De rîs: un cîine bine informat! Şi cu opinie politică fermă!
E un clip simpatic! Cîinele parcă ar fi luat lecţii de actorie. Priviţi-i faţa cînd refuză hrana! E super!
voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
E un clip simpatic! Cîinele parcă ar fi luat lecţii de actorie. Priviţi-i faţa cînd refuză hrana! E super!
Cu mai puţin aplomb decît mă aşteptam, stresat şi mai atent la nu-uri decît la ceea avea de afirmat, Băsescu s-a ferit azi să rostească numele contracandidaţilor săi. Nu a spus ce va face în campanie. Aproape nimic nou faţă de ultimele sale discursuri: grupurile de interese, mogulii etc. O precizare – cea referitoare la desemnarea premierului, în care a anunţat că nu va ceda în faţa cererii coaliţiei. Şi în final, răspunzînd uneia dintre întrebările ziariştilor, relansarea atuului cu referendumul, cu precizarea apăsată că referendumul pentru un parlament unicameral
În faţa unui refuz ferm al opoziţiei, Lucian Croitoru pare rupt de realitate. Oare chiar este?
Lazea, Albu, Oprescu, Lungu, Dochia, Fugaru. Propunerile sunt după chipul şi asemnănarea premierului desemnat – Lucian Croitoru: serioşi, discreţi, şcoliţi – tehnocraţii perfecţi. Dar şi interlocutori facili pentru Croitoru: Toţi sunt, practic, din cercul său profesional de apropiaţi. Iar cei care nu l-au refuzat deja, n-au ce pierde în cazul foarte probabil în care Guvernul este respins.
Ce câştigă însă Croitoru? Ei bine, el nu va mai fi de acum consilierul guvernatorului
Anca Grădinariu scrie în Money Express despre două SF-uri care pot da speranţe pentru renaşterea genului în stil mare: District 9 şi Moon. Filme care au în comun o metaforizare a corporatismului versus individ, a majorităţii versus minoritate. De altfel, aceste producţii sînt atipice, cu cheltuieli minime pentru un SF şi cu maximum de imaginaţie. Iată concluzia articolului:
SPRE MINUNATA LUME 9. În ciuda climatului economic ostil și a concurenței cu mamutul de PR hollywoodian, filmele au început deja să circule și să fie extrem de comentate, atât pe Internet,
Privirea aceasta va face sa va ginditi la Traian Basescu?
Sau la Mircea Geoana?
Sau la Crin Antonescu?
Despre contextul acestei imagini, un rafinat post la Marius Lazurca pe blog!
Mircea Geoană susţine că are „vreo trei milioane” de semnături de susţinere a candidaturii sale, dar că n-au fost procesate toate. La BEC s-a prezentat cu „vreo” 2,5 milioane. Cu atîtea semnături putea să vorbească despre candidatura lui fără să invoce numele lui Ion Iliescu. Or în mesajul său de azi, Geoană a făcut apel către votanţii lui Iliescu să-i dea şi lui votul, un semn că s-a cam lămurit cum stă cu cei care ar ieşi la vot doar de dragul lui.
Niște știri culese, zilele astea, pe prin ziarele locale.
Un bărbat din Iași a stat 4 zile cu un cremwurst în gât. În cele din urmă, la insistențele familiei, s-a prezentat la medic pentru a afla de ce nu mai putea să mănânce și să bea apă. Cu apa am înțeles-o, cu mâncatul mai puțin. De ce să mai mănânce, n-avea deja mâncare-n gât?
Proprietarii de câini dintr-un bloc din Războieni sunt obligați de asociația de locatari să plătească lunar o „taxă de lift” de 10 RON, pentru fiecare câine pe care-l dețin. Să fiu locatar în blocul ăsta, m-aș
De multe ori se întâmplă ca fotbalul să derapeze fatal, să scape mingea de sub control, iar aceasta să perforeze la întâmplare porţi de bogaţi, suflete de fani aroganţi, blazoane respectate, încărcate de istorie.
