voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Impact news ne propune sa ne aducem aminte de localele din 2004 – atunci cind, cu o diferenta (a propos de sigla de partid care nu aparea pe afisele „parafrazate”), PD a facut cu afisele PSD ce face acum PSD cu afisele PD-L.
Despre asta e vorba:
Am scris ceva despre 11 noiembrie, despre lipsa de memorie; textul se dorea şi o scuză pe care o ceream cititorilor. Armand Goşu mi-a atras atenţia că tot în acelaşi sens a apărut un text chiar pe 11 al lui Florin Turcanu în 22. L-am citit, vi-l recomand. Acolo este identificată şi o vină a istoriografiei romanesti:
Este uimitor, totusi, contrastul dintre maniera in care societatile occidentale isi amintesc acest razboi si uitarea in care acest razboi a cazut la noi. Nu e doar o consecinta a ceea ce a facut perioada comunista din acest razboi. Este vorba si de tot ceea ce nu s-a facut
Un text – publicat in Dilema Veche de Sever Voinescu.
Doua concluzii:
1) „Prima este aceea că oamenii care frecventează politica şi care au, prin urmare, convingeri politice tind să deformeze dur realitatea.”
2) „Dacă în campania electorală se detaşează o anumită temă cu preponderenţă, atunci rezultatul la urne va urma convingerea oamenilor despre acea temă. E normal, veţi spune. Numai că studii atente dovedesc că nu convingerea oamenilor decide preferatul în alegeri, ci invers: preferatul decide convingerea oamenilor.”
Cititi, va rog, textul integral. Integral si, daca se
A scris si Cristi Teodorescu.
A aparut si in EVZ un articol despre asta.
Am vazut ceva si pe comunicatemedia.ro.
Semnalez si eu regala aparitie editoriala care va fi, probabil, vedeta Tirgului de Carte ce va incepe miercuri:
Citat din Calin Popescu-Tariceanu, acest (tot mai des) mirlan cu papion:
De pe CMC: „Vad pe la anumite televiziuni talk-show-uri pe unde apar tot felul de indivizi, tot felul de as spune scursori ale societatii care debiteaza tot felul de enormitati si sunt lasati sa vorbeasca asa fara niciun fel de limita de bun-simt si cred ca polueaza o dezbatere politica care ar trebui sa fie concentrata pe solutiile pentru romani. ”
Chiar, de ce nu se enerveaza cei al caror job este sa se enerveze cite doi ani cind TBasescu ii jigneste pe ziaristi?
PS. Foarte bune observatiile lui Eduard.
…daca v-amintiti, ajunsesem in Purcaurquillo, ultimul sat inainte de a ne infunda in jungla Amazoniana pana acolo unde omul alb nu mai pusese piciorul. Facusem tabara in „batatura lui Wellington” – un ansamblu de trei colibe, la marginea satului impartit frateste intre triburile Bora si Uitoto. Planul lui Aukcoo pentru restul zilei era simplu: „Va spalati la parau, va-nvat sa va puneti hamacurile, mancam, ii facem o vizita sefului de trib, Victor, unde stabilim detaliile expeditiei, bem o bere la crasma din sat si p-orma prindem broaste”. Nimic exotic, nici o limba-n dos, nici macar umbra une-i
Cînd era primar, Băsescu găsea bani pentru teatre şi, cu toate că n-a încercat niciodată să pară un îndrăgostit de cultură, avea reacţii de bun simţ faţă de treburile culturii, căreia nu încerca să-i pună beţe în roate. Cînd i-a prelungit mandatul la ICR lui Horia Roman Patapievici, acelaşi Băsescu a spus un lucru de bun simţ: că speră ca următorul guvern să găsesască fonduri pentru a completa bugetul Institutului, din care a tăiat cu mîna sa de premierul Tăriceanu. Pînă atunci Patapievici trebuie să anunţe prin capitalele lumii că ICR-ul nu va duce la capăt
In premiera si in exclusivitate pentru acest blog, de la Vladimir Tismaneanu:
„O tempora, o mores! Sau, cu vorbele marelui ginditor social Albert Hirschman, „Shared hatreds make for strange bedfellows”. Domnul N. S. Dumitru, pe care dl Rogozanu nu l-a recunoscut, era in 1990 prim-vicepresedintele FSN si a fost principala persoana, alaturi de Gelu Voican-Voiculescu,m implicata in indeplinirea ordinului lui Ion Iliescu de aducere a minerilor la Bucuresti. Profesor de marxism, leninist impenitent, N. S. Dumitru nu a abdicat vreodata de la „iluziile comunismului”. Din cite mi s-a
Misto filmarea!
Fals si artificial, si de aceea, comic dl Tariceanu, nu-i asa? E ca un scolar care a invatat mecanic lectia. Pare un tocilar care repeta papagaliceste niste sloganuri si care nu transmite nici o emotie. Ascultati cu atentie!
Bonus tot cu un liberal:
Costi ne spune citeva picanterii de la lansarea „Iluziei anticomunismului”. Recunosc ca sint unul dintre cei care nu au citit (inca!) aceasta carte. Prin urmare, colegul meu cu reverii cool de stinga poate sa ma treaca in rindul celor care fac din aceasta carte, asa cum formuleaza Costi alintindu-se, „cea mai criticată şi necitită carte din Romania”.
Eu nu o critic acum, pentru motivul de bun simt ca nu i-am vazut decit coperta. Nu stiu ce e in ea mai mult decit a reusit sa aflu din citeva materiale de presa. Asa ca, deocamdata, ma abtin sa spun ceva.
