Povestiri pe unde scurte Mircea Iorgulescu, un puci eşuat

noiembrie 11, 2009 110

Pe Mircea Iorgulescu l-a acuzat prozatorul Bujor Nedelcovici că l-ar fi turnat la Securitate. În lumea literară acuzaţia a prins. Bujor Nedelcovici se jura că l-ar fi recunoscut pe Iorgulescu în dosarul său de Securitate. Din cîte ştiu însă cei de la CNSAS nu s-au pronunţat asupra lui Mircea Iorgulescu că ar fi fost informator. Încît îmi îngădui să am rezerve asupra acestei acuzaţii.
La Europa Liberă Iorgulescu făcea în ultimii ani figură de om de stînga. Şi asta cred că nu numai din cauza anilor petrecuţi la Paris. Avea principii de stînga, iar în ultima vreme credea atît de tare în sindicalism, încît atunci cînd Miron Cozma a făcut ultima mineriadă sperînd că va ajunge cu minerii săi la Bucureşti, Iorgulescu susţinea că asta era, în realitate o revoltă profesională, nu încercarea lui Cozma de a scăpa de puşcărie, cînd voia să vină în Capitală pentru a da jos guvernul. Cu ideile astea acid exprimate, Iorgulescu îl scosese din sărite şi pe Dumitru Tinu care se afla, cu „Adevărul” cu tot, pe lista neagră a minerilor.
Tinu l-a întrebat atunci pe sindicalofilul Iorgulescu de ce nu se mută la Bucureşti, să se poată bucura din plin de efectele revoltei profesionale a minerilor. Iorgulescu i-a oferit de sus unul dintre zîmbetele sale neguros-enigmatice. Atunci avea alte planuri. Îşi pusese în cap să-l dea jos pe Nestor Ratesh de la conducerea Departamentului românesc al Europei libere şi începuse să conspire împotriva lui. Ratesh îl adusese la Praga ca adjunct al său, cu promisiunea (?) că la un moment dat se va retrage şi îi va transmite lui şefia departamentului. Acum, ori că Ratesh nu se grăbea să se retragă, ori că Mircea Iorgulescu îşi pierduse răbdarea, a început să-l lucreze. Voia să provoace o revoltă în departament. În Biroul de la Bucureşti încercarea lui a eşuat şi nici la Praga nu s-a bucurat de mare susţinere, încît conducerea postului a sfîrşit prin a-l trimite amiabil la plimbare.
A fost o perioadă urîtă din istoria departamentului, cu inamiciţii bruşte şi denunţuri. Cel mai jegos dintre ele a fost cel în urma căruia au apărut în „Atac la persoană” fotocopii ale listelor de plată pentru invitaţii Europei Libere. N-am aflat cine a făcut asta, dar venea după „dezvăluirile” despre Nestor Ratesh apărute tot în presa din Bucureşti. Unele priveau viaţa lui personală, dar se dădea ca sigur faptul că întrebuinţa fraudulos banii contribuabilului american pentru a trăi o viaţă dublă la Bucureşti. Tot atunci s-a răspîndit şi despre mine ştirea că aveam 4000 de dolari pe lună, ca şef al Biroului şi că eram plătit din fondurile CIA. Or de mulţi ani Congresul American hotărîse ca Europa liberă să fie plătită din bani publici, aflaţi la vedere, prin intermediul unei fundaţii non profit.
Inamiciţiile care au apărut atunci în departament mai  izbucnesc şi azi, cel puţin printre foştii redactori ai Biroului din Bucureşti. Amuzant e că asta se întîmpla într-o perioadă în care cel puţin o dată pe an „managementul” discuta despre defiinţarea Departamentului românesc, aşa cum se întîmplase cu polonezii, ungurii şi cehii. În timp ce Ratesh, care lua periodic pulsul Congresului, era reţinut asupra şanselor de viitor ale Europei Libere, pronosticul lui Mircea Iorgulescu era că „americanii” nu vor renunţa decît peste mulţi ani la acest post de radio pentru România. La Bucureşti despărţirea lui Iorgulescu de Europa Liberă a apărut în două feluri. Una, corectă, că şi-a luat un concediu prelungit după care nu se ştie dacă se va întoarce la acest post de radio. A doua, la fel de corectă, că Mircea Iorgulescu a fost dat afară amiabil  de la Europa Liberă.

VoxPublica
VoxPublica
110 comments on “Povestiri pe unde scurte Mircea Iorgulescu, un puci eşuat
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.