Povesteste-ti prietenii
N-am sa le dau numele si nici macar initialele reale pentru ca nu asta e important. Iar ei se stiu oricum. Ideea e sa ti-i povestesti asa cum ii vezi prin ceea ce-i face sa-i consideri prieteni. Daca nu ti-ai pus inca intrebarea “De fapt, de ce e X (sau Y sau Z sau citi or fi) prietenul meu, de ce-l consider eu astfel?” poti s-o faci acum si sa-ti dai si un raspuns. Iar daca nu cer prea mult, poate ni-l faci “cadou” si noua, celor ce intram pe acest blog. E, daca vreti, si un soi de omagiu pe care ai ocazia sa i-l aduci.
Daca-s foarte multi, povesteste-i aici doar pe cei pe care simti ca nu i-ai putea pierde niciodata.
Iata-i pe-ai mei, cei din linia intii ( eu am norocul, dpmdv, de-a nu avea foarte multi 🙂 ) :
S. stie sa-mi redea increderea iar cind ii insel asteptarile stie sa aleaga momentul potrivit pentru a mi-o spune sau doar sugera. Ma ajuta sa ramin integru prin propriul sau exemplu si ma bucura cu inteligenta sa aplicata care mie imi cam lipseste. Iar sfaturile lui sunt nepretuite.
Pe L. l-am descoperit tirziu dar am recuperat rapid. E genul de prieten cu care-ti face placere sa te intinzi la vorba, sa-l asculti povestind si sa te molipsesti de entuziasmul sau uneori exotic. Si e deseori incredibil de generos.
P. e mai capricios, sau poate amindoi sintem, dar are un suflet bun si e gata oricind sa-ti asculte trairile si sa ti le impartaseasca pe-ale lui.
Prietenia cu N. tine de o compatibilitate puternica izvorita si din experiente anterioare intilnirii noastre, verificata apoi intr-o multitudine de situatii. E o prietenie, i-as spune, predestinata.
C. e o carte deschisa care te lasa sau chiar te invita s-o rasfoiesti. Ma binedispune bucuria cu care-si intimpina micile intimplari ale vietii.
T. e ingenuitate si empatie. Ne place amindurora autoironia si o practicam cu nesat.
Nu am inclus aici rude sau persoane iubite. Doar prieteni. Si doar pe cei din “linia intii”.
