octombrie 1, 2009

Copilul teribil din online-ul românesc

Se prezintă mai modest decât o să îl lăudăm noi aici. La fel ca Vladimir Oane, de Emi Gal nu au auzit în afara online-ului decât cei care l-au văzut într-o reclamă la Pepsi din vara asta unde el spunea: “Eu pot”.
Şi unul şi celălalt sunt tineri şi pe bună dreptate numiţi copii teribili ai online-ului românesc. Vladimir Oane câştiga anul trecut, cu un proiect web, UberVU, care uşurează utilizarea platformelor sociale, la Seedcamp Week. Este cea mai importantă competiţie europeană destinată start-up-urilor din online.
Anul acesta a venit rândul lui Emi Gal

octombrie 1, 2009

Ce mai vrem şi noi de la voi?

Acum aproape 20 de ani libertatea de expresie era celebrată drept cea mai preţioasă achiziţie după îndepărtarea regimului Ceauşescu. Astăzi, opinia, analiza, datul cu părerea în general, constituie un sport dispreţuit de toată lumea. Cum s-a întîmplat asta, de ce? Nu vom enumera vinovaţii, dar vom spune doar că scopul clar al siteului VoxPublica este să reînvie gustul pentru dezbatere adevărată.
Datul cu părerea rămîne un sport la fel de nobil ca acum 20 de ani, chiar dacă a fost mînjit de mulţi. Asta e credinţa noastră şi sperăm să reînviem gustul pentru argumentaţie,

septembrie 30, 2009

Iar sala a scandat în delir: Vanghe-lie! Vanghe-lie! Vanghe-lie!

L-am văzut la televizor pe Vanghelie vorbind la tribună, avînd aerul că el conduce PSD-ul. A vorbit cam ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu (au cam aceleaşi studii!) demascînd şi iar demascînd. L-am auzit, cu tupeu, vorbind despre cinste. În fine, nu am putut ţine pasul cu discursul lui. Am reţinut, la final, sala, pe care la televizor nu au arătat-o, scandînd numele lui Vanghelie secunde în şir! Fraţilor, dacă România va mai cunoaşte, vreodată, dictatură, va fi atunci cînd în fruntea ei se va afla Vanghelie ! Să nu spuneţi că nu v-am spus!

septembrie 30, 2009

Cum va scumpi statul alimentele din hipermarket. Demonstraţie în cinci argumente

Taxa de raft, obiectul eternei dispute dintre producători şi marile magazine va fi eliminată prin lege, iar iniţiatorii speră că asta va duce la ieftiniri. 30% este scăderea estimată de ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu: „Nu ştiu cum ar putea creşte”, spune el. Păcat, iată cum:
1. Prima eroare e de poziţionare vis-a-vis de realitate. Indiferent de natura contractelor şi de felul în care le va schimba statul prin lege, hypermarketurile au dreptul să cumpere la ce preţ vor şi să vândă la ce preţ vor. Şi n-au vreun motiv nou să-şi sacrifice din marja de profitabilitate,

septembrie 30, 2009

Mare victorie a PDL şi a lui Traian Basescu

Marţi, 29 octombrie 2009. PSD e, formal cel puţin, încă la guvernare.  Nu e neapărat o veste bună pentru social-democraţi.
Cine scanează cinstit istoria adusă la zi a relaţiei PSD-PDL în formula guvernamentală forjată după alegerile parlamentare de la finele anului trecut nu poate să nu observe că, până de curând, marele încasator al acestui duet a fost PD-L.
Pedeliştii au făcut eforturi serioase şi au reuşit să impună ideea că sunt un partid aflat în totalitate la putere. Această prezenţă plenară are mai multe explicaţii, dar nu voi insista

septembrie 29, 2009

Breaking news: solutia pentru iesirea din criza politica!

Exista si e la indemina! 🙂
In doua vorbe: guvern minoritar UDMR! Executiv cu oamenii de la formatiunea politica a etnicilor maghiari.
Fara tehnocrati! Doar udemeristi 🙂
Asta inseamna, desigur, ca am avea inclusiv ministru de interne de la UDMR. Adica, de la opozitie.
Ce spuneti?
P.S. Un alt unghi senzational, pe blogul lui IT Morar. Demonstratia colegului meu mi s epare impecabila!

