Repartitoarele de costuri – obiectul unor campanii de dezinformare
Am primit spre publicare documentul de mai jos cu privire adevărul despre repartitoarele de costuri pentru energia termică. In text acestea se regasesc sub denumirea de “repartitoare”. Materialul deși a fost scris în septembrie 2008 este la fel de actual și în 2021 având în vedere că logica de abordare a problemei repartitoarelor de costuri a rămas aceeași, ba chiar a regresat. În 2008 materialul a fost trimis pe e-mail mai multor redacții din presa scrisă și televiziuni, dar atunci adevarul nu a fost un subiect de interes. Poate că adevărul despre repartitoarele de costuri pentru energia termică va deveni un subiect de interes de acum încolo.
Este important de precizat că între timp au apărut repartitoarele cu citire prin radio, care NU pot fi fentate de către utilizatori, pentru că și acest aspect i-a determinat pe mulţi sa renunţe la repartitoare. Cei care au repartitoare cu citire prin radio semnalează că în cazul plății în sistemul paușal au avut vecini care și-au montat mai multe calorifere pe care nu le-au declarat și despre care au aflat întâmplător. Pentru că prejudiciul era greu de recuperat oamenii și-au montat repartitoare cu citire prin radio.
Nota autorului documentului: Fiind de dată foarte veche e-mailul original a fost șters din baza de date și este posibil ca materialul să fi suferit între timp câteva foarte mici modificări de formă sau de exprimare, dar nu de substanță.
…
Repartitoarele de costuri – obiectul unor campanii de dezinformare
I. Repartitoarele – o necesitate
În condiţiile unor resurse energetice epuizabile la nivel global, valoarea ridicată şi în continuă creştere a preţului energiei termice impune realizarea unui consum raţional, cu efecte imediate de reducere a cheltuielilor pentru energia termică ce trebuie suportate de populaţie şi desigur, implicit, ca singură posibilitate de scădere a presiunii asupra bugetului de stat şi a bugetelor locale, realizată de importurile de energie sau diferite forme de protecţie socială cum sunt subvenţiile la energia termică. Când vorbim de consum raţional avem în vedere exclusiv reducerea la minim a risipei, atât la nivel colectiv prin reabilitarea termică a blocului, dar şi la nivel individual, de apartament, prin contorizare.
Cel mai eficient instrument, la dispoziţia consumatorului, care permite acestuia să aibă controlul asupra consumului propriu de energie termică pentru încălzire este robinetul termostatic. Dar ce consumator ar fi de acord ca el să reducă risipa, dar să plătească la fel ca ceilalţi locatari? Ar trebui ca economia realizată să fie cuantificată, să fie determinat consumul individual, iar plata energiei să fie în raport cu acest consum. Pentru aceasta este necesar repartitorul electronic cu doi senzori de temperatură, ale cărui înregistrări reprezintă integrala în funcţie de timp a diferenţei dintre temperatura suprafeţei corpului de încălzire şi temperatura camerei. Nu măsoară direct consumul de energie termică, deci nu este un contor de energie termică, însă cu ajutorul înregistrărilor sale se poate determina consumul individual, într-o marjă acceptabilă, în raport cu consumul total măsurat la branşament cu un contor general de energie termică.
Această soluţie de contorizare cu repartitoare şi nu cu contoare individuale este impusă de caracteristicile constructive ale majorităţii covârşitoare a imobilelor din România, respectiv distribuţia verticală a instalaţiilor de încălzire. Numai în cazul existenţei iniţiale a distribuţiei orizontale, unde ar fi necesară montarea unui singur contor de apartament, s-ar putea justifica o soluţie de montare a contoarelor individuale de energie termică, chiar în condiţiile unui cost mai mare al echipamentului.
Din păcate, confuzia repartitor-contor este factorul care face mai dificilă pentru consumatori înţelegerea principiilor de repartizare a costurilor, reprezentând astfel un bun suport pentru cei interesaţi să desfiinţeze această soluţie.
