„Eroare 503, Serviciul nu este disponibil.” Este unul dintre cele mai repetate mesaje din ultima oră pe numeroase pagini web din întreaga lume. Mass-media, rețelele sociale și alte portaluri aparținând multinaționalelor majore se confruntă cu probleme serioase pe internet din cauza căderii unei rețele de servere. Motivul: „Fastly”, furnizor de CDN – o rețea de […]
Stiam cu totii ca exista postaci care isi executa meseria la comanda, care debiteza cele mai inepte si stupide replici acolo unde te astepti mai putin, tradand astfel o stupiditate infioratoare.
De obicei, pe acestia cu greu ii poti lua in calcul – cel mult te amuza furia lor oarba si retarda. O problema mai serioasa devine atunci cand simpatizantii portocalii, ca si cei rosii sau galbeni de altfel, care nu sunt platiti, ajung sa scrie din convingere fara argumente.
Asa cum membrii partidului portocaliu au ajuns sa isi piarda cumpatul in ultimele zile, sa plece din emisiuni cu lavalierele atarnand
„Eu m-am gândit foarte mult în ultima vreme – pentru că internetul este un spaţiu nereglementat, pe câtă vreme presa scrisă sau audio-vizuală este reglementată – dacă nu e nevoie să discutăm despre reglementări şi acolo. Pentru că se pare că politeţea, care ţine tot de politică până la urmă, adică de modul în care trăim în polis, nu mai funcţionează în momentul de faţă. Se consideră că orice se poate spune.” Cristian Pîrvulescu, preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia
Sâmbătă, de la ora 22, Realitatea TV a transmis o dezbatere intitulată „Presa în vremea holerei”, în cadrul
Copilăria prelungită ne face unici. Internetul ne face ciudaţi. Şi tot aşa. Linkurile de azi, deşi nu în mod premeditat ci mai degrabă întâmplător, vorbesc împreună despre mereu surprinzătoarea evoluţie umană. Mai exact, de la cavernă la Farmville, şi drumul chinuit al omului între cele două puncte istorice de legătură.
Începem călătoria în lumea ştirilor periferice (adică fără Băsescu, gripă şi recuperări post Halloween) cu o tema narcisistă, dar numai atât cât să placă la toată specia.
[caption id="attachment_12078" align="alignnone" width="465" caption="LiveScience"][/caption]
Suntem
Am două ştiri de ultimă oră pentru locatarii din zona Vitan-Dristor care au avut apa caldă întrerupă de pe 26 octombrie pentru lucări de reparaţii. Ei bine, apa caldă a venit şi e caldă. Şi o altă ştire la fel de interesantă pentru publicul bucureşean de nişă, pe care v-o transmit de la faţa locului, este că în Bucureşti plouă (acum văd că s-a mai potolit; chiar cînd am ajuns eu acasă) şi traficul e relativ îngrozitor, aşa că dacă n-aveţi realmente bani de cîştigat, oameni de întîlnit fată-n-faţă, nişte nervi de pierdut, eu vă recomand călduros să rezistaţi
Afirmaţia din titlu ar putea părea una în contradictoriu cu opinia criticului literar Nicolae Manolescu. Acesta, prezent acum câteva luni la Târgu Mureş cu ocazia lansării „Istoriei critice a literaturii române”, susţinea ideea conform căreia „blogurile nu sunt literatură”. „Totuşi, aşa cum jurnalele publicate s-au dovedit a fi literatură, s-ar putea ca şi de aici să apară literatura” a mai adăugat criticul. Ideea că o scriere nu este literatură atâta timp cât nu este evaluată critic, poate fi adevărată şi de înţeles, mai ales când vine din partea unui critic de meserie.
Am văzut alaltăieri, pe stradă, o bătrînică superbă în bătrîneţea ei. Ochi căprui şi calzi, o linişte plină de candoare, părul alb, tuns scurt, un mers timid, încet, dar plin de o graţie nesfîrşită. Era o femeie de-o autenticitate izbitoare.
