Vanghelie nu poate fi ofiţer acoperit
De ce? Păi, simplu, pe motiv de studii. El poate fi cel mult subofiţer acoperit! 🙂
Dar asta nu l-a împiedicat să şteargă pe jos cu ditamai generalii de la MAI!
Tipic românesc: Mircea Geoană, mai tare ca Madonna!
Dacă i-ai povesti unui extraterestru că la noi, cînd vin alegerile prezidenţiale, unul dintre candidaţi recită la televizor un poem marinăresc, din creaţia proprie, iar altul cîntă Mă dusei să trec la Olt, ar zdrăngăni vesel din antenuţe şi ar trage o singură concluzie de bun simţ. Că pe planeta Romånia totul e rezolvat şi că jocul electoral are o singură miză: Ministerul Culturii. Că războiul stelelor se reduce la Băsescu, care susţine reformele în poezie, şi la Geoană, care militează pentru subvenţionarea etnografiei şi a folclorului.
Practic,
Iris, nu aşa se face. Nu se cîntă pentru Oprescu!
Nu mă mai dezamăgesc de foarte mult timp trupele rock romanesti. Mesajul social este oricum inexistent, incapatinarea de a ramine infipti in anii 80 e la fel de mare. Nu ma deranjeaza, nu-i deranjez. M-am gîndit că o fi chestie de gust! Dar să cînţi electoral ca Andreea Bălan, Bănică etc? să cînţi pentru Oprescu? Mi se pare chiar nasol. Ăsta e rockul românesc adevărat. Ne prefacem tipi de suflet şi sîntem de fapt mici clovni pe la curtea unuia sau altuia.
Biserica. Stiati ca…?
100 de milioane de euro e un virf istoric in privinta sumelor alocate de la bugetul de stat pentru biserici.
S-a intimplat anul acesta – cifra e avansata de EVZ, ziar care subliniaza si progresia generozitatii statului fata de cultele religioase.
3 milioane de dolari – pina in 1998
10 milioane de dolari – in 1999
40 de milioane de euro – in 2007
100 de milioane de euro – in bugetul din 2008.
E o investitie rentabila? E o situatia normala? Trebuie sa fie bagati mai multi bani? Va imaginati ce ar fi fi daca BOR nu ar mai primi partea leului din suma care „se da” de la stat?
Hai la Rivuluţie, neamule! Ia Rivuluţia!
Am răspuns invitaţiei de la Polirom, venită prin Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici (coordonatori) şi am scris şi eu un text despre cum mi-am petrecut ziua de 22 decembrie 1989. Cartea, un volum de amintiri colective, a apărut deja, vă invit să vedeţi coperta, mai jos:
Ia mai da-va dracului, Doamne, iarta-ma…
Ma uit de doua zile la campania asta prezidentiala si imi vine sa dau cu cutitu-n piatra. Sigur ca te astepti sa se coboare in vagauni de ridicol si de penibil. Si chiar se intampla. Dar parca, precum se intampla cu autoritatile la prima ninsoare, acestea tot te iau prin surprindere.
Uite la Geoana. Care a luat-o serios pe panta crestineasca a penibilizarii, punand trandafirii sai cam ofiliti sub stindardul lui in hoc signo vinces. Cat de penibi mi s-a parut si azi la faza cu mersul la Patriarhie… Nici nu prea mai conteaza ca s-a bagat in fata ca nesimtitu, in timp ce miile de crestini adevarati
Godzilla si comunistii
Teama fata de primordial, fata de natura dezlantuita, nu e un secret pentru niciun popor cu vechime. E suficient sa ne aplecam putin asupra mitologiei unor neamuri mai titrate si vom gasi cel putin o obsesie in mentalul colectiv. La slavi, germanici si nordici primeaza padurea pe cand la japonezi oceanul domina peisajul mitologic.
Probabil afirmatiile de mai sus sunt prea categorice pentru multi. E logic ca lipsa cunoasterii si explicatiile irational-religioase sa nasca monstri. Padurea, lacurile, grotele, raurile pot deveni usor obiecte ale obsesiei colective. Totusi, daca ne uitam fugitiv asupra
Pericolele unei perioade tulburi
În condițiile în care deciziile se amână, din lipsă de guvern, singura instituție funcțională a momentului, BNR, se va vedea pusă în situația să reacționeze prin mjloace proprii la situații improprii.
