Mircea Basescu
Fratele lui Traian Basescu spune, in Gindul, cam asa:
Nu am fost constient ca imi voi expune fratele. Acum regret.
Cum ati caracteriza ceea ce a facut Mircea Basescu? E doar naivitate?
voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Fratele lui Traian Basescu spune, in Gindul, cam asa:
Nu am fost constient ca imi voi expune fratele. Acum regret.
Cum ati caracteriza ceea ce a facut Mircea Basescu? E doar naivitate?
Am intrat în mahalaua Ion Creangă, un adevărat sat la marginea metropolei dezolate, deja fără lumină şi căldură în acei ani. Mai toţi localnicii lucrau la Fabrica de ţevi sudate, şi mai toţi copiii lor, săraci şi cuminţi, cu ochi trişti, învăţau la şcoala unde-aveam să devin Profu, Dirigu, Mustaţă sau Căldare – căci, precum Vanghelie mult mai târziu, copiii îmi înţeleseseră numele greşit: Căldărescu…
Am trecut de o Automecanica vopsită în verde şi roz şi imediat am văzut şcoala. Pustie, galbenă şi stingheră, o casă veche, cu acoperiş de olane. Gratii
M-au amuzat mai multe reactii la mutarea sefului statului in legatura cu asa zisa afacere de trafic cu arme in care se spune ca ar fi implicat el si fratele sau 🙂
Am vazut si auzit oameni enervati de faptul ca TBasescu a folosit formula „voi explica la momemtul oportun”.
Cum va spuneam – am zimbit 🙂
Pe dvs v-a enervat formularea presedintelui?
Iata ce roman sta sa apara in librarii!
Arata asa!
Aici, citeva pagini, spre degustare!
Am vazut aceasta analiza mai intii aici!
Apoi, am descoperit-o si aici!
Ambele adrese merita vizitate!
Pentru aceşti cinci ani frumoşi; pentru Colecţia Literatura; pentru că ne-au copiat alţii; pentru cititorii ziarului; pentru prietenii pe care mi i-am făcut aici; pentru tonusul pe care mi l-a dat atmosfera de la ziar după nopţile cînd nu-mi ieşea ceea ce scriam acasă la ale mele; pentru camaraderia celor foarte tineri care m-au făcut să mă simt şi eu un pic mai tînăr; pentru asistenţa în procesele care mi s-au intentat; pentru că cei care mă reclamau „mai sus” erau trimişi să discute cu mine dacă aveau ceva să-mi comunice; pentru că mi s-au trecut cu vederea greşelile;
“Fata, nu mai suport soarele asta. Trebuie sa ma duc la umbra”, ii spune un tinerel cu barba amicului sau, la fel de tanar si de ras pe piept. La o privire mai atenta, sunt vreo opt. Ceva mai incolo, langa poarta de acces catre Gazonul A din Parcul Izvor, un durduliu isi priveste languros jumatatea masculina. Nu e inca ora cinci si jumatate, cand au aflat din ziare ca se va putea intra la concert, dar “fetele” vor sa se distreze, chiar daca risca o insolatie. Si pe masura ce trece timpul, iar coada creste exponential, revarsandu-se in strada, Mimi recunoaste din ce in ce mai multi apropiati.
Fireşte, există şi uri justificate: de pildă (am mai dat acest exemplu), ura faţă de cel care ţi-a ucis copilul. Această ură, însă, se deosebeşte de intoxicarea cu ură prin faptul că (a) poate invoca în favoarea ei un motiv bine determinat (crima), (b) motivul invocat poate fi înţeles de toată lumea (durerea incomparabilă a părintelui) şi (c) nu poate fi generalizată (nu poţi construi un partid pe ura unui părinte). Cum se vede imediat, ura care îi animă pe cei intoxicaţi cu ură nu poate invoca în sprijinul ei nişte motive bine determinate, pe care oricine să le poată
N-am fost la concert, dar am citit reacţiile de după. Şi nu pot să nu mă bucur că Madonna e încă în formă. Are un radar incredibil pentru controversă. În Romania nu a încercat blasfemii şi alte alea. A atacat direct în zona prejudecăţilor legate de rasă. Şi iată ce a ieşit:
Si n-a fost tot: Pe scena din Parcul Izvor a urcat un “invitat special” care a interpretat o melodie tiganeasca. Asadar, nu e de ajuns ca ne batjocoreste credinta, mascarind-o pe Nascatoarea de Dumnezeu, dar ne mai face si tigani! aici
A spus tanti Madonna: “Am fost informata ca in Estul Europei
Numele vicelui liberal apare scris gresit, de mai multe ori, intr-un document trimis de Elena Udrea membrilor comisiei de ancheta din Parlament.
Nu Orban, ci Organ.
Elena Udrea a revenit asupra formulei din sesizare, si-a cerut scuze si a precizat ca „e o regretabila greseala de tehnoredactare”.
[poll id=”73″]
Eu mă aşteptam în modul cel mai sincer acum, deşi poate vi se pare un pic o ironie…pentru toate economiile pe care le-am făcut la acest minister în şase luni de zile, eu chiar mă aşteptam între ghilimele să mi se ridice o statuie.
La treaba, deci! Nu e clar?
