Zece bombe care stau să explodeze sub nasul nostru
Scena publică este prizoniera discuţiilor politice despre legitimitatea desemnării lui Lucian Coritoru ca viitor premier, despre pretenţiile candidaţilor la fotoliul de preşedinte şi despre aspiraţiile şi interesele diverşilor oameni care profită de situaţie pentru a-şi face loc pe scenă. Asistăm la o uriaşă reaşezare a pieselor într-un joc de şah, la finalul căruia nu poate rămâne decât un singur rege pe tablă. Dar aceasta nu este, totuşi, cea mai importantă partidă decât pentru cei care o joacă. Cea mai importantă partidă este în altă parte, şi anume în economia reală. Mulţi ani de acum încolo vom plăti preţul greşelilor care se fac astăzi în acest joc, pentru că, în timpul în care se rostesc discursuri bine lustruite în piaţa publică, viaţa oamenilor e influenţată de cu totul alte lucruri.
1. Niciuna dintre măsurile de reducere a cheltuielilor publice nu a fost adoptată, ceea ce ar putea face ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile bugetului să ajungă de nesuportat şi de nefinanţat. Consecinţa imediată se traduce în blocarea plăţilor către angajaţii statului şi către pensionari.
2. Plăţile către cei care lucrează cu bugetul sunt deja întârziate şi ar putea fi blocate plăţile către lucrările de infrastructură. Consecinţa imediată este un blocaj în lanţ în tot sistemul, de la furnizori de materiale la plata salariilor angajaţilor în construcţii. Numărul de un milion de şomeri s-ar putea transforma într-o estimare optimistă.
3. Prăbuşirea înţelegerii între Guvernul României şi Fondul Monetar Internaţional înseamnă nu numai blocarea unor sume de bani, dar şi depunctarea ţării de către agenţiile de rating. Cursul de schimb şi costurile la care se împrumută Ministerul de Finanţe pentru a onora plăţile vor sări în aer.
4. Creşterea taxelor devine de neevitat, prima şi cea mai simplă dintre modificări este creşterea taxei pe valoarea adăugată. Consumul, deja mult scăzut faţă de anul trecut, scade puternic, ceea ce înseamnă venituri mai mici pentru companiile româneşti. Încercarea de a introduce în preţuri noile taxe are efecte imediate asupra ratei inflaţiei. În condiţiile blocării nivelului salariilor, puterea de cumpărare se întoarce în urmă cu câţiva ani.
5. Nevoia de bani a bugetului nu poate fi satisfăcută prin emisiuni pe pieţele externe, în condiţii decente de dobândă şi scadenţe, pentru că încrederea în economia României e la niveluri minime. În consecinţă, Ministerul de Finanţe se îndreaptă către băncile româneşti pentru împrumuturi pe termen scurt. Resursele se îndreaptă mai ales către stat, în detrimentul economiei private.
6. Împrumuturile pentru nevoile curente ale bugetului se fac pe termene din ce în ce mai scurte. Anul viitor, obligaţiile de plată în contul acestor operaţiuni devin foarte greu de finanţat, iar datoria pe termen scurt influenţează direct echilibrul economiei.
7. Fondurile europene, una dintre cele mai eficiente şi ieftine surse de finanţare a economiei, nu se absorb pentru că sistemul de evaluare, garantare, plată este blocat. Pe de o parte, autorităţile care gestionează programele sunt puternic politizate, pe de altă parte, mecanismele care ar uşura absorbţia fondurilor sunt ignorate.
8. Mecanisme simple de finanţare a economiei reale zac în diverse sertare ale diferitelor ministere. Idei precum fonduri de contragarantare, constituirea unor fonduri de microfinanţare sau a unor fonduri de investiţii pot rezolva parte din problema blocajului în care se află economia.
9. Sistemul de pensii publice devine, anul viitor, o povară foarte greu de suportat şi de finanţat. În absenţa unei decizii radicale, Guvernul, oricare ar fi el, compromite nu numai sistemul public, dar şi pensiile celor care se află acum la mijlocul carierei şi deţin un cont de pensie privată obligatorie.
10. Problemele fundamentale ale economiei sunt transferate către o generaţie următoare, prin datoria publică, nereformarea pensiilor, sănătăţii şi aşa mai departe. Speranţele de revenire a economiei se amână pentru anul 2011. Lista de mai sus poate fi, desigur, completată cu alte perspective. Ideea de bază este că, acum, în timp ce vorbim despre premieri şi ambiţii politice, sunt în joc datele fundamentale ale economiei pentru următorii ani. Discuţiile politice sunt democratice şi legitime, dar e momentul ca miza lor să fie ridicată de la nivelul ambiţiilor personale la nivelul responsabilităţii pentru viitor.
Articol publicat în Business Standard
