”Tu-ți morții mă-tii de UBER!”. Întâmplare din București în vremea pandemiei care ucide și altfel
București, intersecția Bd. Mihalache cu Griviței. Șoferul UBER mă aduce la destinație. Oprește pe o străduță laterală, cât să cobor. Nu trage spre dreapta, sperând ca eu să ies repede din mașină (în spatele său apăruse o altă mașină). Dau să-mi strâng lucrurile grăbit, de felul meu nu-mi place să deranjez pe nimeni.
Trecuseră exact 5 secunde din momentul opririi, când un claxon strident cât sirenele lui Roaită îmi plesnește timpanele. Apoi, un urlet sinistru din partea șoferului din spatele taxi-ului meu: ”Morții mă-tii de UBER, nu tragi, bă, pe dreapta, tu-ți sfinții și cristoșii!”. 5 secunde! Atât îi răpise taximetristul din viață super-agitatului din spate…
Ne lingem deja tot mai greu rănile pandemiei, dar puțini și-au privit în suflet în astfel de vremuri depresive pentru a se întreba dacă ne ajută cu ceva să ne vărsăm amarul pe cel de alături, fie el greșit sau nu al nostru.
Acel țipăt de nervozitate a ucis câte puțin lumea din jur. Pe cel care l-a slobozit, în primul rând. Pe șoferul meu de taxi, pe mine, pe alți oameni care au auzit apocalipsa în direct prin vocea unui ”cetățean” incapabil să ierte. Bucureștiul excelează la acest capitol al intoleranței, dar mai sunt destule locuri în țară cu astfel de cazuri.
Viața e grea și te poți enerva ușor, mai ales în această lume. Dar nu există un antidot mai bun pentru a trece altfel prin ea decât înțelegerea. Față de criză, de oameni, de țară, de suferințe, de neajunsuri. Odată învățată această lecție, ne va fi tuturor mai bine. Chiar mult mai bine.
Cu astfel de gesturi minore de omenie poate începe o lume nouă. Căci alternativa, știm din istorie, este Infernul.
Ura față de UBER este însă mai mult. E și ura față de succes, de schimbare, de ceva mai bun. Pur și simplu, unii nu înțeleg că UBER este doar expresia evoluției naturale în care trăim ca umanitate de milioane de ani. E de înțeles și ea. Când a apărut mașina cu aburi au fost foarte supărați posesorii de calești. Dar mașina a mers mai departe, calești mai vezi doar pe litoral sau în vacanțe, prin locuri de promenadă.
Deci, ura nu a ajutat la oprirea evoluției. Și-atunci, de ce să urăști? La ce bun să te superi pe viață? Nu-i mai simplu să scoți mâna pe geam și să-i spui șoferului din față: ”No pb, omule! Există timp pentru toată lumea pe acest pământ…”?
Cine sunt, în fond, șoferii UBER? Sunt ei colonizatori extratereștri veniți să ne ocupe Terra? Ori marțieni ”cipați” care se comportă superior ca specie? Nu, sunt OAMENI. Ca noi toți, inclusiv ca șoferii de taxi normal. Încearcă și ei să trăiască și au găsit această modalitate. Atât și nimic mai mult. Sunt oameni care merită să trăiască demn, la fel ca toți oamenii…
(NOTĂ: n-am călătorit cu Mercedesul din imagine, ci cu o mașină obișnuită, dar nu ar trebui să conteze. Poza e de la un protest al urii anti-UBER din Capitală. Foto: vice.com).
