Intilnirile Humanitas. Liiceanu si Russo povestesc Ionesco pentru corporatisti. Marii insi ai secolului, Interior, erau toti liberi. Ce-nseamna asta? Ia luati o pilula:
Gabriel Liiceanu:
„Dacă îmi cereţi să-mi spun părerea despre fiica preşedintelui, am să spun cu glas tare, deşi mă trageţi într-o lume în care nu vreau să cobor. Nu, nu-mi place, nu, mi se pare că există (o tradiţie a nepotismului), măcar de dragul tradiţiei nepotismului, i-aş fi spus «Niet! Te rog să nu o faci!». Nu cred că are experienţa suficientă, prin simpla curgere a timpului, nu poate să ajungă la o asemenea experienţă”
Mie mi se pare ca e foarte clar ce spune dl Liicenu. Dumneavoastra, nu?
Filmultzul e facut de mine. E de la lansarea primului volum din „Istoria comunismului din Romania”.
Mai pun inca o data si coperta cartii:
Citind o biografie a lui Lenin, am aflat cum germanii i-au sustinut revolutia si i-au finantat experimentul comunist. Acum o carte scoasa la Humanitas si despre care vorbeam ieri arata cum anume se exporta revolutia socialista in alte tari: tot cu bani. Adica, Stalin i-a dat lui Dej un milion de dolari pentru a frauda alegerile din 1946. Si atunci se cumparau voturile, pe semne. Iar romanii si-au vandut astfel 50 de ani. Pai la banii astia, daca isi pune Vanghelie mintea, devenim sclavi pentru doua- trei sute de ani…
„De câţi bani este nevoie?“, întreabă Stalin
„Circa 10 miliarde
Revista 22 publica citeva intrebari formulate de Lucia Hossu-Longin si citeva raspunsuri data acesteia de catre Ion Mihai Pacepa.
Doua fragmente:
Nu şi da. Nu, n-au existat compartimente necontrolate. Da, am trăit tot timpul cu luminile, cu toate luminile aprinse. Lucia, la 28 iulie ’78, când avionul militar american care m-a transportat din tiranie în democraţie a aterizat la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, eram în cabina piloţilor. Afară era o zi glorioasă.
Soare, care a amplificat focul de artificii din interiorul meu. „I’m a free man“, am strigat fără
Am vazut-o in mai multe librarii Humanitas. Mi se pare funny si, cum sa zic, agatatoare.
Poza de mai jos e de la o librarie din Cluj-Napoca. E facuta in urma cu aproximativ doua luni.
PS Excelent interviul luat lui Cristian Mungiu de catre Catalin Sturza!
Coperta cartii care se va lansa simbata la prinz la Tirgul de carte arata asa:
Aici puteti citi citeva pagini din acest volum care are toate datele sa stirneasca o mare furtuna pe scena publica!
Excelent interviu luat de colega mea, Alina Purcaru, lui Gabriel Liiceanu in Cotidianul!
Un fragment:
Ion Pacepa a fost acuzat de „defecţiune“ şi trădare. În acest interviu cred că reuşeşte, în bună măsură, să pună lucrurile la punct. Într-adevăr, a spune că Pacepa „şi-a trădat ţara“ înseamnă să accepţi că regimul comunist şi Ceauşescu întruchipau cu adevărat România. Dar cum să întruchipeze ţara cei mai mari uzurpatori ai ţării din istoria ei? Pacepa însuşi spune la un moment dat: e oare trădător cel care fuge din slujba unui tiran? Sau trădători
Volumul de dialoguri cu generalul Pacepa pe care o il scoate in aceste zile Humanitas are toate datele sa fie una din marile vedete ale Tirgului de carte care va incepe miercuri.
Volumul se numeste „Fata in fata cu generalul Ion Mihai Pacepa” si e datorat extraordinarei Lucia Hossu-Longin. Lansarea cartii e programata pentru simbata, 20 iunie, la prinz, cu incepere de la 12,30. Alaturi de dna Hossu-Longin, vor vorbi despre carte si despre misteriosul personaj in jurul caruia e facuta cartea si Emil Hurezeanu si Gabriel Liiceanu.
