Oameni de onoare. E cu Băsescu

septembrie 10, 2008 0

Cîteva rînduri pentru un domn care m-a enervat foarte tare aseară la TVR. Bine, am fost unul dintre puţinii fraieri care s-a uitat. Mă iau după audienţe cînd spun asta. Aşadar, iese Băsescu şi mă face cu ou şi cu oţet că eu ascult ce-mi zice Vîntu şi scriu în consecinţă ce-mi dictează acelaşi domn (am luat-o eu extrem de personal, nu a dat numele cuiva, cu atît mai puţin pe+al pîrlitului de mine, normal). Aşadar, practic mi-a zis că scriu pe bani ce-mi dictează patronul.
1. m-am simţit jignit pentru că asta a spus-o un om despre care s-au scris rînduri de apreciere în ziarul ăsta, inclusiv de către subsemnatul
2. m-am simţit jignit pentru că şi atunci cînd l-am criticat pe acelaşi om, am făcut-o cu bună-credinţă. Nu i-am zis „Băsescule!”.
3. reacţia lui Băsescu a semănat cumva cu aceea a bărbaţilor care îşi lovesc soţia după ce au înşelat-o. Acelaşi lucru poate păţi un om politicos care te întreabă civilizat de ce faci tîmpenii şi primeşte o flegmă în faţă. Acelaşi lucru încep să-l simtă mulţi oameni care l-au votat pe Băsescu acum patru ani cu entuziasm.
4. nişte oameni de onoare au nuanţele la ei tot timpul. Sau măcar ironia. Sau măcar scuzele, după ce o comit.
5. Nişte cititori de presă adevăraţi nu pot compara Antena+Jurnalul, unde se aude o singura voce la unison, cu situaţia jurnaliştilor de la Realitatea+Cotidianul, unde se aud, totuşi, atîtea voci diferite.
6. Megalomania se manifestă atunci cînd nu-ţi mai ajunge tonul politicos, vrei umilinţă. Iar unii jurnalişti o fac – scriu agenda preşedintelui înainte cu o zi să iasă acesta şi să-şi spună noile teorii. Ăla nu e jurnalism. Şi dacă Băsescu ar fi Dumnezeu, e o chestie de onoare să nu-l pupi în fund. E dizgraţios.
7. Mi se face silă cînd sînt judecat cu lopata. Asta după ce mă chinui de atîta timp să nu spun fraza aia idioată „toţi politicienii sînt proşti” şi să mă tot încăpăţînez să judec „om cu om”
8. Nu-mi pare rău pentru materialele în care l-am apărat pe Băsescu de tot soiul de aberanţi. Îmi pare rău că am căzut în capcana de a-l crede cumva dator să aibă o atitudine de onoare faţă de mine, după ce am avut întotdeauna grijă să scriu exact ce cred, indiferent de consecinţe. Practic, a flegmat de la postul public pe munca mea, a unui umil prestator de texte. N-o să fac greşeala să scriu altfel decît cred pentru că „am draci” sau, cu atît mai puţin, pentru cine ştie ce bani. Dar o să exersez intens să nu mai aştept nici măcar politeţe în schimb.
9. Gata, m-am plictisit. Faceţi dvs, dle Băsescu, o selecţie cu cei mai lingăi dintre lingăi şi faceţi-vă „trust”.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.