Profit insa de aceasta ocazie pentru
Traian Basescu: „Astăzi suntem cu un Institut consolidat şi pus în slujba culturii româneşti”, a adăugat Traian Băsescu. ” – la sedinta de de bilant a Consiliului ICR.
Cu aceasta ocazie, seful statului a anuntat ca HRPatapievici va mai ramine inca 4 ani la conducerea ICR. TBasescu: „A vrea încă de pe acum, din noiembrie, sa urez succes în continuare, în următorii patru an”. Mandatul dlui Patapievici expira in 2009.
Cu acelasi prilej, TBasescu a mai spus ca „ar fi un mare păcat ca Guvernul care se instalează să nu corecteze acest lucru, pentru că beneficiile distribuţiei culturii
A apărut la Editura Paralela 45 Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu. Mi se pare de la mare distanţă evenimentul literar al anului. Cartea va fi lansată la Tîrgul de Carte „Gaudeamus”. Am selectat cîteva fragmente din Epilogul „Istoriei”, o foarte expresivă biografie a acestui volum monumental a cărui scriere a început înainte de 1989 şi care a trecut prin multe împrejurări potrivnice şi schimbări de perspectivă, înainte de a ajunge la forma finală. E un text mult mai lung decît postările obişnuite de pe
Criza-n sus, criza-n jos, criza a picat la tanc, pentru ca in plina campanie partidele epuizasera deja temele traditionale de dezbatere. Acum, toti (candidatii) si toate (partidele) se crizeaza sa gaseasca partea profitabila a crizei. Modelul Tariceanu: anunti o conferinta de presa la Guvern cand toata lumea se astepta sa afle vesti despre o problema punctuala care a fost generata exclusiv de prostia autohtona, marirea salariilor profilor cu 50%, iar mister CPT face ditamai show-ul electoral. Pai e normal: ca acum, ca sa vorbesti la televizor despre planurile electorale trebuie sa platesti, iar
Ingaduiti-mi sa va ofer, fie si numai virtual, un pahar cu braga.
Merge si acum, nu numai vara 🙂 De trei zile tot incerc bautura asta minunata si nu ma mai opresc 🙂
…mi-au trebuit 18 ani sa ma decid. Acum ramane de vazut daca a si meritat. Initial n-am vrut sa-mi cer eventualul dosar de la CNSAS convins fiind ca asa ceva nu exista. La revolutie aveam doar 22 de ani (impliniti de Revolutie) si ma gandeam ca va fi avut Securitatea si altele pe cap… Doar nu raspandisem manifeste si nu facusem vreun act de dizidenta iesit din comun….Pe urma, am inceput sa iau posibilitatea tot mai serios in consideratie: oameni informati mi-au amintit de cenaclul Napoca Universitara, al carui mentor era scriitorul Teohar Mihadas (Dumnezeu sa-l odihneasca), de relatia cu
Mai ales de cind a scapat de iluzii si se straduie sa judece cu masura. Ceea ce si face in textul asta dedicat dezbaterii de aseara de la GDS, eveniment despre care mi-am dat si eu cu parerea in postul precedent. Ziarist prolific, Tapalaga (fiind pe blog si cunoscindu-ne destul de bine, imi permit sa nu folosesc formula “domnul Dan Tapalaga”) acorda un spatiu exagerat de mare, dupa gustul meu, unei intimplari mediocre. Cu atit mai mult cu cit acest lucru rezulta din chiar propriul text. Dar asta conteaza mai putin si oricum nu m-as fi apucat acum de comentat daca Dan nu mi-ar fi dedicat si
Excelenta stire!
De pe NEWSIN, proaspat:
„Fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei a fost aleasă miercuri „Femeia Europei” în 2008 de către un juriu format din europarlamentari şi jurnalişti, urmând ca premiul să-i fie decernat în cursul după-amiezii de către preşedintele Parlamentului European, Hans Gert Poettering. ”
🙂
PS. PD-L vs PSD. Urmeaza runda decisiva!
PS2. De reflectat la ce scrie aici Toader Paleologu!
Tocmai ce a decis Curtea Constitutionala ca ordonanta de guvern prin care Tariceanu&Co amanau aplicarea unei legi nu e constitutionala. Pe de o parte, Guvernul a dovedit ca nu a repsectat Constitutia, iar pe de alta parte, profesorii care vor cu orice pret lefuri marite vor dovedi ca nu le pasa de efectele imediate ale acestei mariri. Si asa se ajunge in situatia ca intr-o tara unde smenul, spaga si ciordeala au fost ridicate in planul artelor, unde nesimtirea, incultura si ipocrizia infloresc pe toate gardurile, lovitura de gratie sa fie data economiei nu de interlopi, nu de dalmatieni politici,
Trecut-au zilele şi n-am apucat să scriu despre un schimb de replici între conservatorul Pleşu şi stîngistul G.M.Tamas. Dar nu-i prea tîrziu. Totul a început din cauza bulgarilor: a fost o conferinţă despre stînga-dreapta. Exasperat, domnul Pleşu care s-a simţit minoritat în calitate de om de dreapta s-a întors supărat în ţara oamenilor de dreapta (cunoascută şi ca „Romania”) şi a scris un text din care citez:
Drept care, într-o adunare dominată de stînga, discursul de dreapta are un ton stingherit sau, în orice caz, insular, excentric. Vedeta stîngii ofensive, deştepte,
Adorabil acest afis cu un binecunoscut personaj politic autohton:
Fotografia a fost preluata de pe Impact News. Un text pe aceeasi „problema”, aici!
PS Excelenta postarea despre prostanac a lui Cristi!
PS2. Sa ridem cu sau de Ana Birchall?