reproşăm goliciunea din suflet, goliciunea din minte, lipsa de dorinţă de a arăta lumii şi altceva decât lăcomie. Pentru că se vede cu ochiul liber. Ceilalţi de la PSD, ne-am săturat de ei până peste cap. (mai mult)
În ziarul apolitic Adevărul, Dinu Patriciu îşi continuă visul libertarian în care diverşi tipi îşi vînd primăriile, închiriază poduri etc.
L-am întrebat odată pe primarul unui mare oraş cu ce bani construise un pod ce se afla pe terminate şi avea aproape un kilometru. Mi-a răspuns simplu: „L-am finanţat printr-o societate de leasing. E al lor şi l-am închiriat pentru 30 de ani“. Un alt edil tocmai vânduse primăria. L-am întrebat ce va face cu banii. Mi-a răspuns senin că sunt plasaţi într-un fond de investiţii pe termen lung, îi produc cam 6% pe an, bani pe care, la rândul lor îi investeşte alături de un grup privat, într-un parc de distracţii. Într-un mare oraş din Asia, un investitor a primit dreptul de a construi două turnuri gemene de peste 400 de metri înălţime, având la poalele lor un mall, pe un teren cedat în proprietate de către primărie, cu condiţia să amenajeze în completarea proiectului un parc public de vreo 12 hectare. (mai mult)