Avocaţii diavolului
Nu încetează să mă uimească acelaşi spectacol, zi de zi: personaje care vorbesc monocolor, într-o singură direcţie, ca şi cum discursul lor s-ar produce de la bara unui tribunal şi din perspectiva unui singur client. Oameni care afişează certitudinea ultimă, indiferent de subiect. Avocaţi care apără până în pânzele albe poziţii contrare, maşinării de găsit explicaţii, argumente, metafore pentru a apăra o teză prestabilită.
Nu e vorba doar de contextul electoral, când pare de la sine înţeles că pledoariile devin agresive, vocale, pline de retorică. Înregimentarea
