Cel mai bun videoclip pe care l-am văzut în ultima vreme
Dacă Moş Nicolae a strâmbat din nas în faţa ghetelor voastre, fac eu pe generosul şi vă dau cadou un videoclip. Mie mi s-a părut foarte original şi realist 🙂 L-am descoperit aici
voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Mai întîi, un articol excelent din Newsweek care aruncă puţin praf demitizant peste obamamanie. Michael Hirsh se întreabă unde este „omul care are întotdeauna dreptate”, Joseph Stiglitz, absent inexplicabil din echipa de economişti. Mă rog, nu chiar inexplicabil dacă ne uităm la criticile dure ale economistului de Nobel împotriva liberalizării nebune a capitalului, împotriva companiilor „prea mari ca să mai dea faliment”. Sau dacă ne uităm la „prietenia” lui cu Summers, prezent în echipa lui Obama. „Schimbare”, dar nu prea mare, în cazul lui Obama. Citiţi articolul.
Mor
Dintre cele trei mari partide care sint angrenate in negocieri pentru formarea viitorului Guvern, PD-L tace, de departe, cel mai mult. Iesirile publice ale liderilor acestui partid sint minimale – doar scurte declaratii dupa cite o runda de negocieri sau consultari. In rest, tacere!
Cum interpretati aceasta optiune a democrat-liberalilor? E ea, acum, avantajoasa pentru acest partid? E un semn de ingimfare sau unul de profesionalism?
„In anii 60, doi psihologi americani au efectuat urmatorul experiment. Au cerut unui numar de subiecti sa estimeze inaltimea mai multor persoane, spunandu-le ca acestea fac parte dintr-o ierarhie: unul era director, celalalt era subordonatul sau imediat, altul era subordonat inferior etc. Rezultatul a fost o fascinanta corelatie. Cei perceputi ca detinand putere sau autoritate erau in mod constant considerati mai inalti decat erau in realitate. In mod simetric, cei perceputi ca lipsiti de putere si autoritate erau considerati semnificativ mai scunzi decat erau in realitate. In timp, acest experiment
Adrian Paunescu nu a intrat in Parlament. Nici Paul Pacuraru. Nici Norica Nicolai. Nici Petre Roman. Nici Mariana Cimpeanu (inca Ministru al muncii, pentru cine nu stie cine e doamna).
Nici Gh. Funar si nici CVTudor.
Nici Gigi Becali si nici Catalin Zmarandescu.
Toti insa o sansa a lor de a deveni „analisti politici” de televizor – un fel de colegi de platou cu dna Daniela Buruiana, vajinica aparatoare a locurilor comune si a ideilor inepte. Sau, de ce nu, cu Emil Constantinescu, unul dintre pensionarii de lux ai politicii autohtone, redescoperit de televiziuni acum cind iarasi se simte, nu-i
Bine si-a definit partidul Dinu Patriciu – cind l-a comparat cu un fel de „Gîgă”!
Am uitat sa consemnez rafinata comparatie pe care a facut-o liderul din umbra al liberalilor.
Cu precizarea ca scenariul pe care il propune dl Patriciu s-ar putea sa nu prinda un contur precum si-l doreste, iata si citatul cu pricina: „Dacă duelul este lupta între doi pistolari care se îndepărtează zece paşi şi dup-aia trag unul într-altul, triuelul este între trei. Doi sunt foarte buni, sunt ţintaşi perfecţi, şi al treilea e un gâgă. Se îndepărtează câte zece paşi. Cei doi
E inexact daca as scrie ca Mihnea Maruta e primul dintre fostii redactori sefi ai Cotidianului care au blog – el a inceput in noiembrie. Mihnea a fost insa primul semnalat aici, pe blogul meu.
Din octombrie insa, scrie pe blog si Cristian Grosu. La aceasta adresa! Intrati, cititi, comentati!
PS CGrosu, despre accidentul in care a fost implicat Cornel Nistorescu!
Care e cea mai buna metoda prin care sa alegi o carte dintr-o librarie? Cat timp ii acorzi? LA ProTv am auzit cum o doamna de la Humanitas spunea ca in cinci secunde isi da seama daca un manuscris pe care il primeste la editura e prost sau nu. Cred ca are dreptate. Cand vezi o carte noua, care mai costa si destul de mult, nu vrei sa ai indoieli, sa te trezesti dupa primele 50 de pagini ca ai luat teapa. Prima pagina e decisiva.
O fi bine, o fi rau… Cert e ca pus in situatia de a alege o carte despre care nu stii nimic, scrisa de un autor de care nu ai auzit, nu poti sa-i acorzi jumatate de ora…
I-ati vazut de dimineata, nu? Pesedisti joviali discutau cu penelisti joviali.
Se intelegeau destul de bine si, oricum, unii cu altii rideau mult mai mult si mult mai relaxat. Prin comparatie, ieri, la intilnirea PD-L-PNL atmosfera era chiar crispata.
