Și dacă face Cioloș majoritate? Guvernul marii împăcări naționale – cum ar putea da la pace USR cu PNL
Am spus încă de la finele anului trecut – imediat după alegeri și la capătul unor campanii electorale în care USR a făcut din PNL diavolul împielițat, cu care părea imposibil să dea vreodată la pace – că o alianță de guvernare cu PNL și USR e născută moartă.
Era limpede și evident de ce. USR a fost votat masiv de dușmanii partidelor mari, PNL și PSD, deci cum să meargă o cumetrie cu unul dintre ele la putere?
Tot atunci am spus că USR nu poate impune PNL să renunțe la Ludovic Orban premier, pentru că liberalii au luat 25% în alegerile ”mari”, iar USR doar 15%.
Cu toate acestea, Orban a cedat, și la presiunile lui Klaus Iohannis, iar alianța împotriva naturii PNL-USR s-a format, cu un preț însă foarte mare pentru liberali: la negocierile pentru împărțit ministere, Ludovic Orban a cedat USR ”perlele coroanei” (Fonduri Europene, Transporturi, Economie), iar UDMR-ului – Ministerul Dezvoltării (cel care gestionează banii PNDL), văduvind PNL de surse mari de bugete și funcții.
Au trecut însă toate și am văzut cu ce roade. Două crize majore, provocate de remanierile din topor făcute de premierul Cîțu, dornic să le arate liberalilor că, spre deosebire de Orban, lui chiar îi pasă de onoarea PNL și că nu mai acceptă să facă din partid preșul USR. Așa s-a poziționat premierul demis, cu costurile de rigoare, asumate însă masiv de liberali.
Deciziile sale au provocat două crize majore, în care USR a avut partea lui de vină, chiar mai mare decât a lui Cîțu, deoarece a preferat să provoace căderea unui guvern doar pentru a scăpa de primul-ministru, ceva ce doar Liviu Dragnea a mai făcut în istoria recentă a României.
Dar lovitura de maestru a lui Klaus Iohannis de a-l desemna premier pe Dacian Cioloș e în măsură să reseteze tot jocul.
Spun lovitură de maestru, pentru că, prin desemnarea liderului USR, președintele a sărit din poziția de cocoșat aproape învins de toată lumea în cea de lider maximo nesperat, brusc și când toată lumea îl dădea deja mort politic.
La cald, am spus că mutarea cu Cioloș e o glumă proastă, pentru că USR nu se înțelege nimeni urmare a demonizării tuturor partidelor, deci Iohannis l-a pus mai mult de formă sau ca să îl poată numi din nou pe Florin Cîțu a doua oară.
Dar acum îmi vine să mă resetez chiar și eu, cu tot ce am spus până la acest moment despre situația din România, de la alegerile trecute încoace.
Și spun de data asta așa: dar dacă Dacian Cioloș va face majoritate?
Mi-a plăcut intervenția lui Robert Turcescu de luni seară, la un post TV, când a vorbit împotriva curentului general care era unificat de aceeași idee a inutilității sau a capcanei prezidențiale dat de desemnarea lui Dacian Cioloș.
Turcescu a spus ceva de genul ăsta (citez din memorie):
”Dar de ce să plecăm de la ideea că președintele doar s-a jucat la cacealma cu numirea lui Cioloș? Dacă nu cumva Dacian Cioloș chiar poate crea un guvern cu susținere parlamentară, care să treacă iarna asta cumplită? Are experiență politică, a mai condus un executiv, a fost comisar european, a câștigat lejer alegerile din USR, deci are motive să încerce. N-aș pleca de la ideea că Klaus Iohannis a urmărit doar un joc, poate chiar vrea să scoată un guvern stabil cu Cioloș premier”.
Parafrazându-l pe Robert Turcescu, spun și eu în continuare: oare nu ar merita numirea asta o șansă de refacere a coaliției de dreapta, care să nu permită revenirea PSD la putere și să facă în România reforme fără de care țara se va prăbuși pe termen scurt chiar?
Se poate, dar mingea nu e atât la PNL cât e la USR, mai ales la Dacian Cioloș.
