voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Au experimentat azi noi arme din arsenalul lor extrem de vast. Declaraţie politică, aviz consultativ pe referendum – legitime, perfect legale şi, în orice caz, printre cele mai uşor de înţeles demersuri la îndemîna parlamentarilor. Dar opţiunile par nelimitate.
Asta e ştirea săptămînii. Rage against the Machine, Nine Inch Nails, daţi la maximum la Guantanamo în scop de tortură. Cu un aşa playlist aş fi rezistat mult şi bine. Îmi place că-s trupe şi cu mesaj puternic de revoltă, deci tema era perfectă… Aş fi vrut să-i văd cu ceva Voltaj, Costi Ioniţă şi Anna Lesko la maximum… Dar nici tortura nu mai e ce a fost.
Nume grele ale muzicii americane precum REM, Rage Against the Machine si Nine Inch Nails au depus joi o plangere pentru a obtine declasificarea unor documente care atesta ca muzica lor a fost folosita pentru torturarea
Susţine că i se face rău. „Merită golanii şi impostorii şi şantajabilii ăştia abjecţi să nu scrii la cărţile tale ca să îţi consumi nervii cu ei?”
În Ice Age, o veveriţă ghinionistă provoacă dezastre planetare în goana după o banală ghindă. În Bucureşti, în ziua în care Vicelicuriciul Mare ne-a onorat cu o vizită, a fost nevoie de un Dorel escavatorist pentru ca traficul în Bucureşti să fie paralizat câteva ore.
Am stat mai bine de o oră blocat între stadionul Tineretului şi intersecţia de la Casa Presei pentru că poliţiştii de la rutieră, angajaţii de la Apa Nova şi colegii escavatoristului să rezolve problema. În cele din urmă, pentru că mă grăbeam ca „să nu-nchidă la non-stop”, am parcat pe un trotuar,
…stiu, aveti altele pe cap acum, dar uite ca ma incapatanez sa va atrag atentia asupra unei stiri cu impact asupra intregii Crestinatati: Vaticanul si-a deschis portile pentru Anglicanii care vor sa se converteasca, y compris preotii, carora li se accepta sa ramana casatoriti (nu si episcopilor, insa).
Ce ne intereseaza asta pe noi? Pai ne intereseaza foarte tare, daca ne incapatanam sa credem ca o reunificare a Catolicilor cu Ortodocsii este posibila intr-un viitor cat de cat previzibil. Ba mai mult, ca o asemenea reunificare ar putea modifica istoria lumii la modul cel mai
Nashpa!
Pina acum, era nasol ca in guvernul Boc nu isi gasisera locul economistii. Despre Pogea adversarii PDL& Traian Basescu spuneau adesea ca e un ministru slab pentru ca e…inginer.
Acum, cind Lucian Croitoru vrea sa aduca mai multi economisti in Guvernul Romaniei pe care il va supune votului Parlamentului in curind, e iarasi nashpa. De ce? Simplu – pentru ca „Romania nu poate fi condusa ca o societate comerciala”. „Argumentul” e pus la bataie exact de avocatii unui guvern de tehnocrati si de specialisti care sa scoata tara din criza.
Dar, oameni buni, va hotariti odata?
La sfârşitul lui 1992, cursul dolarului a stat la 430 de lei timp de trei luni. Până în martie 1993, a sărit cu 50%, pe fondul inflaţiei galopante. În 1993, preţurile au crescut cu aproape 300%. La sfârşitul lui 1996, dolarul s-a învârtit în jurul pragului de 3.200 de lei. Până în februarie 1997, s-a dublat. În 1997, preţurile au crescut cu 150%. Cu deficite bugetare de peste 4% şi deficite cvasifiscale mai mari de 8%, 1992 şi 1996 au definit noţiunea de “an electoral” în România.
