Un om, o plaja, doua rinduri de urme si Dumnezeu
(cautam in aceste zile intre hirtiile mele, scrise de mina, de dinainte de a avea un computer. am gasit si aceste rinduri – care par sa alcatuiasca un fel de poem cu arome hasidice. nu stiu cine le-a scris; eu le-am copiat, cu vreo zece ani in urma dintr-o revista despre care nu mai stiu daca apare sau nu – „Transilvania”. Vreau sa vi le daruiesc, acum, in Ajun de Craciun, si sa va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine in acest an).
„Intr-o noapte, un om a visat ca strabate o plaja impreuna cu Dumnezeu. La fiecare pas, apareau pe cer imagini din viata lui. Si, cu fiecare imagine,