Adică, dacă propunerile sale vor fi în măsură să panseze rana imensă creată PNL odată cu debarcarea Guvernului Cîțu, prin votul USR alături de AUR și PSD, atunci guvernul Cioloș II nu e musai născut mort. Chiar poate fi o construcție pe trei ani, dar, repet, cu niște condiții clare.
Una dintre ele: Cioloș să le ofere liberalilor ocazia de a recăpăta influența în Guvern pierdută la negocierile dezavantajoase făcute de Ludovic Orban, prin oferirea acelor ministere ”greucene” primite de USR, în detrimentul PNL, după alegerile din iarna trecută.
Nu în ultimul rând, Dacian Cioloș să bată în cuie un cod de conduită în coaliție în care liderii USR și PNL să-i ”execute” scurt pe cei care vor mai ataca partenerii și să descurajeze practic derapajele electoratului taliban anti-PNL, care aduce voturi USR dar cu care nu se poate construi nicio guvernare de coaliție, pentru că radicalii respectivi nu tolerează compromisul atât de inevitabil într-o coaliție, oriunde în lume.
Sigur că nu va fi ușor și că liberalii nu mai au încredere în USR. Și mai ales după ce Dacian Cioloș a declarat că vrea ca USR să fie principala forță de dreapta la alegerile din 2024.
Cu alte cuvinte, că are ca scop declarat public să dezbine PNL (și cu ajutorul lui Ludovic Orban, devenit mai nou un fel de tanc sovietic care calcă în picioare memoria istorică liberală, sabotând partidul Brătienilor din interior, exact ca Tăriceanu, Patriciu, Cerveni sau alți capi de ”așchii” rupte din PNL dea- lungul istoriei recente)!
Deci, îi va fi greu lui Dacian Cioloș să convingă pe liberali că nu se va folosi de poziția de premier și de lider USR pentru a distruge PNL.
Dar tot el are și mijloacele să o facă, dacă într-adevăr ține la România mai mult decât la USR și dacă e cu adevărat sincer în dorința de a trece țara peste crize multiple cu o guvernare ne-PSD care să și facă lucruri, nu doar să producă scandaluri și certuri la câteva luni.
Nu știu exact ce gândește Dacian Cioloș și nici dacă are planuri clare în acest peisaj foarte tulbure.
Dar ca unul care îmi doresc ca mulți români o guvernare ne-PSD de succes (nu neapărat că iubesc dreapta sau că urăsc PSD, ci că pur și simplu e nevoie de măsuri salutare pentru a nu lăsa țara în sapă de lemn), îmi permit să visez la iertare, la un nou început, la compromis pragmatic și chiar la succes pentru binele tuturor.
Inclusiv pentru al PSD, care poate veni peste trei ani la putere pe un teren mult mai prietenos și mai facil de administrat politic, nu peste o țară făcută praf prin haosul guvernărilor Dragnea și lipsa de reforme ulterioare.
De aceea, dacă aș fi Dacian Cioloș și Florin Cîțu, cu voia UDMR – cel mai serios dintre toate partidele – eu aș face următoarea formulă de guvernare:
Dacian Cioloș (USR) – premier
Stelian Ion (USR) – vicepremier
Kelemen Hunor (UDMR) – vicepremier
Ludovic Orban sau
Rareș Bogdan/Alina Gorghiu/Dan Vîlceanu (PNL) – vicepremier
(Prima astfel de mișcare, dacă și Orban s-a lepăda de veninul și supărarea pierderii șefiei liberale, ar liniști apele în PNL și i-ar oferi fostului lider liberal o poziție onorabilă, pe măsură responsabilității sale ca premier în anul pandemiei. E greu de crezut că rana imensă provocată de atacurile efectiv isterice ale lui Ludovic Orban și ale echipei sale la adresa PNL și a președintelui Iohannis vor mai putea aduce pacea, dar dacă vor toți să o ia de la capăt, să se împace și să refacă măcar pentru ultima oară șansa coaliției, atunci pot trece peste orice, de la Orban la Cîțu și Klaus Iohannis. Dacă nu, Rareș Bogdan, Gorghiu sau Vîlceanu sunt variante clare pentru postul de vicepremier liberal la dreapta lui Cioloș.)
