<p>Arhiva VoxPublica pana in Oct. 2018</p>
Am tot văzut știri cu oameni amendați pentru că au înjurat poliția pe facebook. Am pus o întrebare la minister și a venit și răspunsul: 39 de cetățeni au fost sancționați pentru lezarea demnității angajaților MAI. Întrebările erau mai precise, am cerut detalii despre tipul de jignire, unde s-a produs jignirea etc. Dar răspunsul a […]
O să bag cîte o impresie în timpul dezbaterii ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi. Înainte de asta, cîteva sfaturi pentru candidaţii finalişti. Şi o anticipare că totul va fi destul de calm.
replica fatală, acel glonţ de argint care să doboare contracandidatul, nu prea are cum să vină. L-ar trage Crin Antonescu, dar nu poate, nu are de unde. Singura lui armă ar fi replica rapidă. Băsescu ţine pentru turul doi dacă are ceva tare. Asta dacă are vreun motiv să-l folosească…
Între Băsescu şi Geoană va fi important cine va transmite mai ferm mesajul de „linişte”. Asta vrea electoratul, nu e o temă
Ultimul film al lui Radu Mihăileanu este o poveste amplă cu impostori, cu personaje amuzante şi multe – bine ţinute în frâu -, cu nostalgici comunişti, oligarhi fioroşi şi o orchestră de muzică clasică alcătuită din ruşi care trag la măsea, ţigani care trăiesc în cort şi evrei cărpănoşi. Sub o identitate falsă, orchestră zboară de la Moscova la Paris să recucerească lumea bună a melomanilor, să își reia statusul social şi să-şi clarifice vechile socoteli cu viaţa lăsate neîncheiate din tinereţe. Deşi nu seamănă cu filmele lui Kusturica, „Concertul” are cam aceeaşi savoare şi plenitudine narativă.
Andrei
Oblomov nu înseamnă lene. Sau nu doar atât. Esenţa personajului este neputinţa de a ieşi din condiţia dată, din cercul magic pe care firea proprie îl trasează în jurul fiecăruia. Lenea lui Oblomov (putea fi la fel de bine plictisul, distracţia, dezmăţul sau beţia) este plumbul care trebuie ridicat pentru a urca muntele vieţii către ceea ce vrei să fii. În cazul personajului lui Goncearov, patul este un centru gravitaţional mai puternic decât iubirea.
Oblomov este disperarea de a nu putea schimba nimic esenţial în «destinul» propriu. Cum se întâmplă asta? La un moment dat, te entuziasmează
Teoretic, acesta este un text despre un nou serial de la AXN*. Practic, nu e, deşi cea mai mare parte a lui cu asta se ocupă. Pe undeva, e despre Traian Băsescu şi Alex Leo Şerban. Recunosc, însă, că-n alte părţi face vorbire despre Joseph Fiennes şi Horia Roman Patapievici. Mă rog, aţi înţeles ideea: citiţi-l neapărat!
Unu
Dacă ai afla, accidental şi fără nici un dubiu, ce-ţi rezervă viitorul, ce-ai face? Ce ţi-ar trece prin cap, omeneşte vorbind, dacă chiar ai şti? Să presupunem că nu te cheamă Carl Sagan. Şi că – printr-un bizar fenomen global, care implică, probabil,
Îmi amintesc scrisoarea aceea deznădăjduită trimisă presei la începutul anului, în care expuneai destinul dramatic al femeii căsătorite cu un tip bogat şi puternic din Romania. Mi s-a parut un important manifest-confesiune. Ce le-ai recomanda femeilor din Romania. Sa se apropie de un tip ca Elan, de un proto-tip bogat şi puternic, sau mai bine să
caute un tip puternic din exterior?:) De fapt, ce trebuie să urmărească în primul rînd la un barbat?
După atâţia ani de viaţă, de experienţe, de iubiri aprinse şi făcute scrum… habar n-am ce să-ţi răspund. Nu cred în reţete, în teorii general-valabile.
