noiembrie 16, 2009

Alo, provincia. Prea puţin despre presa locală. Similitudini cu prostia globală

Mi se pare îngrijorător efectul de „descentralizare” la nivel mediatic. Ziarele şi televiziunile sînt împărţite în două, eventual trei (acolo unde e vreun penelist mai destoinic). Doar cîteva observaţii:
Am luat pe sărite ziare din ţară astăzi şi m-am speriat. Dacă e portocaliu sau roşu, atunci trebuie să nu existe dubiu! Interesant e că ziare mari de provincie (Gazeta de sud, de exemplu), preferă să ia publicitatea şi gata: mut social, viol, jaf şi politică într-un colţ. Mă rog, nu pretind că am monitorizat tot.
nu se stă la discuţii. Dacă e Monitorul de Vrancea, Geoană e sigur preşedinte.

noiembrie 16, 2009

Breaking news. Mircea Geoana s-a oprit de citeva ori din citit!

El a spus-o, nu eu! „Marele meu defect e ca citesc foarte mult” (Mircea Geoana, 8 nov, Realitatea TV).
Domnul Geoana s-a oprit de citeva ori din citit si a inceput sa scrie.
A rezultat o carte – Increderea.
Autorul spune ca „Putem avea aspiratii inalte. Aceste lucruri implica depasirea unui defetism vechi de generatii. Trebuie sa rupem cercul vicios al Mioritei si al Mesterului Manole, al zadarniciei ridicate la rang de arta. Avem nevoie mai mult ca oricand sa fim cinstiti si deschisi unii fata de altii si, mai ales, fata de noi insine. Am vrut ca acest volum sa fie un exercitiu de sinceritate,

noiembrie 16, 2009

Băsescu: România trebuie. Geoană: foarte România. Crin: domnul Băsescu

Am făcut un joc. Am luat cele mai folosite două cuvinte de la fiecare şi a ieşit titlul de mai sus. Foarte haioasă şi utilă iniţiativa celor de la IPP de a inventaria şi analiza altfel discursurilor principalilor candidaţi.
Cam aşa arată topul fiecăruia (am eliminat „fost” şi am pus „Romania” drept cel mai folosit, e lesne de vazut de ce, dacă urmariti topul):
Observaţii:
foarte semnificative îmi par verbele de la fiecare (exclud „fost”). „Trebuie”, în cazul lui Băsescu. „Spun” şi „cred”, în cazul lui Geoană, două verbe care întăresc subiectivitatea dar şi starea dubitativă, spre

noiembrie 16, 2009

Uitaţi-vă la Top Gear-ul cu Transfăgăraşan şi spuneţi şi voi dacă nu sîntem apucaţi…

Prima oară am citit impresii aici, pe blogul lui Mihăileanu. Apoi am văzut şi emisiunea cu pricina pe Youtube. Şi zău dacă am reţinut că sîntem nu ştiu ce fel de ţară cu nu ştiu ce fel de oameni şi drumuri. Tipii ăia mergeau cu nişte maşini indecente pe drumuri stricate, se mai jucau, mai glumeau, mai spuneau nişte prostii sau adevăruri despre România (nu au dreptate cînd spun că avem drumuri în unele locuri care seamănă cu faţa unui adolescent acneic?). Dar de aici pînă să tragi concluziile  lui Mihăileanu… e cale lungă lungă.
Mie îmi place România aia din filmul Top Gear. Te ia prin

noiembrie 16, 2009

NOU! SENZATIONAL! RAR! Institutul vietii: aziul, lunea 16 noiembrie, completeaz-o si trimite-mi-o

De astazi dau drumul unui calendar. In fiecare zi, va voi intreba citeva chestii simple, despre voi, le voi stoca in Institutul vietii. Hai, sa avem o memorie a lucrurilor ce trec prin noi si nu le aducem aminte niciodata inapoi, decit de avem ura necesara.
Care ti-e gradul de reinventare de azi? 1-2-3-4-5
Cit de mult te iubesti azi? ratingul de self-loving: 1-2-3-4-5
Lista de insi pe care nu-i suporti azi. Pe cine si de ce?
Lista de idei avute azi. Care sint?
Cit de razboinic ai fost azi? Ce idei

noiembrie 16, 2009

2012- Apocalipsa kitsch

2012. Filmul. Dacă aşa vine sfârşitul lumii, eu prefer să mă sinucid cu câteva zile înainte. Nu de alta, dar mi s-ar părea nedrept ca actul final, dispariţia „ lumii aşa cum o ştim”, să fie un asemenea kitsch. Bun, efectele speciale sunt în nota lui Roland Emmerich, adică tari, dar şi clişeele sunt tot în stilul său, adică multe şi ieftine. Exemplu.Conversaţie de cuplu la supermarket. El: trebuie sa trecem la niveul următor. Simt ca e ceva între noi care ne desparte (sau ceva de genul ăasta, aţi prins ideea). Moment în care podeaua se crapă. Evident, între ei. Nu lipseşte nici countdown-ul de rigoare

noiembrie 16, 2009

"Vom continua să bem pînă cînd economia îşi va reveni"