Provizoratul executiv are toate șansele să se întindă pe o perioadă de timp consistentă. Jocul de șah declanșat de politicieni cere timp de gândire și pași foarte bine calculați, din perspectiva evidentă a câștigului electoral. Altfel, viteza de reacție ar fi una din principalele virtuți ale acestei perioade, mai ales în condițiile vizitei FMI de după 20 octombrie,
Eduard Manole candidează din nou!
Îl mai ţineţi minte pe Eduard Manole? Candidatul independent de la alegerile din 2000? Obţinuse un scor uşor peste 1 la sută. Acum vrea bătălie electorală, din nou. Întrebarea mea este de unde a adunat 217.000 de semnături? Cu atîtea şi-a înregistrat candidatura de data asta. Totuşi, 217 000 înseamnă cam toţi locuitorii unui oraş mare. Mi se pare ceva putred în uşurinţa cu care aduc unii sute de mii de semnături!
UPDATE scuze, e vorba de 273 000 semnături, deci un oraş şi mai mare!
Prezidentialele de anul asta s-au incheiat pe blogul Istodor. Cu cine ati votat?
Cum e si firesc, pe blogul Istodor, avem rezultatele finale ale alegerilor din acest an. Voi cu cine ati votat?
Hai, spuneti ca doar sinteti anonimi, n-aveti nume pe net, aveti pseudonime care mai de care mai haioase, personale.
Scurt: cu cine votati?
Si doi: care vi s-a părut cel mai tare om politic în prezidenţialele astea.
Eu? Zic Antonescu, dar îmi place Băsescu cum îi îmbîrligă pe toţi. Dacă n-ar fi scăpat caii, votam Băsescu.
Ah, turul doi, cum blogul Istodor, vede ca si sondorii de carton turul doi Băsescu-Geoană. Votez cu dictatorul Băsescu. Sint batrin,
Biciul lui Emil Boc
La Tirgul de toamna de la Fieni, scrie Mediafax, Emil si-a cumparat un bici.
A si explicat in ce scop:
Ia daţi-mi unul, să cumpăr unul, că cu ăştia trebuie făcută un pic de ordine. Ia uite, aşa trebuie să fie biciul. Trebuie pus pe ei, începem de la Parlament şi mergem mai jos cu biciul , mai departe
Am cumpărat un bici pentru cei cărora trebuie să le fie frică, începând cu parlamentarii şi continuând cu toţi aceia care cred că oamenii nu trebuie să fie egali în faţa legii
Ce fantezii are si domnul Boc! Biciul a costa 15 Ron.
Elena, who's your daddy?
Ştie toată lumea glumiţa proastă a Elenei Udrea, cea cu urmaşii lui Traian Băsescu. Eu mă întreb de unde i-a venit, o fi auzit de prea multe ori întrebarea who’s you daddy? 🙂
Un guvern remarcabil
Desemnarea lui Lucian Croitoru pentru poziţia de premier a fost un lucru remarcabil pentru mine. În fapt, acceptarea de către domnia sa. Când a spus DA președintelui, două lucruri au fost clare: lucrătura politică a fost cea care l-a îndepărtat de promisa poziţie de viceguvernator al BNR, și asta l-a împins să accepte desemnarea (lucru confirmat într-un interviu ulterior în care spunea că nu ar fi acceptat nominalizarea dacă ar fi fost viceguvernator). Al doilea lucru clar: ca profesionist, probabil, în sinea domniei sale s-a gândit că e preferabil să accepte desemnarea preşedintelui,
OPINIOMETRU: Şi ce dacă Antonescu e un tip civilizat? Vom arăta ca Italia lui Berlusconi?
Un sondaj comandat de EVZ agită apele. Cristian Tudor Popescu se indignează de startul populist de campanie. Interesant e că, în mai toate comentariile, Oprescu devine a cincea roată la căruţă, nu-l mai bagă nimeni în seamă. Crin e noua proocare. CTP apreciază totuşi buna creştere. Tom Gallagher crede că tocmai acolo, în pasivitatea candidatului, stă pericolul.
