Emo. Liiceanu. Piata Universitatii. Inapoi in 90.
Citeva motive pentru care zilele astea am avut senzatia c-o luam de la capat. ca nu s-a schimbat nimic. aceleasi reflexe nouazeciste de care e plin cimitirul tineretilor mele, romania de tranzitie.
Citesc in doua ziare despre senzationala sinucidere a unei fetite. Amindoua jongleaza aiurea cu termenul „emo”. Abia daca dau un argument firav pentru care fac atita tam-tam, cum ca s-a sinucis din cauza maretului curent. E ca in 90, cu rockerii satanisti… O sinucidere ceva mai direct legata de curentul emo aveti aici, dimpreuna cu protestul fanilor care spun ca emo are tot atit de-a face cu sinuciderea
