voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
…in primul rand vreau sa le multumesc, ca simplu ceatean, celor dela ISP pentru inregistrarea discutiilor de joi. La mai mare! Ii multumesc si lui Cristi Patrasconiu pentru popularizarea conferintei. Pentru restul aprecielilor ma abtzin – mai am vreo doua de „auditat”. Promit, insa, sa revin.
de fapt, nu e chiar o gluma.
e, in fond, o „constatare politologica” – asa cum spune chiar Tismaneanu.
e despre democratie si dictatura. despre democratie si „democratie populara”. despre diferenta dintre cele doua.
azi e 7 noiembrie. e data la care se aniverseaza (pentru unii – se sarbatoreste!) revolta din octombrie din „Maica Rusia” (25 octombrie 1917-calendarul iulian; 7 noiembrie – calendarul gregorian; sper ca nu le-am incurcat:)).
clipul pe care il puteti vedea mai jos imi apartine (a fost filmat in urma cu aproape doi ani) si se poate vedea si pe canalul meu de pe youtube:
In ciuda asalturilor insistente ale PDL-ului, noua majoritate creata e una solida. Diferenta de citeva voturi in plus in favoarea PDL inregistrata la votul din Parlament asupra guvernului Croitoru ( diferenta fata de momentul motiunii de succes) nu e, inca, o promisiune de succes pentru pedelisti.
In Parlament PNL si PSD lucreaza eficient impreuna, dar la TV, Crin Antonescu sare tot mai des la gitul lui Mircea Geoana. Nici asta nu e suficient pentru a spune ca, acum, noua majoritate nu sta bine. Nu am uitat de UDMR, dar decisive pentru aceasta noua majoritate sint cele doua partide mari – PNL
Bravo! De 3X bravo!
Nimic despre prefaraudarea reformei, asa cum anticipam 🙂
Daca, totusi, sinteti interesati, intrati aici!
E si video! Chiar interesant. E cu idei, cu argumente, nu cu toxine si manipulari politico-mediatice…Dar, din cite se pare, nu e un timp bun pentru dezbateri de idei, ci pentru linsaje, pentru propagarea unui discurs al urii.
Am o veste trista pentru cei mult prea inversunati: exista viata si dupa 6 decembrie!
…nominalizandu-l pe Liviu Negoita drept posibil premier, Traian Basescu a spulberat ultimele ramasite ale mitului „Basescu – aparatorul interesului national”. Sau nu? Incerc sa ma pun in pielea celor care-l sustin neconditionat pe presedinte si nu gasesc decat o singura explicatie posibila pentru desemnarea unui prim ministru care nu are, evident, nici o sansa de a trece prin parlament.
Precum un capitan de vapor care ia apa, Basescu sacrifica, fara ezitare, orice se poate sacrifica pentru a ajunge in port: arunca peste bord principii, oameni, idei, sperante.
La fiecare sfârşit de an, nu ai cum să scapi de cerşetori, colindele lui Şeicaru şi teoriile conspiraţiei în legătură ce Ceauşescu. Aproape de fiecare dată, juniorii plecaţi întâmplător de lângă calculator şi ajunşi în faţa reporterilor cam dau din umeri atunci când sunt întrebaţi despre dictator.
Puştii din România nu pot fi condamnaţi că au ratat cozile părinţilor şi bunicilor şi toate nenorocirile comunismului. Uite, nici picii din Anglia nu ştiu cine a fost Hitler, dar îşi dau cu părerea.
Un studiu a scos la iveală că unul din 20 de copii care merg
Mie imi place logica 🙂
Asadar, logic:
a mic:
vreo 6-7 luni, liberalii de TV (multi si cu mult timp liber la dispozitie) ne-au asasinat cu ideea ca acordul Romaniei cu FMI (girat de PSD, dar mai ales de PDL&TBasescu!) e unul toxic pentru Romania.
b mic
acum cind, neavind guvern, transa nr 3 de la FMI intirzie sa vina (la limita, poate sa nici nu vina!), penelistii tipa de mama focului ca TBasescu si PDL sint de vina pentru ca Romania nu va primi banii de la FMI.
c mic
Cu o asemenea flagranta contradictie la purtator, PNL face parte din Romania bunului – simt? Sau nu?