Ioana Lupea comentează sondajul comandat de EVZ în care se confirmă faptul că vom avea o cursă foarte strînsă la prezidenţiale:
Potrivit sondajului CURS realizat la cererea „Evenimentului zilei”, liderul
Doua mizerii de campanie despre Lucian Croitoru si Crin Antonescu
Circula, mai ales in mediul virtual, zvonuri ca atit Lucian Croitoru, cit si Crin Antonescu ar avea un „cadavru” in dulap.
Despre premierul desemnat s-a spus (SRS – ca de obicei! – e la post!) ca ar fi ofiter acoperit.
Despre candidatul PNL la functia suprema in stat, s-a spus ca ar avea un dosar de turnator din perioada in care era profesor de istorie in provincie.
E campanie electorala si e inevitabil sa consemnam asemenea momente. Nu inseamna insa ca trebuie sa si acceptam aceste mizerii. Asta sint acum – MIZERII ORDINARE! In sprijinul ipotezelor murdare despre Antonescu si Croitoru nu exista
Oprescu vrea să fie primul preşedinte care nu merge cu avionul
Dintre cei patru candidaţi importanţi, Oprescu este cel care mă scoate din minţi prin tupeu. Ceilalţi trei pot fi periculoşi la modul serios, fiecare în felul lui. Dar Oprescu… Omul se duce să viziteze Bucureştiul şi să promită canalizare. El e cea mai stranie creaţie a mediului politic românesc, îmbîrligarea supremă. Mi-a atras atenţia cineva că vrea să fie primul preşedinte european care nu circulă cu avionul… Deci, dacă îl alegeţi, veţi avea un preşedinte care va sta jumătate de mandat în maşină. Să citim aici, o ştire mai veche:
Sorin Oprescu a plecat cu
Avertisment pentru sustinatorii lui Traian Basescu
Evenimentul Zilei publica astazi un sondaj de opinie din care rezulta ca Traian Basescu alearga umar la umar cu Mircea Geoana in cursa pentru primul tur al prezidentialelor iar in turul doi, actualul presedinte scoate, cel mult, un scor egal cu al contracandidatului sau, indiferent care ar fi acesta.
Comandat de Evenimentul Zilei si executat de CURS, sondajul are un „parfum de credibilitate” mai mare decat al celorlalte cercetari lansate pe piata pana acum. Asta pentru ca Evenimentul Zilei nu poate fi banuit de simpatii pentru adversarii presedintelui (daca nu ma credeti, cititi editorialele)
Un conflict stupid: ce uita uneori investitorii romani din media*
Ce se castiga cel mai greu si se pierde cel mai usor in media? Simplu: credibilitatea.
Acest element intangibil si abstract, care nu apare in P&L, e cel care aduce tot ce poate oferi o proprietate media: influenta, putere, bani si, deci, un business autentic si curat.
[caption id="" align="alignnone" width="506" caption="Desene "furate" de pe www.cartoonpress.ro si www.artofpetry.blogspot.com"][/caption]
Scriu asta pornind de la una dintre putinele manifestari publice ale supararii care apare,
Basescu si Axa Raului
Traian Basescu si-a desenat, in detaliu, pentru aceasta campanie electorala, o Axa a Raului. E atit de insistent in aceasta idee incit nu se poate sa nu o fi observat.
Iliescu-Voiculescu-Vintu-Patriciu-Coalitia Grivco-samd
E, dincolo de fapte, si o chestiune de marketing politic. Traian Basescu stie ca numele care compun inventarul de mai sus sint incarcate, in folclor, cu multa negativitate si actioneaza ca atare: impotriva lor, ferm impotriva lor declarativ. Tinem aproape, cum spunea un jurnalist care lucreaza pentru unul dintre moguli 🙂
La Sinaia cel mai bine e intre prieteni
Cum iesi in oras cum ti-a murit cheful de turism. Alei inguste, tone de pietoni, mirosuri de gratare pina la cer, nimic, nimic nu te imbie la viata. Asa ca ideea prietenilor mei de a petrece uichendul sus, la Poiana Tapului cu vedere spre Sinaia m-a minunat. Si mi-a dat povesti cum rar auzi. Asa s-a nascut ceea ce uichendist.ro a numit decameronul de la Poiana Tapului. Cum soarele s-a stins pe cer ne-am pus pe povesti de calatorie, avind ca baza un vin negru-pamint adus de Mihaela din Franta, sarmale si galusti cu prune facute de mama lui Vali in Berceni. Limbile s-au dezlegat fara gratare si-n