Razbunarea lui Adrian Sarbu (ME)


     Un articol din Money Express pe care l-am scris cu dragoste si ura despre cel mai tare om de media din Romania si complexul sau politic… Iata-l:
    La anuntarea exit-poll-urilor de la alegerile locale, pe Acasa TV rula voios ultimul episod din telenovela ‘Inima de tigan’. In timp ce buletinele de stiri se bateau pe vreo 300.000 de telespectatori, episodul cu pricina aduna peste un milion si jumatate de fani.
    Unii vor spune ca e vorba despre un accident amuzant. Altii vor traduce audientele in sanctionarea politicienilor de catre un popor sastisit de promisiuni. In fine, specialistii vor invoca faptul ca acele exit-polluri priveau doar cateva orase mari si ca rezultatele nu interesau decat un procent mic din telespectatorii tarii. Am interpretarea mea: programarea acelui ultim episod exact la ora anuntarii sondajelor face parte dintr-un amplu program de lupta a lui Adrian Sarbu cu politica (un conflict oarecum oedipian cu matca afacerilor sale). Scuzati-mi psihanalizarea neprofesionista, dar sunt destule date care sa confirme o tenta polemica in ofensiva Pro-tabloidalului. Unii fac stiri cu sange doar din placere, dar religia Pro reactioneaza de ani buni impotriva unui impuls politic care a facut-o posibila.
    Pro TV-ul s-a ridicat spectaculos impreuna cu acel val care a adus prima alternanta a puterii politice: victoria Conventiei Democrate si a lui Emil Constantinescu. Marele cutremur s-a produs spre sfarsitul celor patru ani de guvernare de dreapta, sustinuta oarecum de Pro TV si de un anumit public. Dar tot atunci au inceput sa se ridice Tuca si ai lui, la Antena 1, cu un discurs agresiv pesedist, televiziunea din Baneasa devenind reduta opozitiei.
    Una dintre marele spaime ale Pro TV-ului a culminat cu apropierea minerilor de Bucuresti, opriti pana la urma de niste negocieri rusinoase la Cozia. Venirea PSD-ului la putere a coincis cu virajul agresiv catre tabloidal. Stirile au exclus politica, compromisul s-a manifestat prin prezenta lui Paunescu in Pache Protopopescu, desi n-avea nici o legatura cu publicul din generatia Pro. Cei care se simteau apropiati macar ideologic de acel post de televiziune s-au simtit tradati. Insa Pro avea datorii deja istorice, avea pe cap presiune politica de la un PSD plin de ranchiuna dupa patru ani de joaca „cederista“ de-a integrarea fictiva in NATO, de-a proamericanismul si toate celelalte. „Datoriile“ au devenit piatra de moara legata de brandul Pro. S-au schimbat porioritatile brusc. Trustul condus de Adrian Sarbu a inceput sa plateasca strict politele obligatorii – o emisiune pentru vreun potentat al zilei, mangaierea unor figuri importante, ura (si ea istorica) pentru liderul opozitiei de dupa 2000, Traian Basescu. In rest, s-au concentrat pe distrarea maxima a vulgului.
    Tabloidul a inceput incet-incet sa-l elibereze pe Sarbu. Audientele pierdute in aventuri politice au inceput sa se redreseze. Imbecilitatea din prime time a crescut, filmele de mana a treia au beneficiat de promovare de prima mana, banii au inceput sa curga, iar oamenii au uitat importanta Pro-ului in alegerile care-l aduceau pe Constantinescu la putere. „Desteptii“, elita au facut bancuri pe seama stirilor de la ora cinci in timp ce Sarbu isi ducea mai departe politica ultrapragmatica (asa a aparut si una dintre cele mai inteligente afaceri mediatice de la noi: postul Acasa TV). Supunere fata de putere, eliminarea opiniei politice sau a opiniei in general, difuzare in exces de sex-angoasa-barfa, acesta a fost pariul lui Sarbu, omul frustrat de faptul ca s-a ridicat prin politica (a fost parte din guvernul Roman) si, la inceput, si-a sustinut prin politica afacerea (daca se putea si altfel, ei bine, asta-i subiect de carte). Ultimii ani au insemnat profit urias depolitizat. Iar Acasa, Pro TV sau „Ziarul Financiar“ (culmea – pentru ca din mediul cinematografic provine –, cu filmul n-a reusit mai nimic) au insemnat pana la urma pariuri cinice castigate de seful Media Pro cu implicarea politica. Lectia principala: banii se castiga cu informatie fara personalitate sau atitudine, cu divertisment brut si fara pretentii de demnitate (asta vine odata cu banii). Mult promo facut cu inteligenta, marfa proasta pusa tot timpul pe primul raft „cu reducere“ sau tintirea unui target precis cu mare potential (cazul ZF-ului).
    Sloganul „Gandeste liber“ e mai plin de subinteles decat s-ar putea crede. Una dintre interpretarile posibile ar fi: doar gandeste ce vrei, dar ai mare grija ce spui cu voce tare. Este una dintre cele mai puternice filozofii in Romania de azi. Rezultatul? Programarea deloc intamplatoare, zic eu, a ultimului episod dintr-o telenovela extrem de populara, „Inima de tigan“. A fost o lovitura aplicata cu rautate si maiestrie galagioasei finale electorale. Marii ingrijorati de soarta tarii, multi dintre ei aducand cu personajele tabloidale din stirile Pro, si-au luat peste nas una dintre cele mai naprasnice lovituri. Absenteismul de la vot nu ustura atat de tare precum indiferenta imprimata pe tabelele cu audiente. Am vaga impresie ca razbunarea lui Adrian Sarbu nu se va opri aici.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here