voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Cred ca aceia care se intreaba inca daca Traian Basescu va candida sau nu la prezidentialele din acest an dau dovada de o mare naivitate.
Intrebarea potrivita nu e DACA, ci CIND isi va anunta Traian Basescu decizia de a intra intr-o cursa electorala in care, mai putin formal, e deja implicat .
Facem un mic sondaj in acest sens, ok?
[poll id=”67″]
Marturisesc: nu stiam cum scrie si habar nu aveam cine e Martin Amis. Nu citisem nici o carte de-a lui, iar in reviste si in ziare – intrucit nu stiam – am ocolit de fiecare data articolele despre el si, mai ales, despre cartile lui.
Dupa lectura acestei carti (nu e un roman, e un super roman!), el intra in clubul select al „scriitorilor mei”.
Avem deja in limba romana patru romane ale lui Martin Amis si e in pregatire un al cincilea („London Fields”).
„Casa intilnirilor” (fragmente, aici!) arata asa:
Bonus-tot din carte (spre finalul ei): „Femeile se sting impacate, ca mama ta si ca mama
Ion Cristoiu revine cu alta serie de contre trimise spre colegul sau, Mircea Badea. Si anume, intr-un interviu din Gindul.
Ciugulescu doar doua pasaje:
P.S.-ul meu de azi este absolut corect şi, având în vedere că şi el se ocupă de emisiunea mea, mă voi ocupa şi eu, număr de număr în Jurnalul Naţional, de emisiunea lui şi voi arăta cât este de independent.
Badea a făcut la fel şi cu Cristian Tudor Popescu. E deja paranoia. Păi, cine se crede?! Trebuie să-i cerem voie lui Mircea Badea ce să facem, ce să spunem?! De unde şi până unde?! Mi se pare stupid, iartă-mă.
Eu am
Intreg articolul, aici!
Un pasaj:
Personal, nu sînt deloc îngrozit de respectiva prognoză. În fond, presa modernă se reazămă pe tandemul economic public-publicitate. Dacă publicul se autosatisface cu fast-food subcultural, nu mai putem salva nimic din vechea ordine a cotidianului burghez, citit dimineaţa, cu cafea şi corn, sau seara, cu trabuc şi coniac. Iar dacă publicitatea urmează publicul, nu-i putem reproşa nimic, de vreme ce orice business se orientează, pe toate căile, spre „client“. Cînd anticipezi decesul unor monştri sacri – The New York Times, Le Figaro, Frankfurter
Mircea Geoana nu mai e acelasi personaj caruia – vorba reclamei – parea ca ii crescusera aripi. Nu mai e asa de citeva saptamini bune.
E ultradefensiv, e, in calitate de candidat la presedintia Romaniei, o problema mare pentru partidul sau (cit o avea, pe bune, in sondaje – 17%? 19%? – 20%?), dar, mai presus de orice, pare sa ii fi pierit elanul. Pare sa i se fi taiat maioneza – popular vorbind, desigur!
O fi avind, te pomenensti, vreo 3 degete prinse in cine stie ce usa? Vreun schelet in dulap?
Circula, asa, tot felul de zvonuri…Gura tirgului vorbeste multe 🙂
….vorba inscriptiei de pe o piatra de mormant din cimitirul Bellu (fost Patrunjelu’):) M-am intors. N-am reusit sa urcam nici un 14 miar (e vorba de feet, nu de metri:), dar am ajuns pana pe la 4000 de metri. Era, insa, prea multa zapada pentru a treia trecatoare, asa ca am facut cale-ntoarsa.
Partea buna e ca am supravietuit incercarilor.
Si frigului.
A fost frumos.
De la 4000 de metri am coborat pana sub nivelul marii, in Death Valley.
Acolo am crezut, sincer, ca-mi voi lasa oasele.
