Pipi pe biserica romanilor
La Bruxelles, slujbele preotilor romani se tin intr-o biserica faina. Are si site. Mare, impunatoare, aproape in total contrast cu modestia bisericilor ortodoxe din Romania. Vorbind cu cativa romani care erau prin preajma am inteles ca slujbele sunt frumoase, ca sunt multumiti de preot, etc… Insa pe unul din zidurile laterale, am vazut ceva ce n-am crezut ca o sa vad candva: un pisoar pe zidul bisericii. Vine turistul masculin de orice neam, se desface la slit si-si slobozeste urina direct pe zidul sfintei biserici. Din perete iese un susur de apa, care asigura fluenta lichidelor corporale catre canalizarea orasului… Ptiu, ptiu, ptiu sau pisu, pisu, pisu… nici nu mai stii ce sa zici la o asemenea grozavie… Desi, dintr-un punct de vedere, un pisoar pe zidul unei biserici, intr-o tara data ca exemplu in privinta civilizatiei, da un nou sens expresiei “de cate ori ma duc la biserica ma simt mai usurat”. Insa, ma intreb cum anume au reactionat clericii romani cand au vazut ca statul belgian le-a dat o biserica pe care oricine poate urina cand vrea….
