~ Mă pun la dispoziţia poporului ~ Cei 322 au vrut odată să mă suspende. Degeaba! ~ Geoană, visul tău s-a îndeplinit, eşti preşedinte pentru două săptămâni ~ Au căzut două guverne. Acum ai ocazia să dizolvi Parlamentul ~ De ce le e frică, nu scapă ~ Daţi-mi un consiliu! (lacrimi)
Am mai scris eu despre scârţâitul maşinii mele, dar simt nevoia să revin, că măcar atâta pot să fac. Deci, când apăs acceleraţia, se aude un scârţâit odios. Am făcut programare la service, Porsche Bucureşti Nord, am pierdut jumătate de zi, concluzia a fost că scârţâitul este normal, din motiv de nu ştiu ce compresor ataşat motorului dublu-supraalimentat. Dacă se accentuează scârţâitul, reveniţi, a fost sfatul consultantului Porsche.
Au trecut vreo două luni, scârţâitul s-a accentuat, adică a apărut şi când apăs acceleraţia în treapta I de viteză. S-a
Mi-amintesc ziua aceea din primăvara lui ’77, cînd am mîncat prima dată o banană1. Aveam 7 ani şi ciorchinele stătea pe frigider, într-o fructieră albastră, de sticlă. M-am uitat de jos la ele vreo două zile şi nu pofteam deloc. Părinţii mă îmbiau, spunîndu-mi că e o trufanda, mi-au decojit una şi au gustat demonstrativ făcînd „miam, ce bună e!”, aşa cum fac părinţii cînd vor să-i facă pe copii să poftească. M-au convins, am muşcat şi am scuipat-o din gură; era dulce-leşioasă; mi s-a părut de nemestecat. A venit apoi, peste vreo cîţiva ani, criza bananelor
În timp ce Palatul Cotroceni poartă, în aceste zile fierbinți, convorbiri telefonice tensionate ca asta, asta și asta, nici celelalte personaje implicate în campania electorală nu au o viață prea liniștită. Iată, de exemplu, o scurtă întâmplare, din fericire, încheiată cu happy-end, petrecută în familia Geoană:
– Prostă, vino un pic, te rog!
– …
– Prostăăăă!
– …
– Mirceaaa!
– …
– Pisicuuuț! Pisiiiic! Țumpiloooi!
– Da, mami.
– Ești surd?? N-auzi că te strig aici ca proasta, de un sfert de oră?
– Iahrtă-mă, mami, vohrbeam la telefon
Mircea Deaca, artist plastic, piarist, artist plastic, prieten, mason. De joi, expozitia sa la Palatul Parlamentului.
Prima despărţire a fost, de fapt, a doua. La primul let’s just kiss and sau goodbye am scos-o cumva la capăt. Ea a spus că vrea să plece, să se mute din nou la casa ei, din motive obscure, de dus gunoiul, iar eu am amagit-o, fals detaşat, că o duc cu maşina, însă nu m-am oprit decât la munte, unde aerul curat, poate, a făcut-o să se răzgândească. Bravez cu aerul curat, era topită după mine, iar eu eram, aşa cum se întâmplă de obicei, suficient de tolomac încât să nu înţeleg mai nimic, dar despre asta altădată.
Acum să revin la prima despărţire, cea care a fost,
Nu, nu e vorba de vampirii care sug sângele poporului, despre care zbiară Vadim, ci de o leapșă de la Alexandra Bădicioiu Matei. De ce s-au umplut micile și marile ecrane de vampiri?, întreabă Andra. Păi, fiindcă vând, nu? Copiii, animalele, sexul și vampirii vând. De ce vând? Păi, ia uite ce-am găsit pe net:
Top 10 motive pentru care femeile iubesc vampirii:
10. Vampirii sunt singuratici și o ard inaccesibil.
9. În timpul zilei, femeile nu au nici o obligație față de vampiri, deci pot să stea cu fetele la shopping,
Astăzi m-a (re)impresionat scurt-metrajul de mai jos.
Bună seara tuturor, dar mai ales fanilor înfocaţi ai ideilor portocalii! Asta seară, în premieră pe Internet, voi tăia panglica primului concurs blogosferic de înjurături şi jigniri intelectuale. Vă invit cu mic cu mare, tineri şi bătrîni, femei şi oameni de cultură, posesori de cîini de apartement şi ochelarişti, bărboşi şi domnişoare, să-mi adresaţi preventiv, din adîncul creierului şi talentului dvs pamfletistic, cele mai fine şi rafinate stilistic jigniri. Promit să mă supăr de-a-devăratelea şi să-mi fie greu să adorm de ciudă pentru cea mai reuşită dintre
O să vă citez începutul şi sfîrşitul capitolului XVIII din Principele lui Machiavelli, capitol intitulat „Cum trebuie să-şi ţină cuvîntul un principe?”.
Iată începutul: „Oricine înţelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ţine de cuvînt şi de a proceda în mod cinstit iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experienţa vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrşit lucrurie mari au fost aceia care n-au ţinut prea mult seama de cuvîntul dat şi care au ştiut, cu viclenia lor, să ameţească mintea oamenilor, iar la sfîrşit i-au
După asta și asta, plus vreo două săptămâni în care lucrurile au trenat îngrijorător, azi dimineață, la prima oră, telefonul a sunat iar la Cotroceni.
– Traiane, m-am hotărât. O să fie blond.
– Hăhă. Cine, păsărică?