Cu respect, v-am
De ce trebuie să discut în contradictoriu cu prietenii mei de cînd s-a rupt alianţa DA? De ce au ajuns unii dintre noi să facă cu ochiul şoşonarilor electronici de partid care ne fac prietenii de doi bani? De ce, după ruperea acestei alianţe, s-a ajuns în situaţia pînă nu demult absurdă ca unii dintre noi să spună „În turul doi, mă ţin cu mîna de nas şi îl votez pe Geoană!” De ce între prieteni apropiaţi pînă acum un an, doi a apărut o răceală nefirească? De ce am ajuns să numărăm păcatele şi mogulii mari şi mici din spatele candidatului la preşedinţie
Am auzit, in ultimele saptamanii, elogii pe banda rulanta aduse „principiului majoritatii”. Si, in oglinda, critici dure la adresa celor care care nu se supun acestui principiu.
Respectuos, va reamintesc faptul ca una din marile minti ale politologiei, Alexis de Tocqueville, vorbea despre pericolele pe care le poate aduce o majoritate. De altfel, acest vizionar e autorul unei formule celebre – tirania majoritatii.
Respectuos, rog sa tinem cont de aceasta formula in acesta perioada in care oameni care indeobste dispretuiesc principiile pling cu lacrimi de crocodil dupa principii.
Daca
O declarație a lui Mariah Carey, găsită în Tabu: „Ori de câte ori mă uit la TV şi văd acei copii slabi şi flămânzi din lumea a treia, îmi vine să plâng! Adică aş vrea să fiu şi eu atât de slabă, dar nu cu muştele şi morţii ăia în jurul meu”.
E o replică perfectă de sitcom, are tot ce trebuie ca să te facă să râzi: surpriză, suspans, multă prostie, tot. Bravo, Mariah!
LATER EDIT: Mda, se pare că am nedreptățit-o pe Mariah! Vorbirea de mai sus nu îi aparține, ea a fost extrasă dintr-un interviu fictiv („luat” divei, acum mulți ani, de o publicație
Jean-Philippe Courtois, omul care conduce business-ul global al corporatiei fondate de Bill Gates in intreaga lume (mai putin SUA si Canada), a facut ieri o scurta vizita in Romania.
Presedinte al Microsoft International si vicepresedinte Microsoft, Courtois este numărul trei in ierarhia gigantului mondial Microsoft, după Steve Ballmer – CEO şi Kevin Turner – COO.
Ieri, la World Trade Center, am avut o discutie placuta cu dl. Curtois, care s-a concretizat si in singurul interviu exclusiv acordat in cadrul vizitei din Romania.
I-am pus si cateva dintre intrebarile sugerate de voi, aici
Uitaţi-vă la ei, soldaţi, cum îşi strîng meticulos curelele armurilor, cum îşi pun capetele în mîini gîndindu-se cu tristeţe la nevestele şi la copiii lor, cum strîng mînerul sabiei ca pe mîna unui prieten drag de lîngă care, plecînd, ştiu că se vor despărţi pe vecie! Ei ştiu că pleacă să moară, ştiu că sîngele lor se va vărsa în zadar şi nu va stinge ura şi disperarea din inima împăratului, ştiu că imperiul se va prăbuşi curînd în el înşuşi, precum galeria unei saline ale cărei bogăţii s-au pus demult pe bucatele de pe mesele multora, că va putrezi
Acum, dupa desemnarea lui Liviu Negoita ca premier, sper macar sa nu o vad in prima-time pe Laura Andresan in rol de analist politic.
Desi, la cit de multe perdele de fum mediatic vedem in aceste zile, nu m-ar mira o emisiune de acest gen.
Trăiesc o dramă de o fatală actualitate: sînt mai mulţi oamenii pe care aş vrea să-i văd morţi decît cei pe care vreau să-i văd la televizor. Ce fac în direcţia asta? Nimic. De ce? O să rîdeţi: n-am găsit campania potrivită. Iar revoluţie de unul singur nu se poate. Chestie de buget.
