voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Am primit de la Primăria din Roşia Montană un e-mail care ne informează că numele localităţii a fost trecut în Guiness World Record pentru că aici s-au adunat cei mai mulţi cputători de aur cu şaitrocul şi au făcut „un simultan”. Momentul stabilirii recordului îl puteţi vedea în înregistrarea video de mai jos
Totul a plecat de aici, de la aceste declaratii ale domnului Pirvulescu date pentru Inpolitics:
Traian Băsescu a reuşit să şocheze PPE! Politicienii europeni au mari probleme să înţeleagă cum un şef de stat preferă o criză politică şi sfidează nişte parlamentari aleşi care au format deja o majoritate.
Replica europarlamentarilor romani din PPE nu a intirziat sa apara:
Declaratiile recente ale lui Cristian Parvulescu, referitoare la presupusele nemultumiri ale Partidului Popular European fata de Presedintele Traian Basescu sunt
Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood şi Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente şi interviuri pe teme de leadership şi au esenţializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere:
1: Defineşte viitorul. Regula se referă la rolul de strateg al liderului care a găsit răspunsul la întrebarea: încotro ne îndreptăm şi care se asigură că toţi merg într-acolo.
2: Fă lucrurile să meargă. Pune-ţi
Este unul dintre oamenii cu cel mai bun umor pe care-i cunosc (şi cunosc ceva oameni cu umor!). E stenic în glumele sale, autoironic (aste e o trăsătură mai rară la umorişti) şi, cred eu, de partea bună a lumii în care trăim. Îl cheamă Alexandru Duţu, e absolvent de Filosofie, dar toată lumea-l ştie de Bărbosu, redactor la Caţavencu şi membru de bază în colectivul de bule. Acum şi-a făcut şi el blog. Îl găsiţi aici şi la mine în blogroll.
Gigi Becali aseară la Ursu. Rîs, comentarii, bancuri, Dinescu, Hiudu, tot tacîmul. Gigi Becali în legătură directă. Stă cu stoicism şi înghite miştourile, pînă la un punct, evident. Unele faze erau imposibil de rezistat, am rîs mai mult ca niciodată. Dar mi-a îngheţat rîsul după două faze de de o autenticitate incredibilă, fără nici o legătură cu Gigi aşa cum îl ştim. Primitivismul lui patriarhal impresionează atunci cînd vine vorba despre credinţele lui în familie şi biserică.
1. Este întrebat de Dinescu dacă se supără pentru că ţăranii din Maglavit
Cititorul Dan Pătrașcu a pus, la postul anterior, următorul foarte frumos comentariu:
„Da, frumos gest oricum. A-ti cere scuze este un semn de respect. Unii fac campanii prin presa si bloguri „Noi vrem respect”. Cred ca ar merita facuta o campanie „noi respectam”. Cand aceasta ar da roade ar fi utila si „Noi vrem respect”.”
Gând la gând cu bucurie, pentru că exact despre asta voiam și eu să vorbesc astăzi.
Dimineață, când am ieșit din bloc, am întâlnit în scară o țigăncușă care spăla pe jos. Era micuță, fragilă și purta pe cap o băsmăluță roșie, cu bănuți aurii.
L-am revăzut miercuri pe Ronaldinho, în Real Madrid – AC Milan 2-3. Fostul prim solist al fotbalului mondial a ajuns mai nou un circar. Unul care face câteva numere de jonglerie pe meci. Iese la lumină, zâmbeşte la public cu dinţii săi de căluţ, ascunde mingea de câteva ori, o mângâie puţin cu călcâiul, apoi se retrage în culise şi îşi trage sufletul. Se plimbă alene pe teren, ca un purtător ilegal de ghete. Nu ştiu dacă portarii au alergat miercuri seara mai puţin decât el…
Ronaldinho şi-a trecut în CV destule performanţe şi este acum într-o fază de automulţumire.
Crin Antonescu l-ar propune premier.
„L-aş propune, nu îl voi propune acum. E clară opţiunea mea, e Klaus Johannis, dar Dinu Patriciu, asemeni altor oameni din România din zona de afaceri, într-un moment sau altul sau din partidele politice, pot să se califice, respectând condiţiile constituţionale pentru funcţia de prim-ministru
Dinu Patriciu este un cetăţean al României, este un personaj important în economia românească, e un om cu relaţii internaţionale, cu un anumit prestigiu, care nu văd de ce ar fi sub interdicţie pentru posibilitatea de a fi prim-ministru. Nu e cazul
La Bucureşti, Joe Biden a avut grijă să arate câtă importanţă acordă de fapt administraţia Obama regiunii. Greşeli de comunicare ale Washingtonului au făcut ca în estul Europei să apară temerea că interesul american pentru zonă a slăbit, sau chiar că ar ceda influenţa în regiune Rusiei. Vizita lui Biden a avut tocmai rolul de a reasigura partenerii est-europeni. Polonezii s-au arătat destul de mulţumiţi ieri de veştile aduse de Biden, referitoare la noul scut antirachetă. Mulţumirile, cuvintele de apreciere şi asigurările că parteneriatul româno-american va dăinui
Invocam aici o astfel de posibilitate. Doamna Mungiu îmi răspunde în finalul unui comentariu publicat în România Liberă. Refuză oferta 🙂 dar vine cu o contra propunere, aceea de a modera o dezbatere între candidaţi lăsând la o parte artificii de tip „călugărul Vasile”. Mă alătur şi eu sugestiei făcute de Costi Rogozanu privind găzduirea respectivei dezbateri pe voxpublica. Cu video, audio, tot tacâmul. Ar fi premieră pentru .ro atât din punct de vedere al mediului cât şi, sunt sigur, al conţinutului.