La aproape 50 de grade Celsius (120 F) la soare, nici trei litri de apa nu-ti mai sunt de
Vii mâine seară la Killers? Mai întrebi, zic eu. Chiar dacă plouă, insistă. Pot fi şi tornade, mă sumeţesc. Ştii că nu te lasă cu umbrela? I-am întors spatele şi am plecat. La ce bun să-i mai explic cum e cu pătura de pe bancheta din spate a minţii mele? Mână mai tare, băiete!
Nu tin cu nici unul dintre cei doi, chiar daca, insistent de vreo 2 luni, dl Cristoiu da semne ca s-ar trezi din somnul dogmatic si voiculescian in care s-a prabusit cu voluptate pentru multi ani.
Ambii mi se par toxici; unul – Cristoiu! – e mai siret decit celalalt, mai agresiv si mai carismatic. E drept si ca Mircea Badea poate face spagatul, in vreme ce dl Cristoiu nu prea cred ca e in stare de asa ceva 🙂
Iata cite ceva din ceea ce si-au spus zilele trecute cei doi:
Cristoiu desprea Badea:
Am auzit că duminică seară Mircea Badea m-a înjurat pentru interviul luat Elenei Udrea. Mă miră.
Nici nu s-a rostogolit bine cazul dosarului (inventat? real?) de colaborator al Securitatii al lui Gica Popescu, ca au si aparut „scutierii”.
E o specie care a prosperat simultan cu aparitia in centrul agendei mediatice a dosarelor de colaboratori ai Securitatii. Sint un fel de spalatori de cadavre de nisa. Nu au citit acele dosare, nu stiu ce au facut oamenii carora le iau apararea, dar, din principiu si, mai ales, din interes, le sar acestora in aparare. Din interes pentru ca, la un moment dat, s-ar putea „sa iasa ceva”. Macar asa, de-o bere, de-o atentie, de-o maslina…
Precizez ca nu „vad”
Le-am pus o intrebare celor trei colege din fata mea. Nu vor sa-si dea numele.
„cu cine tineti in razboiul Cristoiu-Badea?”
Nu raspundem la asa o intrebare, mi-au spus ele. Am reformulat.
„daca i-ati vedea ca se ineaca intr-o mocirla si n-ati putea salva decit unul, pe cine ati salva?”
Subiectul nr. 1: „Pe Cristoiu, pentru ca Badea l-a pupat in fund cit a fost in gratii, iar acum il injura, de cind nu mai e la Gidea si nu mai are asa multa putere in trustul lui Voiculescu”
Subiectul nr. 2: „Pe Badea, pentru ca e prieten cu Teo care imi e simpatica”
Subiectul nr.3 raspunde sec: Badea.
Subiectul
Monica Macovei, astazi:
Politicienii din toate partidele, pentru a-şi proteja membrii ce au probleme cu justiţia, se referă la prezumţia de nevinovăţie. Prezumţia de nevinovăţie trebuie respectată de organele de anchetă şi de cele judiciare, dar asta nu înseană că un şef de partid trebuie să ţină în funcţie o persoană.
Tot astazi, tot Monica Macovei:
Să-şi dea demisia toţi cei care contribuie sau au contribuit la un raport prost, pe chestiunile de care răspund, şi primii sunt cei din Parlament şi, în primul rând, cei de la PSD pentru că vedem ce s-a întâmplat în
Nu mai suport oficial, din această săptămînă explicaţia ” păi e campanie electorală, ce să le ceri?”. Intră un politician în biserică, e electoral, vorbeşte despre criză, şi asta e electoral.
Normal că e adevărat. e atît de adevărat încît a devenit clişeu, adică o frază pe care ar fi bine să o repeţi cu imaginaţie. Cînd mai văd un analist al lui peşte cum spune pătruns de importanţă „aideţi domle, e campanie electorală”, înnebunesc.
Cum ieşim din clişeul „e campanie”? Luăm un exemplu: biserica şi politicienii care s-au dus să pupe mîini de mitropoliţi.
PDL a semnat un protocol de colaborare la Primaria Generala a Capitalei cu PRM.
Deci, PDL+PRM=love & pace!
