voxpublica.ro este o platformă de opinii, analize, news și subiecte speciale din România și spațiul public internațional. Site-ul își propune să ofere o perspectivă quality asupra vieții cotidiene, să ”cearnă” idei cu miză consistentă, din inflația de informații actuale.
Calin Popescu Tariceanu, simbata seara, la RTV:
„Presedintele Romaniei a calcat pe Constitutie precum un elefant pe o masa de bibelouri”
Daca asa spune fostul chelner din guvernul Romaniei al lui Dinu Patriciu, nu credeti ca, in cazul lui TBasedscu, se impune o noua suspendare din functie?
🙂 🙂 🙂
Emil Constantinescu:
„Il ştiu de când era tânăr şi l-am propus ministru al Tineretului pentru că, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de alţii, care, în timp, m-au dezamăgit, el nu s-a compromis în toţi aceşti an”
Drept urmare, fostul presedinte „invins de securisti” il va sustine pe Crin Antonescu si se va lupta pentru el. Vai, ce emotionant!
Cum ar veni: Emil, scutierul lui Crin! De tot risul!
In 15 iunie, Matei Calinescu a implinit 75 de ani. E una dintre cele mai sonore si mai viguroase voci ale intelectualitatii romanesti in lume. Repet: in lume!
Revista „Observator cultural” a marcat, prompt si salutar, acest pretios moment aniversar. Aici, gasiti un pachet de texte a caror lectura o recomand cu multa caldura! Aici, un fragment dintr-un interviu luat de Marta Petru in 2006 pentru Apostof marelui hermeneut de origine romana, care a facut o cariera remarcabila in SUA. Aici, trei note subiective ale lui Dragos Paul Aligica „despre lumea lui Matei calinescu.”
Cititi-i cartile lui Matei
T. Paleologu:
„Cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură. O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte. Problema este că România este la mijloc. Nu este nici aşa, nici aşa. Deci, ne aflăm între, ca de obicei. Nici prea-prea, nici foarte-foarte”
Gabriel Liiceanu a comentat, scurt, la RTV, ceea ce a spus T Palelogu:
„Este un citat demn de antologii, ale macabrului, ale umorului involuntar românesc”
Intreg articolul scris de Mircea Mihaies, aici! E musai de citit!
Din cele câteva scene antologice „cu Pleşu” la care am asistat, favorita mea şi a lui Ioan Morar rămâne, fără îndoială, una petrecută în primăvara lui 1997. Ne aflam la un restaurant de clasă bucureştean, participând la o recepţie în onoarea lui Adam Michnik. Se adunase toată floarea cea vestită a lumii cultural-politice a vremii. Bucătăria era superlativă, oaspeţii se înfruptau dezlănţuit din felurile de mâncare aşezate pe mesele cât pe-aci să se surpe. La un moment dat, s-au adus recipientele cu îngheţată:
Cartea reuneşte comentarii de Teodor Baconsky apărute în Cotidianul şi desenele cu care Devis Grebu comentează temele abordate de Baconsky. Vor vorbi Doina Uricariu şi Vladimir Tismăneanu, la standul Editurii Curtea Veche, la ora 3.
De ce nu se mai scrie despre Rosia Montana, de ce nu apar reportaje la televizor sau macar dezbateri? E o întrebare pe care o regăsesc insistent online mai ales. Raspunsul e simplu: oamenii au repornit o campanie publicitara agresiva si toata lumea a fost paralizată.
Asa ca vedem linistiti niste spoturi in care „oamenii simpli de pe strada” sînt întrebaţi ce-ar face cu ţîşpe miliarde şi fiecare aberează despre educaţie etc. Ei bine, dragi cetăţeni, prima întrebare pe care trebuie să o puneţi atunci cînd cineva vă promite atîta bănet ar fi: de unde vin aceste miliarde?
Despre
Gabriel Liiceanu:
„Dacă îmi cereţi să-mi spun părerea despre fiica preşedintelui, am să spun cu glas tare, deşi mă trageţi într-o lume în care nu vreau să cobor. Nu, nu-mi place, nu, mi se pare că există (o tradiţie a nepotismului), măcar de dragul tradiţiei nepotismului, i-aş fi spus «Niet! Te rog să nu o faci!». Nu cred că are experienţa suficientă, prin simpla curgere a timpului, nu poate să ajungă la o asemenea experienţă”
Mie mi se pare ca e foarte clar ce spune dl Liicenu. Dumneavoastra, nu?
