Respect pentru realitate


    Lăudabilă campania “Noi vrem respect” iniţiată de Realitatea TV. Din păcate îi lipseşte un lucru important ca ea să fie pe deplin demnă de respect. Cade exact în păcatul pe care îl reproşează politicienilor: evitarea responsabilităţii. Dacă şi-ar fi respectat până la capăt publicul telespectator, şi-ar fi asumat partea de responsabilitate în crearea situaţiei pe care acum o deplânge.
    Realitatea e că aceşti politicieni atât de condamnabili astăzi nu au apărut din neant. Ei, cu toată lipsa lor de respect, au fost promovaţi asiduu, ani de-a rândul, zi de zi, de o mass-media în care Realitatea TV s-a încolonat riguros. Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu şi mulţi alţii asemenea, pe care din respect pentru publicul respectabil ar fi trebuit să nu-i vedem niciodată la un post de televiziune care se, şi ne respectă, şi-au luat porţia de prime-time, audienţă şi putere, inclusiv de la Realitatea TV.
    Eu aş fi respectat mult mai mult atât Realitatea TV, cât şi campania ei dacă, în testimonialul scris şi citit cu atâta convingere pe post, girat de ireproşabilul Victor Rebengiuc, Realitatea TV ar fi făcut loc, între rândurile în care condamnă toate autorităţile, şi pentru două rânduri în care să-şi asume partea de responsabilitate pentru fundătura în care am ajuns toţi.
    Adică dacă ar fi făcut ceva diferit de politicienii şi funcţionarii incriminaţi: în loc să dea vina doar pe alţii, ar fi spus cinstit, curajos “da, am contribuit şi noi, ca mass-media, cumva la dezastru; am plimbat şi noi, din emisiune în emisiune, prea multe nulităţi tupeiste şi agresive pe care le-am ajutat astfel să devină modele de urmat în spaţiul public românesc; acum înţelegem, regretăm şi vrem să facem lucrurile diferit în viitor.”
    Pot să propun şi textul celor două rânduri, chiar dacă nu li se va face niciodată loc în campanie: “Noi ne-am săturat să vedem la televizor personaje care torturează zilnic bunul simţ, limba română şi decenţa. Noi vrem modele autentice.”
    În lipsa unei astfel de asumări, campania rămâne doar la stadiul de protest îmbrăcat într-o jumătate de adevăr. E bun şi aşa, decât deloc, dar tare mi-aş fi dorit, în România după 20 de ani, un lucru frumos făcut bine până la capăt. Mi-aş fi dorit de la un post românesc de televiziune reprezentativ să fie un prim exemplu că se poate şi că merită să te asumi onest în mod public, să înveţi din greşeli şi să devii, prin asta, mai bun, din respect pentru tine şi pentru cei din jurul tău.
    Şi eu vreau respect. Dar am învăţat că, în cazul oamenilor care contează pentru mine, cea mai bună cale de a-l obţine este ca întâi să-l ofer.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here