Referitor la utilitatea repartitoarelor, într-un material editat de Ministerul Economiei şi Comerţului, cu privire la Proiectul PHARE RO 0108.04 – Îmbunătăţirea eficienţei energetice în sistemele cu încălzire centralizată, proiect care a fost implementat în 5 oraşe din România (Bucureşti, Făgăraş, Olteniţa, Paşcani, Ploieşti), pentru 15.400 de apartamente, se menţionează: „Scopul proiectului a fost acela de a demonstra că se pot obţine economii de energie prin implementarea unor măsuri de eficienţă energetică. Prin instalarea de robinete termostatatice şi repartitoare de costuri, se creează condiţiile tehnice pentru facturarea individuală a consumurilor la nivel de apartament. Astfel locatarii vor avea posibilitatea de a-şi controla consumul de energie termică şi de a plăti consumul efectiv.”, iar la capitolul Rezultate concluzia este: „S-a observat că o reducere a temperaturii camerei cu 1°C conduce la economii suplimentare de 5-7 %. ”… „Ca o notă finală, se poate afirma că economiile înregistrate pot fi considerate ca o confirmare a faptului că echipamentele specificate în cadrul proiectului sunt instalate şi funcţionează în mod corespunzător, că dau posibilitatea proprietarilor să economisească energie termică şi să-şi reducă costurile.”
II. Repartitoarele – obiectul unor campanii de dezinformare a populaţiei
Scopul campaniilor de dezinformare este posibil sa fie dat de interese de natură comercială din domeniul distribuţiei de gaz şi al centralelor termice de apartament, sub acoperirea unor voci aparent neinteresate, aparent în folosul asociaţiilor.
Deşi este binecunoscut în mediile de profil că centralele termice de apartament reprezintă o soluţie de încălzire mult mai costisitoare faţă de sistemul centralizat de alimentare cu energie termică care este de departe cel mai rentabil, recunoscut şi utilizat pretutindeni, în România centralele termice de apartament au apărut ca o alternativă la sistemul centralizat, într-o perioadă în care avantajele de moment (independenţa energetică, posibilitatea de a consuma în funcţie de gradul de confort sau pe măsura disponibilităţilor financiare ale consumatorului) păreau a fi mai importante decât dezavantajele pe termen lung (dependenţa de un singur combustibil şi de fluctuaţiile de preţ ale acestuia, risc ridicat de accidente, poluarea locală a mediului).
Între timp, dezavantajele au devenit evidente. Având în vedere că preţul gazului este în continuă creştere, nu numai că nu se pot realiza economii, dar nici investiţia nu se amortizează. Centralele de apartament au fost şi cauza unor accidente cu consecinţe din cele mai grave, iar acest risc este cu atât mai mare cu cât vor fi mai multe centrale într-un bloc. Poluarea este de asemenea un subiect cât se poate de actual, iar eventuale taxe de poluare pot fi luate în considerare. Cât despre posibilităţile financiare ale majorităţii populaţiei, pentru o astfel de investiţie…
Totodată, dintre puţinele avantaje ale centralelor de apartament, posibilitatea de a consuma în funcţie de gradul de confort sau pe măsura disponibilităţilor financiare ale consumatorului şi-a pierdut valoarea prin adoptarea sistemului de contorizare la nivel de condominiu şi contorizarea individuală cu repartitoare. În aceste condiţii, chiar şi cel mai puţin performant sistem centralizat, cu un preţ mare al gigacaloriei, (situaţie în care se află multe din oraşele noastre), a devenit mai rentabil pentru consumatori decât centrala termică de apartament.
Or, în faţa acestor realităţi, cei interesaţi au întreprins o amplă acţiune de dezinformare, atacând cu toate resursele repartitoarele – aparate utilizate pe scară largă, de zeci de ani, în numeroase ţări. De observat că, atât pentru a masca adevăratele interese, dar şi pentru a nu cădea în ridicol, purtătorii de mesaj nu susţin viabilitatea centralelor termice de apartament, limitându-se numai la a spune că repartitoarele nu sunt bune, adică în România nu este bun ce este bun în restul Europei. Atât. Simulează că ar avea argumente, speculând unele deficienţe de sistem, îmbracând în haina unor realităţi afirmaţii ce nu pot fi susţinute logic, care deşi sunt din planuri diferite (unul referitor la pierderile sistemului şi celălalt referitor la blocuri contorizate cu repartitoare), sunt alăturate forţat.
II.1. Ȋn România nu este bun ce este bun în restul Europei
Deseori am auzit alăturate afirmaţii de genul: suntem furaţi, plătim toate pierderile sistemului; în blocuri cu repartitoare există apartamente cu consumuri foarte mari.
– Pierderile din sistem sunt o realitate, dar asociaţiei nu i se facturează pierderile ci consumul real, adică exact numărul de gigacalorii înregistrat de contorul de energie termică de la branşamentul blocului. Desigur, pierderile din reţea se regăsesc undeva în costul gigacaloriei, dar independent de existenţa sau inexistenţa repartitoarelor, iar blocurile contorizate la nivel de apartament cu repartitoare au avantajul că, fără excepţie, au la branşament un consum mai mic decât anterior contorizării.