Ministere PNL
Cristian Băcanu/Iulia Scântei (PNL) – ministrul Justiției
(Asta ar liniști relația cu Klaus Iohannis și ar pune în așteptare planurile revoluționare ale USR de a băga cărbuni în lupta anticorupție, altfel ok ca deziderat, dar care nu face decât să fie sursă de tensiune și de neîncredere pe axa USR-PNL, cei din urmă considerând că un ministru USR la Justiție presupune automat că USR vrea să-i bage la pușcărie pe toți care nu seamănă cu ei)
Nicolae Ciucă (PNL) – ministrul Apărării
(De asemenea, un pansament pentru președintele Iohannis, care are o slăbiciune pentru politicianul Nicolae Ciucă, pe care îl protejează mereu ca pe un as în mânecă, pentru o viitoare posibilă criză generală, în care doar o mână forte și un premier cu instrucție militară mai poate face ordine într-o țară candidată la anarhie .și implozie)
Dan Vîlceanu (PNL) – ministrul Transporturilor
(O poziție care îi poate fi oferită și lui Ludovic Orban, dacă Vîlceanu ar fi alegerea de vicepremier, dar tot cu condiția închiderii rănilor din PNL)
Lucian Bode – ministerul de Interne
Virgil Popescu – ministrul Energiei
Sorin Câmpeanu – ministrul Educației
Bogdan Aurescu – ministerul de Externe
(din motive de continuate, Câmpeanu este de departe cel mai performant ministru de profil de până acum)
Robert Sighiartău – ministrul Dezvoltării
(La negocierile din iarnă, numele său a fost vehiculat pe acest post important ca resursă bugetară și politică, dar Ludovic Orban l-a cedat UDMR, ceea ce i-a atras și mai mare nemulțumire în PNL)
Adrian Oros – ministerul Agriculturii
Bogdan Gheorghiu – ministerul Culturii
………………………………………
Ministere USR
Cristian Ghinea – ministerul Fondurilor Europene
(USR nu poate ceda totuși toate ministerele ”grele” PNL, iar Ghinea a lucrat bine cu Florin Cîțu la PNRR, deci merită să păstreze acestă ”găină cu ouă de aur” și pentru rețelele de afaceri ale USR, altfel Cioloș nu mai poate fi susținut nici de propriul partid, care fără avantajele financiare și de funcții ale guvernării rămâne doar cu înjurăturile pe facebook – prea puțin și moarte sigură pe termen lung)
Cătălin Drulă – ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării
La Ministerul Transporturilor, Drulă a făcut treabă bună, dar a continuat de fapt proiectele lui Lucian Bode. Cum el este un tânăr politician versatil și adaptat lumii noi, cu siguranță va vedea aceeași provocare ca la Transporturi și la Digitalizare, un minister peste care va ploua cu fonduri europene. Deci, Drulă rămâne și la bani mulți, și la butoane, plus că are pe mână un domeniu care e mai aproape de electoratul USR.
Claudiu Năsui – ministerul de Finanțe
Ar fi o continuitate necesară, Năsui fiind un ministru reformator care are nevoie de continuitate pentru a ajuta la asanarea marilor companii sau a finanțelor publice
Anca Dragu – ministerul Muncii
(Fosta șefă a Senatului, care a mai fost ministrul Finanțelor, nu va fi lăsată astfel pe drumuri de Dacian Cioloș, după cedarea președinției Senatului României. În plus, are experiența necesară și echilibrul uman pentru a continua reformele grele începute de Raluca Turcan pe terenul atât de convulsiv al pensiilor)
Vlad Voiculescu – ministerul Sănătății
Fostul ministru e plătit mult prea dur cu funcția intoleranța dintre PNL și USR. Remanierea sa de către Florin Cîțu a fost forțată, chiar dacă au existat probleme cu sistemul sanitar în criza pandemiei, cu spitalele depășite tehnic, dar nimeni nu putea face minuni într-o astfelde perioadă. Recuperarea lui Voiculescu ar fi un gest corect din partea lui Cioloș, s-ar înscrie și el în acea ”resetare” a relațiilor din coaliție, în noul început.
