Cel mai vinovat român
S-o fi facut vreodata vreo cercetare in legatura cu acest superlativ nefericit?
CEL MAI VINOVAT ROMÂN!
Va incumetati sa avansati citeva nume? Cine si de ce?
S-o fi facut vreodata vreo cercetare in legatura cu acest superlativ nefericit?
CEL MAI VINOVAT ROMÂN!
Va incumetati sa avansati citeva nume? Cine si de ce?
…frumos ar fi sa tac – dar nu pot. Mi se rupe inima. Daca si asta mai e presa – sa mergi pe strada, intreband (sa speram) o mana de oameni „ce parere aveti despre…?” pentru a le publica mai apoi opiniile in ziar sub titlul „Poporul” fata in fata cu… e … Mai bine ma opresc aici.
Iertati-ma.
Vorba unui american: „Am crezut ca mai jos de atat nu se poate. Dar, odata ajuns la pamant, el a luat tarnacopul si a inceput sa mai si sape”.
(foto-Timi Slicaru, cu multumiri)
Pina si liftul a stat deschis mai mult decit sta de obicei cind circula politicienii cu el atunci cind a fost ocupat de Elena Udrea, cu buchetul de flori in brate (buchet oferit de un pesedist din comisie!). A fost ca un fel de conspiratie a tehnicii pentru ca EUdrea sa se poate oferi vizibil triumfatoare cit mai multor fotografi, imediat dupa vizita blitz care a scurtcircuitat o comisie bleaga de ancheta parlamentara.
PS. Ati remarcat „retorica” vestimentara a Elenei Udrea? Cind a inceput sa lucreze Comisia a venit intr-un costum pink. La Turcescu a venit
Poate ca v-a scapat amanuntul acesta: cineva din comisia Udrea (cred ca dl Chirita) a cerut la un moment dat ca Traian Basescu sa vina si sa medieze conflictul dintre Elena Udrea si comisia parlamentara de ancheta.
Nu cred ca se va ajunge pina acolo,
dar,
sincer, nu-i asa ca:
[poll id=”72″]
Vorbeam cu cineva despre cum au reactionat cei de la Comisia Udrea cind au fost fata in fata cu Elena Udrea.
Am cazut de acord ca „domnul Ludovic” (citat din Adrian Saftoiu) era foarte trist. Arata ca si cum ar fi primit o portiera de masina direct in fata!
[poll id=”71″]
Nu pot pierde nici o ocazie să mai vorbesc putin despre Politist, adj., un film excelent despre care am tot scris cu umilele mele unelte de literat-cinefil-amator.
Am citit articolele lui Andrei Gorzo şi replica lui Alex. Leo Şerban (pot fi gasite toate aici). Dezamagit. Gorzo imi place de obicei, e un critic care stie sa trateze un blockbuster, de exemplu (o calitate ignorata pe la noi, dar vitala) – cred că pierde mult cînd intră în zona de film romanesc contemporan.
Dezamăgirea a venit din fraze previzibile precum cele care urmeaza, discutii sterile pe marginea realismului, ne(o)realismului
Azi, spre stupoarea generala, Elena Udrea (din respect pentru Parlament din convinegerea ca Executivul tb sa se suspuna controlului Legislativului! – asa cum marturisea chiar doamnia sa!) s-a prezentat in fata Comisiei de ancheta parlamentara.
Stilul de confruntare pentru care a optat dna Udrea a copios inspirat de Traian Basescu.
E ca si cum astazi, pret de citeva minute, in fata unui domn Orban somnolent (in continuare – cred ca are mare nevoie de concediu!), s-a prezentat Traian Basescu.
Am auzit azi o gluma de la un amic.
Zicea el: stii cum poate fi invins in toamna Basescu? Daca si-l ia consultant politic pe Dan Andornic!
Sa ii fi zis amicului meu ca am mai auzit-o, ca e cam veche si ca o parafraza a ei am citit-o chiar ieri pe blogul lui Cristi Sutu?
Sincer, am zimbit doar, usor derutat.
Eu cred despre mine ca sint un om care are cit de cit simtul umorului, dar la gluma amicului meu nu am stiut cum sa reactionez prea bine. O fi fost o gluma buna? N-o fi, de fapt, o gluma? O fi stiind el ceva ce imi scapa mie? 🙂
Din capul locului, ca sa nu fie vreo confuzie: imi doream ca aceasta Comisie (Udrea) sa isi fi facut, asa cu se cuvine, treaba. Ceva de genul Comisiei Ridzi.
Dupa mai multe semnale evidente, se pare ca oamenii care o compun nu sint in stare de asa ceva. Convorbirile „transpirate” in week-end dovedesc inca o data care e miza REALA a celor desemnati sa faca parte din aceasta comisie si, foarte probabil, miza reala a partidelor pe care acestia le reprezinta. Prioritatile echipei conduse de un domn Orban care are nevoie urgenta de vacanta sint, s-a vazut, in mod clar altele si au legatura directa
Şi de ce?
