Mani e mort, fantoma bântuie
Sunt aproape 10 ani de cand lucrez in presă si nu pot sa pretind că mi-a ajuns. Am început în vremea când CDR-ul îşi trăia ultimele zile iar PSD-ul lui Adrian Năstase se pregătea să dea un nou înţeles noţiunii de progres. Dictatura-gulaş (ciocu’ mic, economia merge) din perioada 2000-2004 m-a învăţat ceea ce aş numi suspiciunea relaxată ca metodă de evaluare. Nu plec de la prezumţia de rea-credinţă dar nici nu cred până nu verific.
Am văzut în anii ăştia nenumărate exemple de ticăloşie, incompetenţă sau inadecvare. Le-am interpretat ca pe boli ale copilăriei
