Prins intre veterani si minori. Metallica si Celopatra
Ma revendic de la generatia „Rape me, my friend”. M-am lipit natural de grunge, cindva prin adolescenta, si greu am mai putut intelege rockul preistoric. metallica veneau de undeva din preistorie. dintre americanii as fi ingenunchiat oricind la un nou single pearl jam sau smashing pumpkins. Dar metallica… e pentru motociclisti pe prozac. Mama, ce+o sa-mi iau pentru asta..
Generaţia Rape me ar fi caracterizata de mult calm, resemnare in fata abuyurilor tranzitiei in care cei de 30 de ani ori s-au prostit de tot; ori se simt complet nedreptatiti de simplul fapt ca s-au nascut in estul salbatic plin de hoti proaspat intrati in UE, sau au plecat de mult, sau sint niste tipi care ridica din sprincene la atita agresivitate nostalgica.
Romania e tiranizata de evergreen, fie el heavymetalist sau pop. Se asculta putina muzica noua, sint adevarate goluri culturale (grunge+ul a prins f putin pe aici), se asociaza prea putin mesajul unei generatii muzicale cu „politica de viata” a fiecaruia.
Pe scurt, mi se rupe de Metallica, asa cum mi s-a rupt de Rolling Stones. Sint doar contrariat de puterea nostalgiei de pe la noi. Le urez rockerilor romani sa mai iasa din fetisizarile nesfirsite ale unor mosi pe o scena. Vorba unor tipi misto care cinta ACUM, nu ATUNCI: „It’s just a band!”
Si pentru ca simtamintul de „viol” sa fie deplin, am mai citit si cum Cleopatra Stratan spunea data lansarii noului album, in timp ce taica-sau ii soptea la ureche. Frate, nu poate fi asa de trist. Cobain a murit de mult si acum imi incasez eu violuri din astea muzicale.
