OPINIOMETRU: Top Gear despre România. Meciul de la Cluj întors pe toate feţele
S-a dat la BBC episodul Top Gear despre Romania şi un blogăr e trist că s-a zis acolo că sînt mulţi ţigani. Ovidiu Nahoi analizează o realitatea stranie: de ce lipseşte România din aniversările de 20 de ani de la căderea comunismului din Europa. Cristoiu şi CTP, despre bătălia Băsescu-Antonescu.
Ovidiu Nahoi scrie un comentariu excelent despre absenţa României din orice invocare europeană a celor 20 de ani aniversaţi de la căderea Zidului.
Rândurile de mai jos aparţin unei tinere românce. Corina Murafa a fost, lunea trecută, la Berlin, la sărbătorirea celor 20 de ani de la căderea Zidului. Voi reda doar un fragment, în care descrie ceea ce a văzut:
„Sunt steagurile tuturor ţărilor din Europa Centrală şi de Est care, alături de Germania, au scăpat de comunism. Ale tu-tu-ror! (…) Care e singurul steag care lipşeste? Al României… În timpul celebrărilor au susţinut discursuri cei mai importanţi şefi de stat ai momentului, precum şi figuri istorice care au făcut posibilă căderea cortinei, precum Lech Walesa sau Gorbaciov. Ca şi cum s-ar fi vorbit între ei, fiecare vorbitor lăuda câte o ţară – unii Polonia, alţii Cehia, alţii Ungaria, alţii Bulgaria. Numele României nu a fost rostit de nimeni.“
Am verificat încă o dată relatările marilor publicaţii internaţionale după festivităţile berlineze. Într-adevăr, niciun cuvânt despre tributul de sânge al României. Nimeni chemat să vorbească din partea românilor. De ce se întâmplă asta? O explicaţie ar putea fi aceea că, după 20 de ani, continuăm să fim complexaţi, la noi acasă, de propriul nostru trecut. Căutăm febrili “dovezile” Marii Conspiraţii, ca şi cum cei buni şi drepţi ar fi putut fi puşi în fruntea ţării de o mână nevăzută, în locul celor cinici, dar care ştiau cu ce se mănâncă puterea. Uităm însă de revoluţia oamenilor. (mai mult)
Alex Mihăileanu e foarte trist – din motive absolut stupide, dacă mă întrebaţi (nota mea, Rogozanu) – după ce a văzut Top Gear şi a văzut ce a zis Clarkson de România.
Altfel, rămînem, ca de fiecare dată, să ne mulţumim cu acelaşi puţin: “This is the best road in the world“, conchide Clarkson, care ridică Transfăgărăşanul, o şosea veche de 40 de ani, la rang de capodoperă. “I love Romania. Can I move to Romania? Forever?“. Din păcate, pentru Clarkson, România înseamnă Transfăgărăşanul. Pentru milioanele de telespectatori ai BBC2, România rămîne doar o ţară cu privelişti care-ţi taie respiraţia şi cu o şosea de munte beton. Dar, din păcate, o ţară de ţigani. (mai mult)
Ion Cristoiu crede că Antonescu şi Băsescu s-au ajutat reciproc în dauna lui Geoană:
Crin Antonescu a reuşit astfel să se poziţioneze drept contracandidat serios al lui Traian Băsescu. Maşinăria PSD, manipulările instituţiilor de sondare îl înfăţişau până acum pe Mircea Geoană drept contracandidat principal al lui Traian Băsescu. Prin gafa de a refuza să participe la confruntare, după ce tot el ceruse în gura mare o dezbatere cu Traian Băsescu, Mircea Geoană a pierdut. Lui Crin Antonescu întâlnirea de la Cluj i-a dat posibilitatea să se prezinte multor telespectatori în forma sa cea mai bună. Ba chiar, judecând după prestaţiile sale la emisiunile dedicate scrutinului, într-o formă care-l prinde de minune. În acelaşi timp, agresivitatea cu care a fost tratat de Traian Băsescu l-a scos pe Crin Antonescu din ipostaza candidatului fără nici o şansă la intrarea în turul al doilea.
Dacă Mircea Geoană şi Crin Antonescu se bat pentru a trece de turul întâi, Traian Băsescu se bate deja pentru a câştiga în turul al doilea. Confruntarea de la Cluj trebuie văzută astfel dintr-un unghi diferit în cazul lui Traian Băsescu. (mai mult)
Şi Cristian Tudor Popescu îşi face observaţiile sale asupra întîlnirii de la Cluj, unele spuse deja la televizor:
l Dl. Antonescu s-a supărat pe mine când i-am spus că face demagogie. Cu câteva zile în urmă, d-sa declara apocaliptic că l-ar vota nu numai pe M. Geoană, dar chiar şi pe C.V. Tudor sau G. Becali, dacă ar fi în turul doi cu Băsescu. Acum, l-a numit pe dl. Băsescu „un om viu, cu curaj, cu personalitate”, în vreme ce M. Geoană „nu e, nu e deloc”. A primit în schimb „o bilă albă” de la dl. Băsescu. Unde mai e Apocalipsa?
l Nu comentez aluzia d-lui Băsescu la tragedia din familia Antonescu, retractată jalnic când a realizat dimensiunile a ceea ce făcuse, m-aş simţi murdărit eu însumi vorbind despre aşa ceva.
l În schimb nu pot să nu observ disperarea d-lui preşedinte de a umple cu ceva golul de realizări al mandatului d-sale: să ajungă o persoană trimisă de Securitate la Anvers, o persoană care deţinea 60.000$ în decembrie ’89, să se identifice cu timişorenii care luptau singuri în decembrie ’89 în bezna sângeroasă a dictaturii ceauşiste înseamnă că disperarea a şters orice urmă de bun-simţ.
Altfel, show-ul a fost vioi, nu regret prea mult că m-a împiedicat să văd semifinala Djokovici-Nadal de la Paris. (mai mult)