Realitatea TV vrea respect. Minunat! Eu, unul, vreau nişte bani, îmi trebuie urgent. Sincer, mi se pare o problemă la fel de importantă. Ştiu nişte oameni care vor neapărat să emigreze, să facă sex în trei cu două gemene, iar exemplele pot continua. Dar, spre deosebire de contul din
Sumarul economice al zilei în care a fost desemnat premier Liviu Negoiţă: 10% „curbă de sacrificiu” la anul
1. Bani pentru anul ăsta nu mai vin, nici de la FMI, nici de la Comisia Europeană. Singura şansă: să avem buget până pe zece decembrie.
2. Statul caută 3 miliarde de euro ca să poată încheia anul cu plăţile făcute. 700 de milioane i-a găsit ieri pe piaţa internă. BNR trebuie să acopere găurile de lichiditate.
3. Deficitul bugetar va ajunge la 7,8%, crede FMI.
4. La anul, dacă nu sunt luate măsuri suplimentare de reducere a cheltuielilor, deficitul bugetar va
Urmează o teorie foarte preţioasă pentru mine. Orice mare iubitor sau făcător de media adoră să privească-citească lucruri pe care le urăşte. Chiar credeţi că Traian Băsescu se uită la B1? sînteţi naivi. Credeţi că-şi ascultă intelectualii care îl flatează? Nici asta nu cred. Băsescu are nevoie de venin pentru că narcoticul lui principal este „antidotul” de tip catartic.
Ştiu mulţi oameni inteligenţi care se uită prea mult la OTV şi Antena 3. Sînt hipnotizaţi de indignare. Urmăriţi textele sau declaraţiile din ultimii ani ale unor Pleşu sau Liiceanu şi veţi
Noua variantă de premier propusă de Băsescu n-a schimbat decît detaliile crizei. Dacă în locul lui Negoiţă ar fi fost primarul New Yorkului, Bloomberg (foto) miliardarul, rezultatul ar fi fost acelaşi. Coaliţia antibăsescu vrea premierul ei. Preşedintele nu vrea premierul coaliţiei. Stategia rămâne aceeaşi. Deosebirile sînt strict tactice.
Primarul sectorului 3, nu 4!, probabil că nu va fi trîntit de parlament, cum a păţit Croitoru, ci nu va da ochii cu plenul. Mişcarea e simplă. Coaliţia 65% îl va ţine în continuare în braţe pe Klaus Johannis şi îl va acuza pe
In Raportul prezidential de analiza a regimului constitutional sint citeva pagini dense si, din punctul meu de vedere, de neevitat intr-o discutia reala si bazata pe argumente, cu privire la chestiunea unicameralului.
Le reproduc mai jos si va invit sa le cititi cu atentie:
Structura Parlamentului: bicameralism sau unicameralism
Structura Parlamentului, în cadrul democraţiei constituţionale de la
noi, nu poate fi separată de interogaţia legată de felul în care a fost
gândită maniera sa de recrutare. În joc este mult mai mult decât o simplă
opţiune bicamerală sau unicamerală:
Cum îi plîng de milă lui Băsescu cîţiva domni din opoziţie că nu l-a numit premier pe Johannis! Dacă-l desemna pe primarul Sibiului, cîştiga Băsescu alegerile fluierînd, spun aceşti domni. E posibil, dar vorba unui pedelist: şi dacă devenea Johannis un nou Tăriceanu, care de astă dată ar fi fost susţinut de cei 65%? Nu-şi făcea Băsescu după alegeri ca piţigoiul?
Aşa cum ştiţi şi probabil aţi şi citit, există o tonă de cărţi, broşuri şi texte mici ale căror titluri sînt o variaţie la „Cum să…”. De la „Cum să ţesem frumos?” pînă la „Cum să călătoreşti cun somon?”, toate încearcă să ofere, mai mult sau mai puţin serios, sfaturi practice şi de viaţă. M-am gîndit că n-ar fi rău să existe şi nişte texte în care, vorba titlului unei celebre cărţicele minunate scrisă de Raymond Carver, să ne întrebăm despre ce anume vorbim atunci cînd vorbim despre „ceva”; un „ceva” despre care toată lumea are impresia că ştie