– Există apartamente cu consumuri foarte mari, în blocuri cu repartitoare.
Faptul că toate asociaţiile cu repartitoare, au avut un consum mai mic de energie termică decât consumul realizat anterior contorizării, este dovada incontestabilă că, după contorizare, majoritatea locatarilor a avut un consum individual mai mic. Însă această majoritate este tăcută. Pe de altă parte, sunt şi situaţii care generează nemulţumiri individuale relativ la situaţia anterioară contorizării, în sensul că există şi un foarte mic număr de utilizatori care reclamă faptul că li s-a repartizat un consum mai mare decât înainte de contorizare. De fapt, consumul repartizat înainte de contorizare (în funcţie de suprafaţa utilă a apartamentului) nu era consumul real. Deci, nu consumul repartizat după contorizare este mai mare, ci consumul repartizat înainte de contorizare era mai mic decât cel real. Exemplu: Anterior contorizării, utilizatorul a mărit puterea instalaţiei individuale de încălzire faţă de puterea instalată iniţial de constructor, realizând un consum suplimentar faţă de apartamentele similare care nu şi-au modificat instalaţia, dar nu a plătit acest consum. Până în momentul modificării instalaţiei, repartizarea în funcţie de suprafaţa utilă a apartamentului era cât de cât echitabilă deoarece exista o relaţie strânsă între puterea instalată constructiv şi suprafaţa utilă, dar după modificarea instalaţiei, această repartizare în funcţie de suprafaţa utilă nu a evidenţiat consumul suplimentar realizat prin mărirea puterii instalaţiei, acesta fiind practic repartizat tuturor locatarilor. Or, după contorizare, consumul respectiv va fi fost repartizat numai celui care l-a realizat şi astfel consumul repartizat după contorizare a fost cel corect, iar la o putere instalată mai mare decât necesar, în condiţiile reglării robinetelor la treapta maximă de temperatură, consumul este, fireşte, mai mare. Aşadar, prin contorizare a rezultat, în cazuri izolate, un dezavantaj individual relativ, în raport cu situaţia anterioară contorizării, dar s-a stabilit o situaţie corectă, echitabilă colectiv.
Astfel, fondul unui subiect de mare sensibilitate, în condiţiile unor adevăruri spuse parţial, alături de nemulţumiri foarte vocale, deşi total nejustificate, au devenit mediul perfect al manipulării, având ca ţintă repartitoarele.
II.2. Atitudine iresponsabilă, politicianistă şi fără orizont a autorităţilor; Specialiştii au fost acuzaţi că ar fi plătiţi de societăţi care montează şi exploatează aceste echipamente
Deşi specialişti ai autorităţilor statului, funcţionari publici, înţelegeau că este o dezinformare a populaţiei, reacţia a fost disproporţionată în raport cu frecvenţa, natura şi înverşunarea atacurilor. De ce? Pentru că aceşti specialişti au fost acuzaţi că ar fi plătiţi de societăţi care montează şi exploatează aceste echipamente. În contextul în care corupţia este o realitate a societăţii româneşti, orice intervenţie fermă, chiar dacă era în sprijinul adevărului, ar fi fost suspectă. Nu avem cunoştinţă ca aceste acuzaţii să fi fost verificate, să fie cerute probe, să fie confirmate sau infirmate de organele competente şi nici cei acuzaţi nu au făcut demersuri pentru a-i pedepsi pe eventualii calomniatori. Într-un alt plan, pe linie ierarhică superioară, domnul Marian Petrache – Secretar de Stat pentru comunităţile locale din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în cadrul unor emisiuni televizate, fără să aibă datele elementare, trăgea concluzii atehnice şi punea semne de întrebare acolo unde acestea nu-şi aveau locul, semănând confuzie în rândul populaţiei.