Raspunsul e clar si categoric: NU! E o vrajeala ieftina folosita de adversarii lui Traian Basescu, o vrajeala imposibil de argumentat de catre cineva de bun simt.
Dupa cum vrajeala e si ideea ca TB a pierdut prijinul Casei Albe. Iata un pasaj edificator dintr-un interviu al vicelui SUA oferit cotidianului Romaniai libera pe care cei care propaga aceasta minciuna ar trebui sa si-l lipeasca in frunte:
» Vizita dumneavoastra la Bucuresti coincide cu o perioada de mari framantari politice inaintea alegerilor prezidentiale de luna viitoare. In acest context, unele voci sustin ca Administratia
Eminenta cenusie a programului editorial „Biblioteca Polirom”, unul dintre ceierele Festivalului International de Literatura de la Bucuresti vorbeste. Este cu noi. La acest interviu de prinz.
Wellcome Images este la a 10-a ediţie a premiilor anuale acordate celor mai bune imagini intrate în colecţia sa.
[caption id="attachment_10197" align="aligncenter" width="276" caption="Detaliu din intestinul subţire al unui şoarece"][/caption]
Wellcome Images este colecţia de imagini a Wellcome Library, un proiect al fundaţiei britanice de sănătate publică Wellcome Trust, fondată în 1936, fiind totodată şi cea mai importantă sursă de imagini din lume despre istoria şi ştiinţa medicinei, de la civilizaţiile şi istoria socială antică, la asistenţa medicală, ştiinţa
Continuă ascuţirea săbiilor opiniei pînă la insuportabil. Alina Mungiu-Pippidi spune că ar părăsi puţin băncile şcolii pentru o dezbatere „unu la doi”, domnia sa versus cei doi prezidenţiabili care vor intra în turul secund. Şi invită VoxPublica să se ocupe de organizare:). Condiţia fiind discutarea de politici publice. Misiune semi-imposibilă! În rest, Cristoiu nu înţelege de ce e menajat Iliescu de vina loviturii de stat din urmă cu 20 de ani.
Alina Mungiu-Pippidi era văzută de comentatorul VoxPublica Teodor Tiţă , şi nu doar de el, ca un candidat bun pentru preşedinţie.
La emisiunea de ieri a lui Măruţă au fost prezenţi soţii Geoană. Candidatul PSD la Cotroceni a fost rugat să cînbte Mă dusei să trec la Olt. Şi a cîntat o strofă şi refrenul, după care, cu fermitate, înainte de a începe şi a doua strofă, doamna Mihaela Geoană, cu un gest ferm, l-a oprit, spunîndu-i: Gata! Şi a fost gata.
Miercuri, la sedinta Colegiul Director al PDL.
Traian Basescu:
De fapt, îi bat pe toţi la un loc (pe Geoana+Antonescu+Oprescu, n.m., C.P.)
Vă propun să câştigăm alegerile împreună. Eu oricum le câştig
Vice PDL, pentru Gindul:
A fost primul Colegiul de la care am plecat mai optimişti decât am intrat
Inca o data: cei care au sarit la gitul lui Teodor Paleologu pentru formula cu „Basescu – o pleasca pentru PDL” ori nu au inteles ce a vrut sa spuna fostul ministru al Culturii, ori sint de rea credinta.
Pentru că pe Vox există şi o secţiune Life, m-am hotărât să povestesc cum am fost escrocată în mod samavolnic (ca să folosesc un cuvânt drag fostului preşedinte Iliescu). L-am întâlnit marţi, în faţa clădirii unde se află sala de sport pe care o frecventez. Şchiopăta şi părea foarte trist. L-am întrebat ce a păţit. Cică îl lovise o maşină. M-am oferit să îl duc la spital şi a acceptat. Doctorii i-au curăţat plăgile şi i-au făcut câteva injecţii. Radiografia urma să fie făcută a doua zi. L-am invitat acasă la mine şi a acceptat şi asta. I-am pregătit
Am citit Constitutia noastra de la cap la coada de fix 2 ori. Ca am zic ca asa trebuie. Ca asa e frumos daca tot vreau sa inteleg mai multe din ce se intampla prin cetatea noastra. Nu a fost, in nici unul din cazuri, una din cele mai apetisante lecturi pe care le-am executat vreodata. Dar tot am ramas cu ceva dupa acest fin exercitiu carturaresc.
Cel mai intens mi-a ramas, de fiecare data, senzatia ca imi scapa foarte multe lucruri. Dar, mi-am zis in barba, nu-i bai, ca doar nu tu trebuie sa o intelegi, ci ceilalti, astia care ne conduc, care e mai destepti.
Numai ca din 2004 incoace, presupun
Stiu ca mincam biscuiti in fiecare zi, de sase ori pe zi, intr-o foame contnua. Ma apropiam de o gaura in stomac. Era acum vreo zece ani. Si eram dublu, dublu decit dublu. Si pielea mi se dublase. Imi ridicam mina cu macaraua. Cam atit la aceasta ora despre vremuri si despre mine. Eram degeaba, un sac.
I-am ascultat şi citit cu atenţie pe cei care susţin ideea că sîntem martorii unei loviturici de stat. Dar nu m-am lămurit cine vrea s-o dea? Această majoritate adunată în jurul unui nume de premier pe care l-a propus? Sau preşedintele care a venit cu propria sa propunere?
Recitiţi Constituţia şi veţi vedea că e prost alcătuită. Îi dă dreptate lui Băsescu – în privinţa desemnării premierului, dar şi adversarilor săi care spun că ei sînt majoritatea pe care ar fi trebuit s-o identifice preşedintele. Dar nu spune nicăieri Constituţia că majoritatea parlamentară