– Cum cine, Traiane, cum cine? Guvernul. Guvernul Udrea o să fie blond cap-coadă. De la mine, până la ultimul ministru. Am și vorbit cu coafeza mea, se ocupă ea. Se poartă foarte mult blondul în iarna 2009-2010. După aia, mai vedem.
– Ai puțină răbdare, păsărică, mai sunt altele de rezolvat pân-atunci.
– Traiane, tu m-ai păcălit?
…luat cu drumurile, am uitat sa semnalizez o aniversare importanta (de fapt, n-am uitat, dar n-am avut pur si simplu ragazul necesar). Mai trist e c-au uitat si altii – si asta intr-o vreme in care cautam (si gasim) prilej de aniversare in te miri ce. Nu stim cand s-a inventat focul sau roata – stim, insa, de bine – de rau (desi mai exista si aici dispute) cand s-a infiintat (nu inventat) internetul.
Au trecut 40 de ani de cand s-a infiintat internetul! Arata binisor pentru cineva de 40 de ani, nu credeti?:)
Pe 29 octombrie, 1969, prima retea ARPANET a fost pornita intre
Putem face un blestem contra uritului, raului, frigului. Haideti, sa tastam blestemul:
Sa vie caldul peste rece si binele pe rau sa mi-l scoata de urechi…………
Să presupunem că, aşa cum se vehiculează prin presă, Hayssam a fost eliberat pe caz de boală şi a reuşit să fugă din ţară pe sub nasul serviciilor secrete pentru că a existat o înţelegere secretă. Deci: Hayssam vorbise, să presupunem, cu nişte băieţi din Irak, să îi răpească pe jurnaliştii români. În felul ăsta, voia să poată şantaja autorităţile române şi să scape de dosarele deschise pentru afacerile sale oneroase. Poate voia să şi apară în ipostaza de erou eliberator al ostaticilor, aşa cum s-a spus. Partea asta cu eroul, clar, nu i-a ieşit, şi
Îl răzbun aici pe domnul forumist kanuta şi dau în vileag discuţia mea privată cu dl. Oanţă. Zicea el că am fi „o ţară de doi lei” dacă am ajunge să nu mai putem plăti bugetarii şi că încă ne mai putem împrumuta. Eu sunt de părere că am fi o ţară de doi lei dacă am continua să-i tratăm pe bugetari ca pe o categorie privilegiată. Sectorul privat a trecut pe excedent, în sectorul public deficitul se tot adânceşte. Sectorul privat a dat afară şi tăiat salarii – sectorul public s-a umflat în continuare. Dar ce-i mai frustrant? Că cei mai mulţi funcţionari freacă
Gata, mi-a dat şefu’ voie să iau o pauză de la politică 🙂 , pot să vin şi cu altceva, cu una care mă obsedează de câteva săptămâni. Muse, The Resistance, de pe ultimul album. Nu ştiu dacă v-am spus că am ratat concertul de la Bucureşti. V-am spus? Aha, bine. V-am spus şi de ce? E, înseamnă că am avut eu motivele mele pentru care nu am împărtăşit povestea, poate când se întorc băieţii pe aici să mă folosesc de pretext. A, chiar aşa, umblă nişte zvonuri legate de o revenire în România, anul viitor, a celor despre care i-am auzit pe mulţi spunând că au avut
Am două ştiri de ultimă oră pentru locatarii din zona Vitan-Dristor care au avut apa caldă întrerupă de pe 26 octombrie pentru lucări de reparaţii. Ei bine, apa caldă a venit şi e caldă. Şi o altă ştire la fel de interesantă pentru publicul bucureşean de nişă, pe care v-o transmit de la faţa locului, este că în Bucureşti plouă (acum văd că s-a mai potolit; chiar cînd am ajuns eu acasă) şi traficul e relativ îngrozitor, aşa că dacă n-aveţi realmente bani de cîştigat, oameni de întîlnit fată-n-faţă, nişte nervi de pierdut, eu vă recomand călduros să rezistaţi
Să lăsăm lupta politică de la noi la o parte, pentru o clipă, şi să ne aruncăm privirile la lupta politică din California. Acolo, guvernatorul Arnold Schwarzenegger se încontrează cu parlamentul local, California State Assembly. Numai că între ei tonul este foarte politicos. Aveţi mai jos o scrisoare a guvernatorului către aleşii statului. Poate vi se pare banală. Şi chiar e cam banală, dacă nu priviţi acrostihul, adica prima literă a fiecărui rînd, toate trebuind să fie citite vertical, pe coloană. Vedeţi, ascuns, acolo, adevăratul mesaj al lui Arnold!
Pentru o lămurire
Deşi mă consider un om trecut de floarea internetului, încep şi eu să înţeleg cum stă treaba cu blogurile astea. Important e să postezi mult şi des. Să faci trafic! Să intre lumea, să aplaude, să se ia de păr, să se-agite invitaţii. Mai o glumiţă, un ta-ra-ram, o aduce aminte, un voi ce mai faceţi diseară, cîtă apă credeţi că a mai curs pe Dunăre de cînd n-am mai postat, mai dai un refresh, sarmale sau mititei?, mama Omida sau tata Fluture, unde dai şi unde crapă, ce m-am mai gîndit eu aseară în timp ce spălam vasele ca Agahta Chiristie, a fost odată ca niciodată,
Dragii mei moguli și oameni politici, data viitoare când mai discutați o alianță din asta care nu-i place domnului Băsescu vă invit să o faceți la mine în sufragerie (dau eu apa minerală, voi veniți cu țigările).
Vă dați seama după aia trafic pe mine când va începe președintele să tune pe toate televiziunile de alianța de la Nenea Lars?