Seara de marţi a Ligii Campionilor a fost una dintre acelea cataclismice. Destinul s-a răzbunat pe cei puternici şi a prăvălit ruşinea asupra lor. În zumzetul ăsta anarhic nici nu mai ştii încotro să-ţi îndrepţi privirea. Asupra victoriei lui Rubin Kazan pe legendarul Camp Nou, a egalului lui Dinamo Kiev pe San Siro sau spre furtuna stârnită de Urziceni la
MONEY EXPRESS a fost singura publicație serioasă ce a avertizat din timp (aprilie 2007) asupra pericolului deficitului de cont curent (diferența dintre ceea ce economisește o națiune și investiții). Deficitul s‑a dovedit principala vulnerabilitate a României.
Dezechilibrul extern a lovit România exact ca la carte și ar fi lovit indiferent de criza externă – diferită ar fi fost doar puterea loviturii. Cartea spune ceea ce ați citit dumneavoastră în MONEY EXPRESS, primul număr din 2007: când deficitul de cont curent devine prea mare și echilibrul crapă, leul se depreciază,
Zic să fac şi eu o pauză de masă. Pînă cînd voi avea răgazul să mai postez pe blog imagini din Israel (am restanţe mari) sau din Portugalia, vă prezint o delicatesă. Porc cu scoici. Am gustat prima data acest fel de mîncare la Bruxelles, la un restaurant portughez, la sugestia lui Dan Alexe. Acum am avut plăcerea gastronomică în Lisabona, la un mic restaurant de cartier. Nu ştiu cum se face, probabil că nu e complicat, aş putea găsi reţeta, probabil, pe internet. Gustul este ceva de vis, vă asigur. Şi totul merge cu un vin roşu, puternic, portughez, bineînţeles!
Pe Sever Voinescu îl ştiţi. Haideţi, măi, că toţi îl ştim. Cu bunele şi relele lui. Că le are pe amândouă categoriile.
Pe Sever Voinescu ar trebui să îl luăm ca pe Michael Jackson, god rest his soul. Adică să ne placă ce cântă Michael şi să ne doară la bască de ce face omul Michael în viaţa personală de dincolo de CD, DVD sau vinil.
Îmi place tare mult cum scrie Sever Voinescu. Atunci când scrie pe orice altceva decât politica internă, moment în care devine necitibil, ca să zic aşa. Pentru că pe zona asta, nou fiind el în insectarul politic şi, pe cale
De multe politici am auzit la viaţa mea de om virusat cu interesul pentru, hai să băgăm clişeul, bunul mers al vieţii cetăţii. Am auzit-o pe aia cu politica ţigăncii împuţite, cu politica celor două Românii, cu politica puiuţului de comunist. Dar pe asta cu „politica de a nu spune” încă nu am auzit-o…
Dar a venit imberbul Lucian Croitoru cel viteaz, acest fost premier desemnat, care, răspunzând întrebării unei jurnaliste, a replicat, de-a dreptul imperial, „nu răspund, acest lucru face parte din politica mea de a nu spune”.
Cât e de simpatic… Cum s-a gândit el
Citiţi cu atenţie decaraţia lui Călin Popescu Tăriceanu
Avem de-a face cu o frumoasa smecherie politica, pe care presedintele, cu simtul extraordinar de dezvoltat de a sti ce doreste poporul (sublinierea mea-ITM), vrea sa faca transfer de simpatie de la aceasta tema la domnia sa, pentru a-si adauga cateva procente in plus. (…) Problema unui Parlament unicameral sau bicameral este atat de importanta incat merita o dezbatere publica pe argumentatie solida si nu populista.
Cred că Băsescu a făcut o alegere bună cerîndu-i lui Sever Voinescu să fie purtătorul său de cuvînt în perioada campaniei electorale. Sever mi-a confirmat că a acceptat să fie purtătorul de cuvînt al candidatului Traian Băsescu. Turcan rămîne purtător de cuvînt la preşedinţie.