Trăsături de narcisism malign. Scheme maladaptative de îndreptăţire sau de încălcare a limitelor. Discontrol emoţional şi Eu infantil şi subdezvoltat. Tendinţe latente spre abuz şi homosexualitate. Orice. În orice combinaţie şi pentru orice candidat. Puneţi-l pe Antonescu, sau pe Basescu sau pe Geoană în grila de mai sus. De Vadim ce să mai vorbim… Ca la astrolog, s-ar putea să aveţi impresia că bunghiţi sub un morman de cuvinte tehnice “adevărul” despre persoana în cauză.
Scriu pentru a vă spune că în campania asta am primit cel puţin trei-patru cereri de a vorbi din-punct-de-vedere-psihologic
Un candidat deloc surpriză introdus de C.T.Popescu în ecuaţie, intitulat plastic Zda Mă-sii. O ordine a şanselor candidaţilor la Cotroceni stabilită de Cărtărescu. Şi o meditaţie a unui mogul patrician într-una din miile de nopţi ale capitalismului românesc.
Mircea Cărtărescu face un top absolut surprinzător în Evenimentul Zilei cu ordinea şanselor pe care le au candidaţii acum să cîştige:
După mine, ordinea şanselor obiective la Cotroceni ale celor patru candidaţi este: 1. Geoană; 2. Oprescu; 3. Băsescu; 4. Crin Antonescu.
Duminică vom vota noul preşedinte al României. Intenţia
Astăzi am aflat că hotelul în care stau pentru trei zile (ajung acasă duminică şi votez, staţi liniştiţi!) este chiar locul în care a fost împuşcat Ronald Reagan. Detalii despre asta, aici.Nu ştiam asta cînd am făcut rezervarea, cei de aici nu se laudă cu asta. Nu e un eveniment care să atragă turişti într-un loc atît de, cum să zic, vulnerabil. Un şofer de taxi mai în vîrstă, cu figură de cîntăreţ de jazz de culoare, aducîndu-mă spre hotel, mi-a spus povestea locului. Am verificat şi chiar aşa e! Aici a fost împuşcat unul din preşedinţii mari ai Americii. Iar atentatorul s-a dovedit a fi un bolnav
Răsărea soarele când am ieşit din oraş. Drumul, în reparaţie de câţiva ani deja, nu mă deranja cu gropile lui şi semafoarele de la fiecare podeţ. Încercam să-mi dreg oarecum sânjeneala care mă încerca în prezenţa şefului. Nici pielea albă din maşina de peste 70000 de euro nu mă ajuta prea mult să mă simt în largul meu. Nu ştiam exact unde mergem şi, neîndrăznind să întreb, m-am hotărât să mă bucur în linişte de peisaj. Cu o seară înainte, pe la ora 22, mă sunase seful să-mi spună că la prima oră plecăm până într-un judeţ vecin. „Să-ţi iei şi buletinul cu tine!” mi-a zis, după care a închis.
Ne-am
Tema pe care mi-am propus-o este o intrebare: “cum modifică criza mentalitățile oamenilor de afaceri români?”. Sincer, nu am un răspuns direct la această întrebare, cel puțin din cât am reușit să decantez împreună cu cei pe care îi cunosc și din discutiile la care am participat până acum. Însa am reținut o idee, UNA singură, care apare din ce în ce mai des: nevoia de transformare a eticii și moralității de business, ca și instrument de adaptare (sau mai bine zis, de evoluție) a business-urilor prezente pe piața locală. Fie ele multi-naționale sau uni…românesti.
Da, îi doare fix în cor. În Corul vînătorilor de şantaje. CRP, adică, pe numele mai aproape de adevăr, Clanul Român de Presă, i-a decăzut pe cei doi şantajişti notorii, SRS şi BC, din calitatea de jurnalişti! Mare pedeapsă. Le-a luat caii de la bicicletele de aur! Adică, de fapt, CRP recomandă să nu mai fie folosit, în dreptul numelor lor, cuvîntul jurnalist. De multă vreme cei doi nu mai erau ziarişti. S-au prins că nu e mare sfîrîială să lupţi pentru principii, democraţie şi alte vrăjeli. Nu, ei nu mai sînt jurnalişti, dinainte de a ne spune asta CRP. Sînt nişte oameni de afaceri dubioşi care
Tin foarte bine adunate intr-o carte cele 9 dialoguri dintre Robert Turcescu si Valeriu Stoica. 8 sint chair scripturi ale emisiunilor de la RTV, iar unul, ultimul dialog, este un inedit.