Am văzut textul ăsta, din titlu,  pe un tricou de vînzare în Old Town San Diego. Mi s-a părut amuzant, deşi, dacă judeci după cîteva semne exterioare, economia SUA şi-a cam revenit, iar autorii textului ar trebui să înceteze cu pileala! Ce semne văd? Avioanele pe cursele interne sînt pline ochi, nu găseşti nici un loc liber în ultimul moment. Autostrăzile americane duduie de maşini. Parcările restaurantelor sînt pline. Lumea e zîmbitoare.
Asta e o veste bună, nu?! Şi-au revenit europenii, şi-au revenit americanii, avem de la cine să împrumutăm bani de băutură. Că economia României mai are pînă-şi

noiembrie 16, 2009

OPINIOMETRU: Top Gear despre România. Meciul de la Cluj întors pe toate feţele

S-a dat la BBC episodul Top Gear despre Romania şi un blogăr e trist că s-a zis acolo că sîntm mulţi ţigani. Ovidiu Nahoi analizează o realitatea stranie: de ce lipseşte România din aniversările de 20 de ani de la căderea comunismului din Europa. Cristoiu şi CTP, despre bătălia Băsescu-Antonescu.
Ovidiu Nahoi scrie un comentariu excelent despre absenţa României din orice invocare europeană a celor 20 de ani aniversaţi de la căderea Zidului.
Rândurile de mai jos aparţin unei tinere românce. Corina Murafa a fost, lunea trecută, la Berlin, la sărbătorirea celor 20 de ani de la căderea Zidului.

noiembrie 16, 2009

Secretul lui Murakami: Când alerg, alerg în neant

Este o carte ternă, cenuşie, repetitivă… ca şi viaţa. Vă invit să o parcurgeţi pe îndelete, fără grabă, ca şi cum aţi face o alergare uşoară în parc, toamna, pe o ploaie liniştită.
 
Dacă sunteţi îndrăgostit de romanele lui Haruki Murakami, veţi înţelege din cea mai recentă apariţie la Polirom de unde vine atmosfera lor inconfundabilă. (Nu-mi aduceţi obiecţia că Murakami nu mai e cool doar pentru că a ajuns la modă. Nu e o obiecţie de fond, ci una superficială, pentru snobii care-i acuză pe alţii de snobism. Aşa că trec la esenţial).
 
Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă

noiembrie 16, 2009

Cristian Pîrvulescu şi reglementarea internetului. Sau cum să-ţi dai cu stângul în dreptul

„Eu m-am gândit foarte mult în ultima vreme – pentru că internetul este un spaţiu nereglementat, pe câtă vreme presa scrisă sau audio-vizuală este reglementată – dacă nu e nevoie să discutăm despre reglementări şi acolo. Pentru că se pare că politeţea, care ţine tot de politică până la urmă, adică de modul în care trăim în polis, nu mai funcţionează în momentul de faţă. Se consideră că orice se poate spune.” Cristian Pîrvulescu, preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia
Sâmbătă, de la ora 22, Realitatea TV a transmis o dezbatere intitulată „Presa în vremea holerei”, în cadrul

noiembrie 15, 2009

O atmosferă gay friendly

Ieri, în parcul Balboa, din San Diego area, a avut loc o amplă manifestaţiune gay. În hotelul nostru au apărut multe lesbiene  (au o întîlnire organizată) şi cîteva cupluri de gay. Se simt în largul lor, ceea ce e, desigur, bine. Din nefericire, aici, în California, căsătoriile nu sînt recunoscute oficial. Dar lupta nu e pierdută! În schimb, iată, în Argentina s-a intrat în normal, cuplurile homosexuale se pot căsători legal!
Revin la atmosfera de aici. Da, e o atmosferă gay friendly. Eu, puţin speriat şi minoritar, am îndrăznit, totuşi, să mă plimb de mînă cu soţia mea. Sper să nu trebuiască,

noiembrie 15, 2009

Calatoria uichendistului continua

Calarasi-Ostrov-Pacuiul lui Soare-Dervent-Pestera Sf. Andrei-Adamclisi-Murfatlar. Peste tot interviuri, vieti de oameni si Silistra

noiembrie 15, 2009

De ce e mai curat în America decît la noi

Sigur, se pot da multe explicaţii  diferenţei de curăţenie dintre România şi SUA. Eu v-o ofer pe cea pe care am observat-o pe drumuri: instituţia amenzii. Care funcţionează. Eşti anunţat, din cînd în cînd, că amenda pentru aruncat diverse chestii din maşină (pachete de ţigări, hîrtii etc) este de  1000 de dolari. O mie. Iar în unele zone eşti anunţat că amenda e dublă. Şi nu ştii de unde apare poliţia după ce ai comis-o!
Credeţi că la noi s-ar putea impune vreo amendă de mărimea asta? Ar respecta românii mai mult curăţenia?