Luaţi această întrebare ca pe o încercare de a restabili importanţa vocii societăţii civile autohtone pornind de la vocile dvs.
PS. Vă rog să răspundeţi calm
Nu trebuie sa lipseasca din biblioteca:
(fragmente, aici!)
…avem o apetenta pentru hiperbole. Vedem enorm si simtim monstruos. De cateva zile dezbaterea despre Educatie a capatat o noua coloratura: batalia nu se mai da intre proiectul Andronescu si proiectul Miclea, ci intre partizanii statului si inamicii acestuia. S-a ajuns sa se vorbeasca despre stalinism, stat maximalist, Ceausescu si inviorarea obligatorie de dimineata, etc
Tare mi-e teama ca astfel formulata, intreaga dezbatere intra pe o panta total gresita, de unde se poate cu usurinta transforma intr-o avalansa periculoasa. Obsedati cum suntem cu o dreapta „de manual”, am ajuns sa-i cerem
N-aparuse inca ziarul pe piata si in redactia, incropita de catavenci cu ziaristi din toate cele patru zari, s-a produs primul soc. Unul care, dincolo de hazul si stupoarea de care avea sa fie insotit, vorbeste ceva, peste ani, despre spiritul Cotidianului, recent inhumat (in coma era de mai multisor). Vineri trebuia sa ne vina din tipografie prima editie “in orb” a noului Cotidianul. Era proba finita a citorva saptamini de munca si rodaj. Aveam cu totii ceva emotii pentru ca urma sa ne vedem copilul, in sfirsit, in carne si oase. Ei bine, cu citeva ore mai devreme, undeva in crucea noptii
OK! Avem sintagma „intelectualii lui Basescu” si avem si o serie de nume avansate in aceasta zona.
Dar, pentru balans macar, e corect sa vorbim si de „intelectualii lui Geoana” sau de „intelectualii lui Crin Antonescu”? Si, daca da, cine sint ei? In fine, cine sint si „intelectualii lui Tariceanu”?
sau e inca o poveste pentru moral?
Traian Basescu, acum citeva zile (precedat, cu o declaratie similara, si de Emil Boc):
Daca-mi permiteti o evaluare care nu are nimic comun cu pesimismul, dar o evaluare pe care o am, fara a fi un specialist, nu ma erijez in cel care poate face previziuni, cred ca Romania va relua cresterea economica incepand cu 2010. Anul acesta nu avem perspectiva opririi cresterii negative a Produsului Intern Brut.
Plecare de la ziar, nostalgie, tristeţe şi alte nimicuri enervante de muritor. Numai că mi-au explodat în faţă texte care m-au lasat masca, texte scrise de prieteni buni, cu unii mă văd tot timpul, cu unii nu m-am întîlnit niciodată (Cătălin Tolontan, de exemplu). Nu sînt nici aşa de bun, nici aşa de mişto, nici măcar cu atîta bun simţ cum au scris ei. Am păcătuit, m-am umflat ca un burete de atîtea laude (promit sa ma storc bine de placeri de astea vinovate si s-o iau usurel de la capat). Sînt fericit că ştim unul de altul. In caz ca se duce lumea de rîpă, ne putem
Să nu-mi spuneţi că Năstase l-a învăţat pe băieţelul lui să meargă noaptea cu 140, pardon, 141 pe oră, prin Bucureşti. Nenorocirea e alta, că i-o fi dat de înţeles, prin casă, că familia Năstase n-are treabă cu legea. Încît în contul tătuţaşului, a apăsat şi băieţelul pe accelerator, convins că n-o să-i numere nimeni kilometrii pe oră.
Romania libera publica in numarul de astazi un articol care e intr-o polemica discreta cu opinia majoritara – anume, ca inregistrarile de la Camera Deputatilor din Comisia Udrea ar fi ilegale.
Pasaje:
„Inregistrarea convorbirilor este legala in situatia in care intr-un regulament intern acest lucru nu este interzis”, ne-a spus judecatorul Cristian Danilet, presedintele SoJust, explicand ca discutia deputatilor din comisia care ancheteaza cazul ministrului Turismului, Elena Udrea, a avut loc „la locul de munca, in fata unui microfon”, ceea ce nu ar aduce nici macar prejudicii asupra drepturilor
Vizita în România a lui Adam Michnik mi-a oferit prilejul unor confruntări amicale cu marele dizident polonez pe tema arhivelor Securităţii. După cum se ştie, Adam Michnik este adeptul tezei conform căreia dosarele de urmărire nu trebuie deschise, pentru că singurul lucru pe care-l putem afla din ele e „adevărul Securităţii.” Michnik ar putea să aibă dreptate. Nu există nici o garanţie că ceea ce se află în filele mucegăite din beciurile poliţiei politice reprezintă adevărul obiectiv. Ceea ce nu pare el să observe e că tocmai despre asta e vorba: despre adevărul Securităţii,
Am luat o pauza de la cuvinte.
Dupa concediu voi reveni.