septembrie 29, 2009

Băsescu îl dă pe Geoană pe mîna baronilor din PSD

Mă îndoiesc că Băsescu e străin de povestea cu înlocuirea lui Dan Nica de la Interne. Dar, aşa cum mă aşteptam, nu vrea să vadă coaliţia ruptă pînă la alegeri. Şi cu atît mai puţin să fie acuzat că o eventuală ruptură ar fi opera lui. Aşa că după ce Boc a zis că nu-l mai vrea pe Nica la Interne, iar Geoană că ori Nica ori la revedere, Băsescu l-a convins pe Geoană să vină la Cotroceni, Boc avînd convingerea în plic. Haotizat şi disperat că pentru el a început numărătoarea inversă, Geoană reacţionează după inspiraţia ultimului minut. Mai întîi a susţinut

septembrie 29, 2009

Colivia de sticlă

Am deschis blogul în urmă cu trei ani, încercând un exerciţiu de
condei. Am vorbit despre o temere majoră a oamenilor care se uită la
televizor, o teorie şi o practică invocate până în zilele noastre:
manipulare, conspiraţie şi cenzură.  Toate cred că s-au adeverit, dar
dacă locuri ca acestea au demonstrat măcar câtorva oameni contrariul,
atunci suntem mai câştigaţi.
Am avut privilegiul unui spaţiu de libertate în care mi-am croit
gândurile fără constrângeri. Am râs, m-am amuzat, m-am înfuriat, am
căpătat speranţă, am trăit iar dezamăgiri şi iar am

septembrie 29, 2009

Faţa umană a informaticii

Informatica e infiltrată din ce în ce mai mult în viețile noastre. Ne sprijinim conștient pe ea (VoxPublica e un exemplu), dar uneori prezența ei e mult mai subtilă și o ignorăm fie din obișnuință, fie pentru că nici nu o ghicim (știați de exemplu că aranjamentul produselor în supermarket e rezultatul unui algoritm informatic ?). De multe ori ne încredințăm banii, viețile și intimitatea informaticii. Și de prea puține ori evaluăm cu adevărat posibilele consecințe sau chiar realizăm cu adevărat ce facem. Pentru că evaluarea aceasta nu e deloc simplu

septembrie 29, 2009

Mungiu şi liceul

Am scris cit m-a dus capul despre Amintirile lui Mungiu, in Money Express:
„Legenda activistului“ are însă un potențial de râs delirant – eu am făcut‑o înlocuind în minte situația întâlnirilor de partid cu un team building obișnuit. Niște „șefuți“ și subordonați rămași prizonieri într‑o învârtitoare, iată cea mai frumoasă metaforă a team buildingului din zilele noastre. Sper că nu‑mi veți sări în cap pentru că aș subestima grozăviile comunismului.
Cristian Mungiu însuși (născut în 1968) de­clară că, pentru puzzle‑ul „Amintirilor“, a căutat

septembrie 29, 2009

Secretul democraţiei în cercetare: Bottom-up

As incepe cu o reflectie politica despre o tara pe care o iubesc ca fiind cea mai democrata, care m-a invatat medicina de varf, chirugia high tech si cum sa gandesc pozitiv si MARE: THINK BIG! Out of the box.
Nu, nu este Franta si nici Parisul al carui cetatean de onoare sunt si unde, asa  dupa cum Cioran afirma, traiesc si eu „alaturi de milioane de inacriti care fabricam toti un cosmar pe malurile Senei  pe care-l pizmuieste o lume intreaga”. De fapt, eu nu fabric acest cosmar, nu sunt un pesimist, ci privesc lucrurile mult mai pozitiv.
De Statele Unite ale Americii e vorba. Aici

septembrie 28, 2009

Bun, deci alcoolul va fi tema de campanie PSD. Caut şi io un ideolog PSD…

Iliescu a dat tonul: a făcut legătura Băsescu-Lacrimi-Alcool. Papa PSD spune in urma cu citeva zile ca lacrimile lui Basescu sint de la alcool. Iliescu traieste in extaz descoperirea limbajul de tabloid, ca pe un soi de acid pentru propriul limbaj de lemn. Daca el a putut, atunci toţi pesedeii au sărit să desăvîrşească vorbitul în fiolă.
Nu m-aşteptam ca Hrebenciuc să fie în halul ăsta de enervat. Dacă s-a dat un semn de slăbiciune de la PSD, ăsta a fost cel mai puternic: Hrebe şi-a pierdut calmul şi a dat o declaraţie care n-are nimic de-a face cu imaginea de negociator

septembrie 28, 2009

Smart

Până la lansarea VoxPublica, care se va produce foarte curând, îmi economisesc cuvintele. Vă las cu o campanie Unicef & MTV. Şi nu, nu  am pus aici clipul doar pentru The Killers

septembrie 28, 2009

Spune-mi la ce hipermarket mergi, ca să-ţi spun cu cine te întîlneşti

Dacă te duci la Metro şi te dai angrosist, ca să cumperi la bax, mai ieftin, ceea ce ai lua la bucată de la concurenţă, rişti să te întîlneşti cu femeia de serviciu de la firma la care lucrezi, trimisă la cumpărăturile săptămînale. Dacă mergi la Kaufland şi te vede vreun amic, te denunţă că eşti un pîrlit care vînează preţuri mici, la o calitate pe măsura preţurilor. La Carrefour poţi fi acuzat că odată cu ceea ce cumperi faci şi politică, fiindcă acolo poţi da nas în nas cu  preşedintele României. La Cora de la Lujerului te poţi întîlni cu parlamentarii