noiembrie 15, 2009

Jazz at noon, de la 12,30, ascultati Romania Muzical si aici

Pe Radio Romania Muzical. Ascult si eu intorcindu-ma din uichendul Calarasi-Ostrov-Adamclisi-Basarabi.

noiembrie 15, 2009

Încă un mic paradis: La Jolla, California

Mă bucur să fiu, pentru cîteva zile, în La Jolla, o suburbie şic a oraşului San Diego. Vă ofer cîteva imagini din ceea ce am pozat noi pe aici. Enjoy!
[gallery link="file"]

noiembrie 14, 2009

75 de cărţi pe care ar trebui să le citească orice bărbat

Tot pe Voxpublica, Alin Ionescu ne întreba care sunt cele 100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Ediţia americană a revistei Esquire propune 75 de cărţi pe care trebuie să le citească orice bărbat. Nu ştiu dacă toate au fost traduse în română sau dacă se găsesc uşor şi la noi, dar eu le-am trecut în revistă şi am numărat numai 9. Bine, cu cititori ca mine scriitorii ar ajunge la sapă de lemn, aşa că puteţi arunca cu ce vreţi. Pe câteva dintre ele le-am “citit” în varianta ecranizată. Le găsiţi aici şi poate îmi spuneţi câte aţi citit şi

noiembrie 14, 2009

Vinul săptămînii: 7 păcate plus o listă de recomandări

Diferenţa de fus orar, pe de o parte, plus o defecţiune la internetul lui Cezar Ioan, furnizorul nostru oficial de recomandări săptămînale, pe de altă parte, au întîrzîiat postarea de azi. Tocmai de aceea, în compensaţie, veţi avea şi olistă de vinuri „de la raft”, recomandatede un juriu internaţional! Deci, pregătiţi tirbuşoanele!
Recomandarea acestei saptamani nu-mi apartine mie, ci este rezultatul aprecierii acordate de catre juriul intern si international al „Premiilor de excelenta Vinul.Ro”. E vorba de un vin romanesc „de supermarket” din soiul Tamaioasa romaneasca, din

noiembrie 14, 2009

Un PS pentru fratele porc la plecarea lui Alex Leo Şerban

Mă leagă multe şi de mulţi ani de Alex Leo Şerban. Cînd am auzit că vrea să plece din ţară, mi-am închipuit că e, aşa, un mic spectacol, ca să bată niţel mai mult la ochi. Cînd am citit în „Dilema” că chiar pleacă, bagaje la uşă şi la revedere, mi-am imaginat că, de fapt, o fi făcut şi el rost de o bursă mai tîrzie, dar cu atît mai lungă, şi se duce s-o petreacă peste ocean,liber de obligaţii cum îl ştiu. Apoi mă iau cu alte alea şi peste vreo două zile îi dau telefon pe mobil lui Alex să-l întreb ce părere are despre o anumită chestie. Îmi răspunde

noiembrie 13, 2009

10 ani de la Fight Club. Lista listelor lui Umberto Eco

M-am tot luat cu tîmpenii săptămîna asta şi n-am scris despre două lucruri importante. În legătură cu unul mi-a atras atenţia Anca Grădinariu. Iată-le pe rînd.
S-au făcut 10 ani de cînd se lansa cel mai iubit, hulit film al ultimelor două decenii, Fight Club. Din generaţia mea, fiecare a luat ce-a vrut şi ce-a putut din Fight Club. Unii l-au luat de imn macho. Alţii l-au luat ca pe un imn anti-macho. Anticonsumism. Revolta de tip nou. În orice caz, un film despre un grup de băieţi disperaţi care se redescoperă bărbaţi, totul cu întorsături complet neaşteptate de

noiembrie 13, 2009

“2012” – probabil cel mai tare “disaster movie” făcut vreodată

Ştiu, sunteţi familiarizaţi cu filmele dezastru în regia lui Roland Emmerich – regele fanteziilor apocaliptice -, fie că vorbim de atacul extratereştilor din “Independence Day” (1996), monstrul preistoric “Godzilla” (1998), sau încălzirea globală din “The Day After Tommorrow” (2004). Dacă însă credeţi că aţi văzut totul şi că nu mai e nimic de zis în materie, ei bine, vă înşelaţi! “2012” este de departe cel mai spectaculos şi mai entertaining film al regizorului german, iar efectele speciale sunt incomparabile cu absolut tot ce a produs Hollywood-ul până

1 8 9 10 11 12 33