Sînt cîteva isterii de-a dreptul nocive care ocupă tot spaţiul de dezbatere, complet aiurea.
– Anti-Băsescu – nu e loc de discurs critic la adresa preşedintelui pentru că apar imediat Gîdea-Nistorescu-Chireac- etc. care te fac să-ţi iei lumea în cap şi să nu mai faci politică. Senzaţia asta de sfîrşitul lumii dacă rămîne Băsescu e afacerea lor. Dar e publică, din păcate.
– isteria anti-anti-Băsescu, practicată de fanii absoluţi ai preşedintelui. Cu ăştia nu mai poţi vorbi despre derapajele clare ale omului pntru că imediat eşti inclus în prima gaşcă.
Una dintre cele mai la indemana afirmatii categorice este etichetarea cuiva cu un ”nivel”. Colegul X a gresit ceva ? E normal, asta e nivelul lui ! Cineva are o realizare ? Se poate, dar respectivul nu e oricum de nivelul tau. Femeia pe care o doreai umbla cu altul ? Evident, individul nu e de nivelul ei.
Adevarul e ca atunci cand vine vorba de ”nivelul” cuiva, discutiile se aseamana in mod dubios cu alea despre organul sexual masculin. Standardele variaza, subiectivitatea e la maxim si toata lumea sustine ca il poseda pe cel mai mare. In ambele cazuri, aparentele si experientele sunt cele
S-au adunat cu greu majoritarii ca să voteze scrisoarea către Băsescu, o scrisoare cu valoare juridică zero. Dar asta contează mai puţin. Subliniez ce a zis Crin acum cîteva zile şi a repetat şi acum: După 6 decembrie Klaus Johannis va fi numit premier. Păi, cum? Dacă Băsescu nu are voie să numească un premier, de ce ar avea voie presupusul nou preşedinte? Deci, preşedintele Crin are voie!? Preşedintele Geoană poate numi premierul? Aha, doar Băsescu nu are voie, că nu-l lasă Crin şi Mircea! Am înţeles.
Reaiu si reafirm o idee pe care nu doar ca pot sa o argumentez solid, dar care mi-a devenit, cum sa spun, credinta: candidatura lui Klaus Johannis pentru functia de premier asumata de noua „majoritate transparenta” nu e una pro-Johannis, ci una anti-Basescu.
Iata inca o dovada ca domnul Johannis e folosit pe post de berbece cu care Geoana, Antonescu si compania vor sa sparga frontul Basescu si cam atit:
A fost foarte clar şi este mai mult decât onorant pentru dl Iohannis, care acceptă să intre într-un joc cu şanse reduse. Are şanse reduse să fie numit prim ministru de către dl Băsescu
Chiar dacă nu conteză, Parlamentul i-a spus Nu lui Băsescu în privinţa organizării referendumului în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale. Pentru amatorii de cifre, au votat contra 233 de parlamentari, ceea ce e cu putinţă să le amintească unor rău intenţionaţi de cei 322 care au avut ceva cu Băsescu. Cu acest prilej o doamnă deputat de la PSD a rostit: Solicitarea presedintelui Traian Basescu nu este constitutionala. Grupul parlamentarilor PSD+PC sustine oportunitatea micsorarii numarului de parlamentari, insa nu este de acord ca (sic!) cineva sa intre cu bocanci
După ce Traian Băsescu l-a acuzat de maximă superficialitate pe fostul consilier Andrei Pleşu, aşteptam tableta acestuia din urmă din Adevărul. Ea a venit, dar fără artificii şi atacuri. Omul doar invită la calm. Iar de calm n-are nevoie nimeni pe timp de alegeri şi pe timp de criză economică. Dar… cică aşa sînt ăştia săraci, mai răi, scrie filozoful.
În urmă cu cîteva zile preşedintele îl acuza la Prima TV de incompetenţă pe fostul său consilier în externe, Andrei Pleşu.
Da, spre exemplu când un consilier vine şi îţi dă un document important, că e de