În ansamblu, autorităţile au acţionat politicianist, electoral, sacrificând astfel interesul general. De ce interes general? La final de mandat, guvernul a hotărât prin HG 933/2004 contorizarea la nivel de branşament de imobil sau scară (cu contoare de energie termică) şi la nivel de apartament (cu repartitoare în cazul distribuţiei verticale sau cu contoare de energie termică în cazul distribuţiei orizontale), a fixat termene şi a identificat căi şi surse de sprijin. Efectele contorizării ar fi fost atât în plan social (pe fondul creşterii preţului gigacaloriei era necesară scăderea consumului, astfel încât populaţia să nu fie afectată de majorările respective), în plan economic (reducerea consumului de energie la nivel naţional, dar şi reducerea cuantumului subvenţiilor suportate de la buget) şi nu în ultimul rând în planul protecţiei mediului prin reducerea poluării. Hotărârea venea din păcate destul de târziu (deşi vecinii noştri bulgari puteau fi un bun exemplu), aşa încât acest obiectiv a avut ca termen data de 31 iulie 2007. Deşi prin emiterea HG 462/2006 „Termoficarea 2006-2009 calitate şi eficienţă” noul guvern părea în sfârşit angajat în stoparea risipei de energie, ulterior nu a mai arătat preocupări în această direcţie, astfel că foarte aproape de data limită a hotărât prin HG 609/2007 prelungirea termenelor scadente pentru contorizare cu 2 ani, cât despre celelalte măsuri stabilite prin HG 462/2006, vedem şi resimţim cu toţii rezultatele – spre exemplu, în Municipiul Târgovişte a fost întreruptă alimentarea cu apă caldă timp de o lună de zile în această vară.
II.3. Nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern prin care s-au prelungit termenele scadente pentru contorizare care ar putea fi la fel de bine numita Nota de NEfundamentare
(sursa: http://arhiva.gov.ro/nota-de-fundamentare-h-g-nr-609-20-06-2007__l1a86185.html)
„Secţiunea a 3-a
Impactul socio-economic al proiectului de act normativ
1. Impactul social
Prezentul act normativ va avea efecte pozitive pe termen scurt pentru utilizatorii finali de energie termică furnizată în sistem centralizat întrucât aceştia vor beneficia de un interval de timp suplimentar pentru programarea şi finalizarea lucrărilor de montare a echipamentelor necesare, până la deschiderea sezonului de încălzire.”
Guvernanţii ne spuneau că după perioada de 3 ani, din 2004 până în 2007, utilizatorii finali mai au nevoie de încă 2 ani, din 2007 până în 2009, pentru a programa şi finaliza lucrările de montare!?
În realitate, utilizatorii finali au nevoie să fie corect informaţi astfel încât să înţeleagă avantajele majore ale acestui demers.
2. Impactul economic
Prezentul act normativ va avea efecte pozitive pe termen scurt pentru utilizatorii finali de energie termică furnizată în sistem centralizat întrucât aceştia au posibilitatea planificării şi repartizării cheltuielilor aferente o perioadă de timp mai lungă.”
Puncte de vedere cu privire la impactul socio-economic: Efectele sunt dimpotrivă, negative. Contorizându-se mai târziu, utilizatorii finali vor avea cheltuieli mai mari pentru energia termică. Apoi, în ce realitate trăiesc guvernanţii noştri atunci când susţin că populaţia trebuie să-şi planifice cheltuielile pentru 2 ani şi asta în timp ce cheltuielile necesare traiului zilnic (inclusiv cele pentru energia termică), sunt mereu mai mari?!
În realitate foarte mulţi utilizatori finali au nevoie de susţinere financiară, pe care de altfel, atât HG 933/2004 cât şi HG 462/2006 o prevedeau, dar nu a fost pusă în practică de autorităţi. În schimb, majoritatea, dacă nu chiar toate societăţile care montează aceste echipamente, au implementat sistemul de plată în rate.”
“Impactul asupra mediului
Pe ansamblu, se poate aprecia că reducerea cererii de energie termică prin introducerea echipamentelor care asigură măsurarea, controlul şi reglarea consumului la nivel de apartament constituie o măsură de încurajare a economiei de combustibili primari, de diminuare a emisiilor de gaze de ardere în atmosferă şi implicit, de reducere a poluării globale.”
Puncte de vedere cu privire la impactul asupra mediului: Iată că guvernanţii recunosc importanţa majoră a contorizării, dar acesta este un act normativ prin care se amână contorizarea, prin urmare acest act normativ are efect negativ şi asupra mediului!
“Secţiunea a 4-a
Impactul financiar asupra bugetului general consolidat
Prezentul act normativ nu are efecte semnificative asupra bugetului general consolidat în anul curent sau pe termen mediu ori lung.”
Puncte de vedere cu privire la impactul financiar asupra bugetului consolidat: Dimpotrivă, are efecte, iar acestea sunt negative! Creşterea preţului gigacaloriei a determinat şi creşterea cuantumului subvenţiilor alocate de la buget, ori, norma iniţială avea tocmai rolul de a compensa aceste creşteri de preţuri, implicit de subvenţii şi de a realiza economii la consumul de energie. Sau poate în România energia nu costă!?