Deşi nu citesc decît ocazional reviste glossy, m-am prins şi eu că, în urmă cu vreo douăzeci de ani, cînd a apărut Demi Moore în Vanity Fair, s-a lansat moda ca femeile celebre să pozeze însărcinate în 7 luni, în ideea de a scoate de sub incidenţa tabu-ului imaginea nudului gravid şi de a le reîncuraja să nască pe
La început de săptămână, să culegem ştiri din presa străină şi de la noi. Genul de subiecte ascunse în layout-ul site-urilor, dar care sunt vedetele traficului pe messenger şi facebook.
Pentru că, da dom’le, se face trafic cu linkuri. Şi, pe lângă muzică, în reţelele sociale se distribuie şi ştiri. Selectate pe criteriile haha / cruciţi-vă / v-ar plăcea, nu? / fugiiiiţi! / like / interesant / ciudat.
Rezultatul: preocupările oamenilor pe Twitter et comp. sunt diferite de cele preferate de editorii publicaţiilor. Şi e normal să fie aşa.
Dar să punem în
Exista aproximativ 1000 de bloguri politice pe platforme precum Wordpress si Blogspot. Dintre acestea, 140 sunt pesediste, 128 apartin PDL-ului, 99 sunt ale membrilor PNL si vreo 30 sunt ale altor partide (PC, Partidul Verde etc.). Aproximativ 70% dintre ele sunt active (i.e. autorii le aduc la zi in mod regulat). Exista si 150 de bloguri de ziaristi care discuta, in mare parte, teme politice. Un numar de 307 bloguri apartin unor simpli comentatori, cetateni fara culoare politica sau neidentificati ca fiind persoane publice / politicieni alesi sau numiti. Cel mai probabil, majoritatea acestora
Se prezintă mai modest decât o să îl lăudăm noi aici. La fel ca Vladimir Oane, de Emi Gal nu au auzit în afara online-ului decât cei care l-au văzut într-o reclamă la Pepsi din vara asta unde el spunea: “Eu pot”.
Şi unul şi celălalt sunt tineri şi pe bună dreptate numiţi copii teribili ai online-ului românesc. Vladimir Oane câştiga anul trecut, cu un proiect web, UberVU, care uşurează utilizarea platformelor sociale, la Seedcamp Week. Este cea mai importantă competiţie europeană destinată start-up-urilor din online.
Anul acesta a venit rândul lui Emi Gal
E mai tare decât „Băsescu în puţa goală”, până şi „calităţile unui om pentru a completa un CV” mi se pare o nimica toată, „câţi km sunt de la vama veche la vama veche” devine o întrebare pertinentă, „ce trebuie să văd la semafor când acord prioritate” nici măcar nu mă mai incită la un „verde, boule”, la fel cum „coloana sonora la debarcarea din normandia” mi se pare o pretenţie absolut justificată. Se cheamă că unul a căutat „tunează-ţi boaşele„, chestie despre care
Foarte tare 🙂
„Ministerul Integrării a recrutat noi imigranţi, dar şi evrei din afara graniţelor, cu acces la calculator şi cunoscători a cel puţin două limbi străine, pentru a îmbunătăţi imaginea Israelului pe internet.
Campania a fost lansată la o săptămână de la proclamarea încetării focului, din 17 ianuarie. Obiectivele principale: blogurile, comentariile, reţelele de socializare, sondajele sau înregistrările video postate pe YouTube. Promotorii campaniei au fost surprinşi de succesul iniţiativei. Mai bine de 1.000 de persoane s-au oferit voluntar, din care 350 rusofoni,
Blogosfera este mai bogată cu un nume şi vreo câteva sute de hectare în Pipera: Gigi Becali. Deci, patronul de la Steaua şi-a făcut blog, nu glob, ca să să moară toate hahalerele. De râs, nu de altceva.
Unu la stână, pardon, la mână, că el nu scrie, doar dictează. Ceea ce mi-e greu să cred. Spre exemplu, cine crede că Becali chiar a dictat lucrurile astea: “De când mă ştiu, spun lucrurilor pe nume. Unora le place sinceritatea mea, altora nu. Cu scrisul nu mă omor. N-am răbdare, iar cu computerul nu sunt prieten. (…) Declar din start că nu voi sta nicio clipă în faţa