La taifas cu Moş Neagu Djuvara
Am avut privilegiul să-l ascult aseară pe Moş Neagu. Îndrăznesc să-i spun astfel pentru că e felul în care decide să se dăruiască cititorilor într-o carte pe care-ar fi vrut-o testament, dar pe care, la rugăminţile editorilor de la Humanitas, s-a lăsat consins să o publice fără să se despartă de noi (Amintiri şi poveşti mai deocheate).
”Ştiţi, spunea aseară dând autografe unei tinere, acum nu ne mai adresăm oamenilor cu dumneata. Pare o impoliteţe, deşi trecem rapid de la dumneavoastră la tu” Această remarcă m-a făcut să mă gândesc că modul în care ne