septembrie 28, 2009

White Denim. Americani. În sensul bun al cuvîntului

White Denim, Fits, Full Time Hobby, 2009
Două dintre clipurile lor îi arată drept ţărănoi zdrăngănind în dosul rulotelor, prin preajma frumuseţilor white trash accesibile şi în văzul copiilor neglijaţi – e doar o imagine, fireşte. Ceva mă face să cred că White Denim nu l-au votat pe George Bush pentru cel de-al doilea mandat, dar asta nu-i împiedică să sune tipic americăneşte: nu e o critică, dimpotrivă.
Dacă vocea lui James Petralli ar fi ceva mai hotărâtă, ai zice că Iggy Pop s-a însurat şi s-a retras la ţară. Influenţa Stooges e vizibilă

septembrie 28, 2009

Sînteţi pregătiţi să ştim totul despre fiecare? Ghionea & Bendeac

Unul dintre cele mai discutate subiecte ale săptămînii, în afara celor politice, a fost filmuleţul în care soţia unui fotbalist apare surprinsă într-o partidă de sex cu un ex.
Dincolo de stupizenia ipocrită cultivată cu nesaţ de Capatos şi compania, ar fi totuşi ceva de observat.
Că se pare că nu sîntem pregătiţi să aflăm tot despre toţi. E o chestiune de timp pînă cînd fiecare cetăţean al lumii va avea CV-ul său „ruşinos”, după o neglijenţă sau după un abuz comis de vreun hacker priceput. Pentru că toţi sîntem online. Şi toţi facem sex. Sau aşa ar trebui.
Viitorul

septembrie 28, 2009

Nika. Just do it!

Nica a fost un ministru de Interne prost. La fel de prost ca ceilalţi miniştri de interne şi la fel de prost ca toţi ceilalţi miniştri ai guvernelor de după ’89.
După criteriul prostiei el s-a plasat, aşadar, în standardul meseriei, cu mici variaţii valorice faţă de restul catastrofelor profesionale numite la ministerul epoleţilor. Pe timpul scurtului şi încâlcitului său mandat, hoţii, criminalii şi corupţii României n-au fost nici mai timizi şi nici mai activi ca altădată. Criminalitatea a fost într-o medie istorică, aceiaşi din anii trecuţi şi viitori, netulburată

septembrie 28, 2009

Autoritatea trigger-happy

Dacă acceptăm că statul este deţinătorul monopolului asupra violenţei legitime atunci trebuie să pornim de la premisa că statul este suficient de responsabil pentru a nu abuza şi pentru a limita numărul greşelilor. Că reprezentanţii statului (democratic) dau dovadă de suficientă raţiune şi respect faţă de proprii cetăţeni pentru a nu folosi violenţa decât în cazuri extreme, situaţii în care trebuie salvate vieţi sau prevenite dezastre de amploare. Avem de-a face cu un fel de calcul judicios (sau cinic, numiţi-l cum vreţi) al costurilor şi beneficiilor.
Or, atunci

septembrie 28, 2009

E bine că preşedintele gîndeşte ca un ziarist?

De cîteva zile, buletinul de ştiri se face după Cotroceni. O comisie prezidenţială face nişte propuneri îndrăzneţe în zona sensibilă (la audienţe mă refer) prostituţie-droguri, analiştii comentează pînă le iau foc creierii. Azi, Traian Băsescu cere referendum pe reducerea numărului de parlamentari, televiziunile de ştiri sar în aer.
Traian Băsescu ar putea foarte bine să fie şeful unei televiziuni, are sînge de redactor-şef. Urăşte presa, dar o cunoaşte perfect, gîndeşte ca un ziarist. Numai că treaba unui ziarist se temrinp după ce a pus problema. Treaba unui

septembrie 28, 2009

Chinta royală a „dictatorului”

Cei mai înverşunaţi adversari din presă ai lui Traian Băsescu au recunoscut că joi după-amiază „dictatorul” a pus o chintă royală pe masa campaniei electorale în care încă n-a intrat oficial. Li s-au alăturat, involuntar, şi politicieni din PNL şi PSD care au fost acord că propunerea lui de referendum pentru un parlament unicameral cu cel mult 300 de membri, cuplat cu alegerile prezidenţiale e o găselniţă fără cusur.
Cred că în aceeaşi după-amiază Mircea Geoană şi Crin Antonescu au vrut să le ia gîtul consilierilor de campanie pe care îi plătesc să

1 208 209 210 211 212 418