Cotidianul a publicat in editia de vineri un incitant interviu cu
Valeriu Stoica:
Cartea pe care am scris-o cu Dragoş Paul Aligică este o profesiune de credinţă, o pledoarie, o schiţă de proiect, un manual şi un exerciţiu de prietenie. Înainte de a explica această afirmaţie, îmi permit însă să evoc succint o întâmplare care spune ceva despre raţiunea din care s-a născut această carte. În urmă cu aproape zece ani, pe vremea când conduceam PNL, am participat la o întâlnire cu oamenii de afaceri din zona întreprinderilor mici şi mijlocii. Am discutat cu acea ocazie despre pericolul oligarhizării României şi despre pericolul vicierii
La comentariile de la postarile precedente despre „Reconstructia dreptei” revine ideea efortului intelectual oarecum inutil, in conditiile in care partidele in masura care sa internalizeze gindirea de dreapta sint departe de a dori – dupa cum o semnaleaza si faptelor lor – asa ceva.
Iata o replica bine construita si de tinut minte a lui Dragos Paul Aligica, unul dintre cartii asupra careia mi-a facut placere sa insist aici:
Am fost întrebaţi: cum putem să punem în practică proiectul pentru România, când cetăţeanul se află sub nivelul proiectului? Cum poţi să faci proiecte, cum
Humanitas, site! O noua carte de Radu Paraschivescu!
„„Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i ce planuri ai“, declară Woody Allen. Sensibil la panseul cineastului, Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii universale la un liceu bucureştean din anii nouăzeci, trăieşte fără o agendă anume. Cvadruplu divorţat, cu ambiţii de gânganie şi destin de euglenă, el îşi ţine orele pe pilot-automat şi simte cum îl îneacă blazarea. Elevii râd de el, colegii îl privesc de sus, directorul l-ar vrea pe făraş. Această existenţă cenuşie se colorează violent
Cristian Preda:
Este evident, pentru cine citeşte această carte, faptul că reconstrucţia dreptei este aşezată sub semnul unei formule de liberalism foarte informat. Ea indică destul de bine o anumită sensibilitate împotriva curentului din societatea noastră. Există, de altfel, o bogată bibliografie la sfârşitul cărţii, dar şi fiecare pagină trădează în mod evident o îndelungă frecventare a surselor liberalismului.
În al doilea rând, e vorba despre un liberalism foarte deschis, tolerant, şi când e vorba de instituţii, şi când e vorba de proiecte, de plasarea noastră
Preiau de pe siteul celor de la Humanitas succinta si foarte buna prezentare a unei carti care ar trebui sa devina lectura obligatorie pentru obraznicii si incultii politici stingisti si neostingisti de la noi. Incusiv sau mai ales celor tineri!
Studiul lui Vlad Georgescu – care are ca un an ultim de referinta 1977! – demonstreaza ca lumea descrisa atit de expresiv de G Orwell in „1984” si in „Ferma animalelor” a fost nu doar cu putinta, ci si reala. Inclusiv in Romania comunista!
Mai adaug ca astazi e 8 mai. Cindva, ziua era sarbatorita cu mare fast fiind decretata ziua PCR!
Textul
Aceasta este cartea despre care am mai amintit, in citeva rinduri aici. O carte publicata de Humanitas, scrisa la patru miini – de Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica; o carte care vorbeste, acut, argumentat, polemic, clar, raspicat despre ideea de dreapta intr-un timp istoric incarcat cu multi paraziti.
Intuitia imi spune ca, din nou, sint intrunite conditiile pentru ca un asemenea volum sa nu stirneasca dezbaterile pe care le merita – si, pe citite, va asigur ca le merita! As vrea, nu incape vorba, sa ma insel.
Aici insa intentionez sa revin asupra ei de citeva ori.
Inca ceva: marti va
„Rolul meu in politica trebuie sa fie intotdeauna acela de sustinator al celor din prima linie. Diviziunea muncii in politica te obliga sa intelegi care este rolul pe care il poti interpreta cu efecte optime. Pentru a identifica acest rol trebuie sa treci peste dorinta fireasca de a fi in prima linie, sa creezi parteneriate si echipe in care toti membrii inteleg ca o distributie inteligenta a rolurilor profita intregii echipe. Din competitia tuturor impotriva tuturor pentru fi mereu in prima linie, in cele mai multe cazuri, pierde intreaga echipa. Iata de ce, incepind de atunci, prima regula