A propos, mi se pare ca liberalii si cei care, inclusiv mediatic, le poarta trena sint ingrijorati de re-crearea FSN-ului (PD-L plus PSD) doar pentru ca exista riscul ca ei sa nu ajunga primii sa faca echipa cu PSD. Cam penibil, nu?
Inregistram in ultimi ani, pe piata de carte din Romania, o binevenita promptitudine in preluarea unor titluri ale scriitorilor care primesc premiile literare cele mai importante.
Iata, doar in zona Nobelului, am avut, chiar in avans, OPamuk. Am avut, de asemenea, rapid, si DLessing.
Acum avem si J le Clezio. La editura Art, intr-o colectie cocheta.
Iata:
1. Potopul
2. Raga. Apropierea continentului invizibil
…la inceput n-o vezi. O auzi. E ca o rapaiala de degete nervoase pe o masa de restaurant, in asteptarea chelnerului zapacit. Stii ca vine cand si cum si cat vrea si ca n-ai ce-i face. Sunetul e precum buzduganul zmeului din poveste – odata aruncat, nimic nu-l mai poate intoarce din drum. Dupa buzdugan, vine zmeul si te mananca. (Imaginati-va, pentru o clipa, ce era in sufletul fatului frumos ascuns in dulap.) Dupa ce-o auzi, o vezi. Vine spre tine, inaintand pas cu pas, ca un batalion nemtesc, implacabil, ca un zid de scutieri mici si umezi. Am mai trait asta la a doua mineriada, cand dadeau
Blogroll-ul spune multe despre blogăr. dacă e disperat după audienţă sau chiar îi plac oamenii ăia la care trimite. dacă se creează cu adevărat comunitate sărind ca omul păianjen din link în link sau doar migrezi ca la mall din figură în figură fără să rămîi cu nimic.
Nu mi-am făcut blogroll pînă acum şi pentru că n-am prea citit multe bloguri – pentru asta mi-ar trebui timp. Ştiu însă că sînt multe siteuri personale sau nu care merită toată atenţia şi nu o au din diverse motive, nu sînt prieteni cu cine trebuie, nu dau linkuri către cine trebuie etc.
Mă
Un nou „produs” ID (Idei in dialog):
Poeme recitate de red sef al acestei publicatii, George Arun.
Ascultati aici!
Chiar merita!
O veste excelenta:
„Arhivele Naţionale Române şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului au încheiat, vineri, un protocol de colaborare pentru realizarea proiectului „Fototeca online a comunismului românesc”, prima bază de date gratuită accesibilă pe internet cu fotografii din perioada 1945-1989.”
Detalii, aici!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Aici, fragmente din partea a doua a memoriilor sale!
Iar aici, detalii despre prima parte a acestor memorii!
Am citit cu atentie comentariile voastre la articolul despre felul in care Anca Parghel facea publicitate metodelor naturiste si despre cum acestea nu si-au facut efectul. Am vazut acolo cateva raspunsuri foarte bine argumentate. Sidil, cititor, torra, gino, darius, andrei… si altii… Nu prea multi, insa suficienti pentru a nu mi-i putea aminti pe toti. Lor li s-au opus o armata de injuraturi, de sentimente exacerbate, de suflete ranite de insasi ideea ca cineva poate scrie pe internet cuvantul „anus” fara sa roseasca. Ei nu au avut argumente. Prin speranta, ei justifica orice: bani cheltuiti
Un dosar excelent despre Republica Moldova pregatit de Dilema Veche.
Scriu la tema: Cristian Ghinea, Vitalie Ciobanu, Dan Dungaciu, Adrian Cioroianu, Madalina Schiopu.
Cititi aici!
La 10 se vor intilni cele doua echipe.
Pedelistii vor spune sigur ceva de acest gen: „Draga Caline, daca ai ocazia si chiar daca nu ai ocazia, las-o dracu deoparte pe asta cu dorinta de a ramine in continuare premier ca macane!”.
Ce vor raspunde liberalii?
Bonus! Sa si ridem putin: „Traian Băsescu a fost cel mai împăciuitor şi cel mai echilibrat preşedinte pe care l-a avut România de când este ea” (Radu Mazare)
…a murit Ticu Dumitrescu – Dumnezeu sa-l odihneasca! Am avut bucuria de a-l cunoaste – am stat de vorba de vreo trei ori – si era, intr-adevar, un om dintr-un aluat aparte: bataios, incapatanat si, pana la un punct, idealist. Pana la un punct, insa. Ca orice om, avea si defecte si slabiciuni. I-a indepartat pe „legionari” din conducerea AFDPR, desi acestia reprezentau majoritatea, pentru ca „nu dadeau bine”. Dincolo de idealism, se tupila si pragmatismul – nu ca neaparat asta ar fi un defect. Banuiesc ca rationamentul era urmatorul: „decat sa nu rezolvam nimic, cu bolovanul legionar atarnat de
Si anume: dreptul omului de a vedea un film bunicel vineri seara 🙂
Nu e neaparat o bijuterie, dar cred ca merge foarte bine pentru o seara precum e aceasta 🙂