In urma semnarii acestui protocol, majoritatea din PMGB e data de PDL, PNG si PRM.
Stiti ca e un proverb: cine se baga in troaca, il maninca porcii!
Inca o data – ce face PDL prin asemenea aliante nu mai e intimplare, nici accident, ci program, proiect proiect politic, consecventa.
Cum sa nu ii iubesti, nu-i asa, dragi purtatori de ochelari de cal de culoare portocalie?
P.S. Remember!
O minte brici, o sensibilitate specială şi un umor blajin de om trecut prin multe fără să-şi piardă cumpătul. Îmi plăcea cum scrie, îmi plăcea cum vorbeşte. În ultimele luni se retrăsese din cauza bolii. Evita să vorbească despre suferinţa ei. Doina Doru care era apropiată de ea îmi spunea cum se simte. Îşi privea boala cu scepticism şi, cum să spun, cu răceală. Nu voia să împovăreze pe nimeni. A rămas pînă în ultimele zile aceeaşi persoană care ştie totdeauna încotro e nordul: n-o părăsea bunul simţ. Iar urbanitatea ei şăgalnică era fermecătoare.
Parafrazand o expresie referitoare la jurnalism, nu este o stire daca un fost sportiv celebru a colaborat cu Securitatea, ci daca el NU a colaborat. Motivul il puteti citi pe larga aici. Este vorba de o actiune bine pusa la punct, care incepand cu 23 decembrie 1983 a luat amploare. Pe scurt, daca doreai sa faci performanta in sport, trebuia sa colaborezi.Prea multi sportivi romani si tehnicieni de valoare scapasera din lagarul comunist pentru ca Secu sa nu intareasca supravegherea.
Acest fapt nu trebuie citit neaparat ca o scuza, dar trebuie avut in vedere atunci cand se discuta
„Impozitul forfetar, o chestie care te scarpini cu pieptanele pe spate”.
Asa suna ultima declaratie spumoasa si, involuntar, comica a lui Marian Vanghlie. Ea a fost comentata ironic si cu satisfactie de catre colegii de alianta ai pedelistilor.
Ceea ce am observat e ca nu e prima oara cind pedelistii folosesc cam aceeasi munitie retorica atunci cind se refera la exoticul MVanghelie. Pare sa fie o tactica de ridiculizare si de subliniere a unei situatii ridicole in care se gasesc cei de la PSD.
Punctele de discurs in privinta a orice spune de citeva saptamani MV par sa fie urmatoarele:
-e superstarul
Un sondaj, desigur, deloc profesionist; unul, mai degraba, jucaus:
[poll id=”66″]
Mi-a semnalat colegul Lăcătuş un site mişto, cel al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Nu ar fi cine ştie dacă nu ar avea în frunte o şefă pasionată de fotografie, Anca Opre. Pasionată de propriile fotografii, să ne înţelegem. Apeşi pe butonul „Informaţii”, serveşti o fotografie cu Anca Opre. Vrei să ştii care e organizarea instituţiei? Normal, o vezi pe Anca Opre, doar e cap de listă. Rubrica „Utile” ţi-o aduce, cum altcumva, pe Anca Opre. Hai, să vă văd imaginaţia la treabă! Ce îţi apare pe ecran când ai nevoie de „Ajutor”? Ancaaaaaa
am fost aseara la Limp Bizkit. O trupa buna cindva data la greu de MTV, multpremiata iar apoi cufundata in mediocritate. Ei bine, aseara, cind ainceput ploaia deasa si multa, a inceput si un concert foarte bun la Arenele romane.
Fred m-a socat la prima aparitie. Am crezut initial ca a intrat Frodo Baggins pe scena cu sapca rosie pe cap. Omul e f mic de statura, dar a bagat la greu, are vînă. A intrat pe My generation, hitul lor absolut, mesaj simplu, o frondă light ultraenergizantă. Un milion bine cheltuit.
Şi un filmuleţ cu temă pentru acasă: identificaţi-mă în mulţime. Hint: sar