Mă uitam pe bloguri şi ziare să văd impresii de la concertul Madonnei. Si citiva dintre martori spun ca un moment al showului, cu dansatori in costume tiganesti, si un discurs al artistei pentru toleranta ar fi fost intimpinate cu huiduieli. Asta n-ar insemna decit ca peste multe capete seci din cele 70.000 au trecut atitea albume bune absolut de poamana. Sper sa fie totusi exagerari.
Un om se uita la filme cu teroristi. Prin urmare, acel om are legaturi cu teroristii.
Un om scrie pe hirtie doua cuvinte: „ping-pong”. Acel om are,desigur, legaturi solide cu mafia ping-pongului.
Aceasta este, simplificata, logica jurnalistului sub acoperire Sorin Rosca Stanescu.
P.S. Ar fi bine sa nu ne uitam in aceste luni la filme cu teroristi 🙂
Dar şi de cei care stau după ea, s-o prindă cu ceva, cu gîndul că l-ar putea pune astfel pe Băsescu în dificultate? Personajul Udrea, care funcţiona binişor ca portător neoficial de cuvînt al preşedintelui Băsescu, n-are nici un haz în rolul ministrului persecutat de o comisie a Parlamentului. Nu vrea să se prezinte în faţa comisie parlamentare care vrea să vadă ce face ea cu banii Ministerului Turismului? Simplu, nu se prezintă. Dar ca membră a Parlamentului ar trebui să nu facă circ în relaţiile ei cu comisia şi nici jocuri prosteşti de cuvinte despre Ludovic Organ,
…ati aflat, probabil, deja, asa ca nu mai insist cu detaliile. Elena Udrea a trimis o noua scrisoare oficiala comisiei parlamentare de ancheta. Continutul ravasului e mai putin important (si previzibil). Dar atat pe plic, cat si in textul scrisorii, numele lui Ludovic Orban apare dactilografiat Ludovic Organ („ha-ha-ha, bai, ce gluma buna! bai ce subtili suntem! iti dai seama – si mai suntem si acoperiti! ziceam c-a fost o scapare – ce-i o litera acolo? hai, ca l-am facut!”)
Mai cu scaun la cap, o functionara a Robertei Anastase a incercat sa recupereze ravasul pentru corectura, inainte de-a
Exista zvonul ca n/ar fi existat un fond al lui Ceausescu si ca nimeni nu l/ar fi gasit. Dar exista si realitatea ca o groaza de oameni, care erau in DIE, au avut milioane la foarte putine saptamani dupa executarea lui Ceausescu.
E un fragment din cartea de interviu cu IM Pacepa. Cum spuneam – de reflectat!
Spre deosebire de Biserica Ortodoxă Bulgară care îşi sfătuieşte credincioşii s-o boicoteze pe Madonna cînd va cînta la Sofia şi ignorând sugestiile pe care Biserica Catolică de la noi le-a făcut enoriaşilor, să nu calce pe pe la spectacolul ei din Bucureşti, ca să nu-i tulbure sau pe cei mai slabi chiar să-i smintească, BOR a tăcut, şi cred că bine a făcut. Prea Fericitului Daniel i s-a părut mai cuminte să lase la latitudinea credincioşilor ortodocşi autohtoni dacă să se ducă sau nu s-o vadă pe Madonna.
PS
Cînd ne va trece oare complexul de lumea a treia şi cînd
Apare noul Dan Brown, carte sau film. Apare noul Harry Poter, carte sau film. Intră Madonna în turneu şi, inevitabil, intră în scenă protestul bisericii catolice, fie direct de la Vatican, fie din Polonia sau, iata, din Romania. Stirea indignarii bisericii circulamai repede decit numărul de prosoape comandate de divă „pentru ea şi pentru echipă”
Admir oricum implicarea in contemporan a catolicilor, mult mai mult decit asteptarea indiferenta a Judecatii de apoi din ortodoxie. Dar protestul catolic a ajuns componenta obligatorie de marketing. Daca nu riposteaza biserica se cheama ca ai
Nu-l mai citisem de mulţi ani pe Camus. Asta dacă exclud întoarcerile mele anuale, aproape superstiţioase, la primele rînduri din „Străinul”. Cu vreo lună în urmă am citit în două nopţi „Reflecţii asupra pedepsei cu moartea” care include „Reflecţii asupra ştreangului” de Koestler şi „Reflecţii asupra ghilotinei” de Camus. Cartea a apărut la Humanitas, îngrijită de Vladimir Tismăneanu. Apariţia ei la noi, unde sînt destui cei care ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, are valoare de avertisment. Cu toate că mă îndoiesc că suporterii pedepsei capitale
Nu-mi plac sentimentalismele ieftine, dar aproape opt ani petrecuţi în acelaşi loc, la Cotidianul, sunt greu de azvârlit de-a dura pe toboganul memoriei. Mihnea Măruţă m-a ironizat uşor pentru că mi-a denumit blogul după numele rubricii zilnice pe care am avut-o în ziar. I-am răspuns că m-am desprins de Cotidianul la fel cum a făcut-o şi el, dar simt nevoia să detaliez puţin. Cotidianul nu a murit şi nici n-o să-şi dea complet duhul, indiferent de ce se întâmplă acum acolo, indiferent dacă va continua să existe fizic, în