Au urmat 12 ani de pauză. 2000 şi 2004 au fost ghidonaţi prudent de Mugur Isărescu,
Mîine mă duc la Slobozia să fac o, cum se zice, lansare a cărţii mele, „Medgidia, oraşul de apoi”. Vor veni să vorbească despre, Doru Buşcu (urmează să-mi confirme, sper, în această seară) şi I.T.Morar. La Slobozia mă voi întîlni cu Oliviu Vlădulescu şi cu alţi cîţiva prieteni, unii literaţi, alţii cititori, pe care-i ştiu dinainte de 1989. De ce mă duc să fac prima lansare a cărţii la Slobozia şi nu la Medgidia? Fiindcă de acolo începe şi cartea. O parte dintre notabilităţile ambiţioase ale comunei Slobozia au pus la cale, prin 1938, o monografie ilustrată
Sute de şoferi au claxonat isteric în seara aceasta, pe DN1, când a trecut coloana oficială în care pot să prespun că se afla şi vicepreşedintele american Joe Biden. N-a fost vreun onor la care s-au simţit obligaţi bucureştenii, dimpotrivă. Imaginaţi-vă că eu am parcurs distanţa dintre intersecţia DN1 cu Ion Ionescu de la Brad şi Piaţa Presei într-o oră şi 40 de minute. Sunt în jur de 900 de metri, kilometru ciuntit pe parcursul căruia n-am ratat nici un detaliu, nici verigheta blondei din BMW-ul Seria 3, nici împerecherea tandră dintre doi maidanezi, nici risipa
Scrisoare pentru Dragoş.
Nu încetez să rîd numai cînd mă gîndesc la apocalipsa oricărei gîndiri vesele şi idealiste în România. Am o problemă deja cu un gen de gîndire soft-capitalist-românească în care primul lucru care eşti întrebat este faci profit, faci bani, cîte vizualizări, cum e managementul. Am avut parte la postarea cu Tabu de o astfel de interventie a lui Dragos Novac, inteligenta, dar si enervanta. O reiau aici pentru ca poate chiar a venit momentul sa incepem sa vorbim despre genul asta de ruptura in filozofia de munca si viata… Iata citatul:
Am citit cateva
Îmi trimite aseară I.T.Morar pe mail un filmuleţ „cu un căţel”, zice. M-am gîndit că unde mă ştie cu doi căţei în casă, mai încăpea unul şi pe mail. Deschid mailul, mă uit la filmuleţ şi să leşin de rîs. Era vreo 11 noaptea. Cum n-am obiceiul să rîd de unul singur, mă trezesc în cameră cu doamna mea şi cu unul dintre băieţi: „S-a întîmplat ceva?”. Le pun şi lor filmuleţul. Îi ia şi pe ei rîsul. (Filmuleţul e pe blogul lui I.T.Morar.) Personajele: un căţel şi mîna unei – după voce – doamne din Statele Unite. Mîna îi întinde căţelului un
Analiştii români au rămas în continuare cu dilema nerezolvată: pe cine sprijină americanii? pe Băsescu, pe Geoană? poate pe Crin? Sau, din contră, din cauza preşedinţiei lui Băsescu ne-au izolat? În mare, jurnaliştii şi oamenii de opinie au rămas cu aceeaşi părere pe care o aveau înaintea vizitei lui Biden, iar fiecare o ţine în continuare pe a lui, ca şi până acum, contorsionând argumentele în cele mai bizare moduri, după cum am văzut în unele publicaţii.
Până la urmă, administraţia americană nu sprijină cu tot dinadinsul pe niciunul din candidaţi. De izolat,
Parlamentul asuma o declaratie politica de sustinere a candidaturii lui Klaus Johannis pentru functia de premier. Parlamentul intreg, mai putin PDL.
Parlamentul se opune ideii lui TB de a avea in 22 noiembrie un referendum pentru modificarea structurii si a compozitiei Legislativului Parlamentul intreg, mai putin PDL.