Vorbeam cu bun prieten si ii spuneam ca m-am ales cu o „tîrnă” de carti de la Tirgul de carte. Adevarul e ca sint multe carti bune, la preturi foarte „sexy” 🙂
Iata (cartile, nu preturile!):
Itic – Pascale Roze
Dezorbire-Lucian P Petrescu
Despre secret si societatea secrete – Georg Simmel
Valea pasiunilor – Lidia Jorge
Studii in teren despre sexul ucrainian – Oksana Zabusko
Leviatan – Paul Auster
Ucide arbitrul – Fratii Presniakov
Barbatul sentimental
Cînd şi-a luat brevetul de europarlamentar, Becali a răsuflat uşurat. A crezut că s-a scos şi a devenit dacă nu imun, cel puţin pe cale de a fi imunizat de şicanele pe care i le fac judecătorii ( La Tribunal, Gigi indignat: „Ce să vă arăt buletinul? Nu ştiţi cine sînt? Data trecută de ce nu mi l-aţi cerut?” răspuns: „Atunci eraţi cercetat în stare de arest şi nu era nevoie.”). Judecătorii nimic! Nu-l lasă la Bruxelles, fiindcă e cercetat în România. Cred că au dreptate. Fiindcă atîta le-ar trebui să lase să zburde la Bruxelles o persoană aflată în cercetări
Trei micro-romane pe care le dati gata foarte repede. Trei de vacanta. Trei din colectia „Cartea de pe noptiera”.
Trei carti, cum sa spun, „cu suflet”, asa cum sint cartile marii literaturi ruse.
1. Berberova
2. Dovlatov (un excelent scriitor rus, o relevelatie pentru mine in ultimele saptamani – am pe masa, in lucru, si „Compromisul”)
3. Zamiatin
Lectura calma si placuta sa aveti!
Asa arata infrunzit si inflorit copacul din spatele blocului meu.
Cind e in cea mai buna forma, e ca un paun:)
Americanii l-au arestat pe Mihai Necolaiciuc, iar Adevărul se grăbeşte să se umfle-n pene că e meritul lor, asta şi pentru că Palm Beach Post, ziarul care a dat ştirea privind arestarea, pomeneşte ziarul lui Patriciu. Ştiu, pentru public pare uşor infantil să te cramponezi de astfel de chestiuni, însă pe mine mă irită lipsa de bun simţ de care dau dovadă colegii de la Adevărul. Hai, americanii sunt ignoranţi şi nu au habar (nici e prea important pentru ei) cine a readus pe tapet subiectul Necolaiciuc, însă la Adevărul mi-e greu să cred că nu e nimeni care să nu roşească,
Mă îndispune că Radu Cosaşu a ajuns la vîrsta operelor complete. Cînd l-am cunoscut, el avea vîrsta mea de-acum, şi eu pe-a mea de atunci, nici o zi mai mult. Îi citeam cărţile şi nu-i pierdeam din ochi rubricile. În „România literară” avea Telecinemateca, pe care o semna cu numele lui. În „Informaţia Bucureştiului” îşi spunea Belphegor şi scria despre sport. Era neserios cu gravitate şi ştia să scoată dintr-un fleac semificaţii ameţitoare. Om de stînga, se prăjise o dată cu partidul comunist şi nu-l mai interesa subiectul. Subiectul însă continua să fie
Ce parere aveti?
(A.Plesu, Dilema Veche)
aş merge cu legiferarea şi mai departe, date fiind condiţiile specifice ale ambianţei locale: aş interzice prin lege – cu sancţiunile aferente – scuipatul pe stradă, aruncarea gunoaielor în alte locuri decît în coşurile de gunoi, vorbitul răstit în locurile publice, tipărirea, pe forumuri, a mesajelor în care abundă greşelile grosolane de gramatică sau înjurăturile birjăreşti. Aş reglementa prezenţa muzicii şi a televizoarelor în restaurante, aş cere restrîngerea dreptului de emisie pentru posturi ca OTV, aş suspenda cursele
… sa recapitulam, pe scurt, faptele: era noapte, eram in jungla, undeva la vreo zece kilometru de Iquitos, pendulasem o vreme intre infinitul mare si cel mic, incercam sa-mi tin mintile acasa si sa nu ma „las dus”, in ciuda faptului ca toate celulele mele urlau dupa o pauza, sfincterele urlau dupa o pauza, vraciul imi soptea si el sa ma relaxez. Eu, nu si nu.
Colac peste pupaza, imi lipsea timpul. Ce drag mi-ar fi fost atunci un ceas, o clepsidra, un cocos, ceva – orice numai sa ma pot orienta cat de cat temporal (spatial renuntasem de multisor, mai stiam doar ca strang o lanterna galbena
Filmultzul e facut de mine. E de la lansarea primului volum din „Istoria comunismului din Romania”.
Mai pun inca o data si coperta cartii:
Daca luam in calcul declaratiile si faptele din ultimele zile, oare parteneriatul contondent PSD-PDL o fi ajuns la nivelul urmator?
Se rup? Sau se sudeaza si mai bine?
Citind o biografie a lui Lenin, am aflat cum germanii i-au sustinut revolutia si i-au finantat experimentul comunist. Acum o carte scoasa la Humanitas si despre care vorbeam ieri arata cum anume se exporta revolutia socialista in alte tari: tot cu bani. Adica, Stalin i-a dat lui Dej un milion de dolari pentru a frauda alegerile din 1946. Si atunci se cumparau voturile, pe semne. Iar romanii si-au vandut astfel 50 de ani. Pai la banii astia, daca isi pune Vanghelie mintea, devenim sclavi pentru doua- trei sute de ani…
„De câţi bani este nevoie?“, întreabă Stalin
„Circa 10 miliarde