……………………………………………………………………………….
Ministere UDMR
Barna Tanczos – ministerul Mediului
Attila Cseke – ministrul Economiei
(după o prestație bună la Ministerul Dezvoltării și ca interimar la Sănătate, Cseke e calificat pentru acest minister deținut înainte de USR, care are nevoie mai degrabă de un ministru nici PNL, nici USR, date fiind măsurile dure ce trebuie luate pentru asanarea sistemului de pensii, care s-ar deconta politic prea mult și nedrept pentru un partid mai mare, ceva ce UDMR poate însă ”duce” mai ușor pe picioare, neavând ce pierde electoral)
Eduard Novak – ministerul Tineretului și Sportului
………………………………………………………………………………………………
Conducerile camerelor Parlamentului României
Președinte Senatul României – Florin Cîțu
Președintele proaspăt ales iese onorabil din scena guvernării, ocupând a doua poziție în stat după președintele României. Funcția îi permite să recupereze imaginea bună din trecut după atacurile la care a fost supus din partea taberei Orban de-a lungul unei campanii interne odioase pentru România, întinsă incredibil pe 4 luni, doar pentru că așa a vrut Ludovic Orban. Cîțu se poate ocupa mai liniștit de partid și de coordonarea miniștrilor și face parte din cercul foarte restrâns de conducere a coaliției, alături de premierul Cioloș și de liderul UDMR.
Președinte Camera Deputaților – Dan Barna
Ieșit foarte șifonat din cursa pentru șefia USRLUS, Barna primește prin această poziție o recompensă binemeritată pentru uzura la care a fost supus ca lider USR. Din postura de șef al Camerei Deputaților, este al treilea om în stat și poate asigura buna coordonare la vot a parlamentarilor coaliției pentru trecerea unor legi foarte importante de reformă.
––––––––––––––
Cam așa aș vedea eu o formulă de refacere a coaliției, desigur, cu felurite variațiuni, care se pot negocia dacă toată lume se înțelege cu toată lumea și vrea să caute un compromis din care toți să câștige, dar și toți să piardă câte ceva.
Nu văd un pericol pentru ca PNL să accepte o guvernare cu Dacian Cioloș premier, în ideea că asta va duce la o poziție mai slabă a liberalilor, nemaiavând primul-ministru.
Da, nu îl mai au, dar au la schimb mai multe surse de bani, au al doilea om în stat și oricum toate oalele sparte vor cădea în capul lui Cioloș, el va și încasa, nu doar va beneficia de avantajele poziției sale.
În plus, dacă chiar vor reveni sabotajele din interior ale USR, PNL are toată libertatea să cadă Guvernul Cioloș, după modelul dărâmării Guvernului Cîțu, cu ajutorul PSD și AUR care abia așteaptă să mai demoleze ceva.
Cioloș, la rândul lui, nu poate să ”livreze” tot ce vrea USR, în speță ministerele mai bănoase dinainte, cum au fost Transporturile lui Drulă, pentru că trebuie să cedeze ei acum, dacă chiar vor liberalii înapoi în coaliției. Și pe liberali, după ce i-ai lăsat fără postul de prim-ministru, nu ai cum să-i împaci decât dacă le oferi ”la greu” avantaje clare. Transporturile, Dezvoltarea, Justiția sunt o bună compensare, bașca funcția de șef al Senatului oferită lui Florin Cîțu.
Așadar, dacă chiar vor să mai încerce o dată, poate ultima oară, dar cu bună-credință, au varianta de mai sus la dispoziție, cu plus și minus.
Dar mingea nu mai e acum nici la Iohannis, nici la Cîțu, Ciolacu sau George Simion, ci la premierul desemnat.
Dacian Cioloș poate fi din nou prim-ministru, dacă vrea cu adevărat să negocieze cu PNL o formulă de resetare a coaliției.
Mingea e la el. Și la USR. Adică, tot la el.