Daca nu apare vreo surpriza, Parlamentu se va opune guvernului Croitoru. Parlamentul intreg, mai putin PDL.
Un fost jurnalist, actualmente un bezmetic acru, sugereaza ca Parlamentul l-a pus la respect pe Traian Basescu. Un bezmetic, cum va spuneam!
Prin ce face acum Parlamentul
Dacă ar avea ocazia, ce credeţi: candidaţii la preşedinţie ar fi în stare să se bată fizic? Îşi sunt unul altuia destul de adversari, încât să le vină să-ţi ardă una peste bot? Se urăsc oare într-o notă biologică atât de profundă, încât să aibă impulsul natural să se sugrume? Cât de sinceră e toată această agresivitate pe care o manifestă unul în raport cu ceilalţi?
„I-am bătut pe toţi până acum. Acum îi bat pe toţi la un loc” zice Traian Băsescu. Oare cât din această bărbăţie fluturată oral stă pe hotărârea pură de a-i da un pumn lui Geoană
Nu, nu este vorba de celebrele reluari ale jalnicelor revelioane de la TVR. Am fost azi intr-o fabrica, o fosta fabrica, o fabrica in dezintegrare, o fantoma rece a unei fabrici odinioara calde. Am intalnit oameni care lucrasera acolo peste 40 de ani iar acum zburau in neant. Am regasit inceputurile comunicarii interne socialiste, a advertising-ului industrial incipient.
Iata cateva mostre:
De la o vreme, aproape toate dezbaterile şi discuţiile în contradictoriu sunt lipsite de orice urmă de cavalerism sau diplomaţie. Fie că este vorba despre discuţiile de pe bloguri, talk-show-uri televizate sau dezbateri parlamentare, protagoniştii apelează sistematic la insulte, atacuri la persoană şi injurii. Paradoxul constă în faptul că aceşti oameni se pretind, în genere, a fi civilizaţi, îşi doresc să fie respectaţi şi opinia lor să conteze. Cu toţii cunoştem vorba conform căreia un popor care îşi uită istoria este condamnat să o retrăiască. Dar oare ce se întâmplă
Nu reiau şi eu explicaţiile despre motivele acestui turneu al vicepreşedintelui american, Joe Biden, în cîteva ţări est-europene, membre NATO. Au făcut-o alţii înaintea mea şi cred că sînteţi la curent cu exegezele externiştilor de la noi şi de aiurea. Mă opresc strict asupra vizitei sale în România.
Am auzit pe cineva spunînd că administraţia americană nu-l sprijină pe Băsescu. Mi se pare o aiureală. Vizita oficială a vicepreşedintelui american la Bucureşti, cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale din România, infirmă teoria izolării regimului Băsescu,
Am primit de la Primăria din Roşia Montană un e-mail care ne informează că numele localităţii a fost trecut în Guiness World Record pentru că aici s-au adunat cei mai mulţi cputători de aur cu şaitrocul şi au făcut „un simultan”. Momentul stabilirii recordului îl puteţi vedea în înregistrarea video de mai jos
Totul a plecat de aici, de la aceste declaratii ale domnului Pirvulescu date pentru Inpolitics:
Traian Băsescu a reuşit să şocheze PPE! Politicienii europeni au mari probleme să înţeleagă cum un şef de stat preferă o criză politică şi sfidează nişte parlamentari aleşi care au format deja o majoritate.
Replica europarlamentarilor romani din PPE nu a intirziat sa apara:
Declaratiile recente ale lui Cristian Parvulescu, referitoare la presupusele nemultumiri ale Partidului Popular European fata de Presedintele Traian Basescu sunt
Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood şi Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente şi interviuri pe teme de leadership şi au esenţializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere:
1: Defineşte viitorul. Regula se referă la rolul de strateg al liderului care a găsit răspunsul la întrebarea: încotro ne îndreptăm şi care se asigură că toţi merg într-acolo.
2: Fă lucrurile să meargă. Pune-ţi