Concluzie cu privire la “Nota de fundamentare a proiectului de hotărâre de guvern prin care s-au prelungit termenele scadente pentru contorizare”: actul normativ are efecte socio-economice negative şi efecte negative asupra bugetului general consolidat. Această concluzie nu se bazează numai pe raţionamentul expus mai sus, dimensiunea economiilor ratate fiind redată chiar în finalul acestui material – Repartitoarele în cifre.
Cine plăteşte?
Prin prelungirea termenului scadent, guvernanţii s-au arătat ca nişte salvatori care, în mărinimia lor, au iertat populaţia pentru faptul că nu a respectat termenul de contorizare. Sigur că la scadenţă nu trebuia amendată populaţia. Nerespectarea acestui termen nu poate fi atribuită populaţiei, în condiţiile în care autorităţile nu au făcut nimic pentru ca aceasta să cunoască beneficiile demersului şi nu au acţionat pentru acordarea de sprijin financiar, ba dimpotrivă, prin bâlbâieli, indecizii, luări de poziţie total eronate, au participat din plin la instalarea neîncrederii în această soluţie. Termenele ar fi trebuit respectate în primul rând de autorităţi, iar responsabilitatea este în primul rând a lor. De fapt, autorităţile s-au iertat pe ele însele. Iar populaţia dezinformată le-a şi mulţumit pentru asta şi pentru ce aveau să facă în continuare. Pentru că simpla prelungire a termenelor scadente, în lipsa altor acţiuni, nu înseamnă altceva decât amânare, iar amânarea costă.
Cine plăteşte? De ce 2 ani şi nu 6 luni sau 1 an? Probabil, pentru că ar fi însemnat obligarea populaţiei la cheltuieli ale căror rezultatele nu se văd înaintea procesului electoral, chiar dacă aceste cheltuieli se amortizează rapid. Şi nici vorbă ca autorităţile să se implice. La un termen atât de mic, obţinerea unui câştig electoral este condiţionat de depunerea unor eforturi mai mari din partea autorităţilor, iar un eşec este total nepotrivit în ajunul alegerilor. Pe când, un termen mai mare angajează viitorul guvern, că doar acela va avea destul timp. Pentru a-şi masca eşecul şi interesele electorale, printr-o ruşinoasă notă de NEfundamentare ne-au servit monumentala bazaconie a efectelor pozitive ale actului normativ! Pentru că:
EI nu plătesc niciodată! De aceea îşi permit să risipească resursele statului.
Guvernanţii sunt vinovaţi pentru inducerea în conştiinţa publică a ideii că nu este necesară contorizarea, ba chiar e păguboasă, anulând astfel una din căile de reducere a risipei de energie.
Iar după aceşti 2 ani? Unul deja a trecut. Ce au făcut autorităţile în acest timp? Ce au făcut utilizatorii finali pentru „programarea şi finalizarea lucrărilor”? Ce posibilităţi surprinzătoare s-au arătat utilizatorilor finali pentru „planificarea şi repartizarea cheltuielilor aferente” din bugetul atât de sărac al familiei? Evidenţa: încă 2 ani de economii ratate sau poate mai mulţi …
Este oare deplasat să aducem în discuţie subminarea economiei naţionale, întemeindu-ne acuzaţiile chiar pe mincinoasa notă de fundamentare a guvernului?
III. Repartitoarele – în cifre
Vom lăsa în continuare să vorbească cifrele, prezentându-vă situaţia comparativă a consumurilor de energie termică pentru încălzire, în asociaţii cu şi fără repartitoare, în Municipiul Bucureşti, sezonul de încălzire 2007-2008, conform datelor furnizate de RADET(Termoenergetica), vezi tabel.
În medie, consumurile asociaţiilor fără repartitoare SUNT MAI MARI faţă de consumurile asociaţiilor cu repartitoare, cu următoarele procente:
Octombrie 2007, 37%
Noiembrie 2007, 31%
Decembrie 2007, 25%
Ianuarie 2008, 23%
Februarie 2008, 32%
Martie 2008, 52%
Aprilie 2008, 45%
Aceste procente s-ar fi regăsit în economii considerabile atât în bugetul familiei, cât şi în bugetul statului (subvenţii mai mici, economie de combustibili primari) şi nu în ultimul rând în respirarea unui aer mai curat.
ing. Vartolomeu Georgescu