Iata o fraza a lui Robert care elogiaza, foarte inspirat, personalitatea lui Valeriu Stoica: „Cind nimeni nu mai intelegea ce se intimpla pe scena politica, cineva din redactie ajungea, invariabil, sa spuna ca ar fi bun un interviu cu Valeriu Stoica”. Pot depune o marturie suplimentara in acest sens 🙂
Altfel, cartea celor doi se va lansa la Tirgul de carte ce va incepe miercurea viitoare. Data lansarii: 29
„cel mai cald mi-a fost cand dormeam la mijloc intre bunicu mio si bunica mea, uram treaba asta. imi placea sa dorm doar la perete. cel mai frig nu stiu. cel mai greu in noua zeelanda. cel mai bine cand m am intors din noua zeelanda si am stat acasa si n am lucrat si am stat pe banii alor mei care mi dadeau sa mananc si aveau grija de mine”
„la tehnofrig era cald ca directorul facuse o obsesie pe agentul termic si incerca sa l inchida inauntru si amenda elevii care uitau sa inchida usa de la intrare lasand agentul termic sa se strecoare afara”
jointul:
Banii de la FMI vor veni cel mai probabil după Anul Nou, așa că, pentru a acoperi gaura, statul va trebui să se împrumute de la bănci. Cu bani care ar putea fi folosiți pentru creditarea economiei, la prețuri rezonabile.
O să îmi spuneți că nu există „cerere solvabilă“ în acest moment – respectiv clienți care să facă dovada că pot rambursa un împrumut la actualele rate de dobândă. Da, aveți dreptate, dar dacă statul nu ar ține sus ratele de dobândă, nu cumva ar exista potențialul reducerii prețului împrumuturilor și, prin urmare, mai multe șanse pentru companii să producă ceva profit
E greu cînd ai în titlu cuvîntul „fericit” să dai o ştire tristă, tristă. Rezultatul e o gafă cam sinistră, pardon de rimă!
Crin Antonescu a venit cu găselniţa Johannis -premier, aducînd, în prim pan, un neamţ, adică un sas, pe care s-a sprijinit în campanie. Mircea Geoană, ca să nu se lase mai prejos, s-a sprijinit şi el pe Sassu lui, preşedintele TVR-ului nostru. De altfel am mai scris pe acest blog despre perfoemanţele manageriale ale lui Sassu. Iată că, pentru partidul care i-a dat pîinica asta albă, de preşedinte al TVR, Sassu şi-a plătit datoria, recent, cu dezbaterea meşterită ca să iasă bine Geoană!
PS Oare de ce nu transpare cam ce băutură îi place lui Alexandru Sassu? Că, din puctul ăsta de vedere, creditîndu-l
E ziarist, nu somer.
Adrian Schiop — prozator român, fracturism. Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia Pedagogie – Limba şi Literatura Română a Universităţii “Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca. Master în Lingvistică Integrală la Facultatea de Litere a aceleiaşi Universităţi. Profesor de limbă şi literatura română la Şcoala Generală Aghireş-Fabrici, Cluj, apoi la Liceul Tehnofrig din Cluj-Napoca.
Bibliofagia.ro. A emigrat in Noua Zeelanda. Primul job: culegator de mere si kiwi, la Hastings si Tauranga. Apoi zugrav in Auckland. Si intoarcere acasa.
Încă o zi din campanie a fost umplută cu un breaking news ce valorează fix cât o ceapă degerată: candidaţii vor fi faţă în faţă la o dezbatare televizată; ba nu, staff-urile de campanie nu au mai ajuns la un acord, Hrebenciuc şi-a băgat coada rozalie şi a stricat momentul înfruntării; noi negocieri, declaraţii, replici, acuzaţii. Cu excepţia lui CTP, se găsesc destui editorialişti care să dezbată momentul. Adică să întoarcă pe toate feţele un nimic disecat oricum de televiziuni.
Cristian Tudor Popescu încearcă să se ferească de ridicolul de a comenta anularea dezbaterii de la TVR. Şi-i iese
Ce-i de facut? Eu cred ca doar sa-mi vad de treaba mea, nu de-a altora. Restul e frectie. Vizibilitatea nu depaseste 50 de metri. Si sintem abia la inceputul iernii.