Spaga: Shakespeare a ales calea usoara
Unu. De colectie (n-am gasit alt termen!)
Friday Night. Topul serialelor
Astea sunt. Asta e parerea mea. Aveti idei?
1. House MD
2.Band of Brothers
3. Black Adder
4. Lost
5. Prison Break
6. CSI Las Vegas
7. Roma
8. Grey’s Anatomy
9. Survivor
10. The Tudors
Daca e ceva ce nu suna cunoscut, consultati www.imdb.com 🙂
Doar n-aţi crezut că demisionează Tăriceanu
L-am auzit la radio pe Traian Băsescu vorbind despre profesori şi despre promulgarea legii creşterii cu 50 % a salariilor lor. Cînd au fost majorate pensiile, acelaşi Traian Băsescu spunea că nu e bine, chiar dacă recunoştea că pensiile sînt mici. Acum e de părere că profesorii au dreptul la salarii mai mari şi, în ciuda lui Vosganian, crede se vor găsi bani la buget pentru asta. Fireşte că se vor găsi bani, dar dacă n-ar fi fost nici o problemă cu această creştere salarială, ar fi fost Vosganian atît de nesăbuit încît să-i păgubească pe liberali de voturile profesorilor
Tariceanu lipit cu superglue de scaun!
Nu pleaca! Nu a plecat!
Desi e evident, inca o data evident, ca functia aceasta este una prea mare pentru el.
Jalnicul populist Tariceanu (care a aruncat cu banii statului ca la o nunta de manelisti) vine acum si pozeaza in responsabilul premier Tariceanu.
Jalnic! De n-spe ori jalnic!
Basescu, Tariceanu, Geoana, hai la greva cea mare!
Si sa fie una cum n-a mai vazut Piata Victoriei! Sa iasa medicii si infirmierele, functionarii publici brat la brat cu ceilalti bugetari proletari… Sa fie greva nenicule! De ce doar profesorii sa aiba salariile marite si doctorii nu? De ce sa aiba pensionarii venituri mai mari, iar unii care muncesc la stat sa stea pe bani mai putini?
Deh… prostia a fost facuta, acum e timpul sa fie platita. Tariceanu nu prea are ce face, pt ca impreuna cu PNL a sprijinit si direct, si indirect acesta situatie. Geoana si PSD l-au sprijinit in Parlament pe Tariceanu. Basescu a promulgat prostiile celor dintai
Oare?
E asa, in aer, un zvon: cum ca si-ar da demisia Guvernul.
?
Vedem diseara, la 19 sau poate chiar miine.
There's probably no god. Cum ar arăta un autobuz ca ăsta la Mitropolie?
Saptaminile astea au tot circulat moastele catre credinciosi sau credinciosii catre moaste. Nu mai stau sa comentez toata nebunia asta. M-au innebunit iar imaginile de la televizor cu mamaitze si bunicutze purtate ca într-un concert rock pe braţe către starul mort preferat. Plus pogo-urile de rigoare cu jandarmi.
Dar mi-a placut campania asta şi mă gîndeam să-mi iau o dubiţă – cu o inscripţie precum „There’s probably no god. Now stop worrying and enjoy your life.” sau, varianta mea ceva mai romaneasca, „Lăsaţi-o mai moale cu dumnezeu, vă rog eu.” – şi să mă duc să văd toate
Presedintele promulgator
Traian Basescu a promulgat legea care mareste cu 50% salariile profesorilor.
In urma cu putin timp cerea oamenilor politici sa fie responsabili si sa fie chibzuiti atunci cind e vorba de cheltuirea banului public.
Ma tem ca, prin decizia de astazi, iarasi s-a plasat singur in afara categoriei „oameni politici”. Si ca, spus mai pe sleau, in loc sa dea o lectie politica rationala si responsabila, a apasat din nou pedala populismului.
Dar cu Animat Planet ce ati avut?
Iata despre ce este vorba!
Cineva a spus ca „nici o fapta buna nu ramine nepedepsita”. In cazul de fata, se poate adapta putin: nici o gluma buna nu ramine nepedepsita!
…ucisi de blog – ciber-violenta
…am citit stirea si prin ziarele romanesti, dar azi am vazut un articol mai documentat in Newsweek. Anul trecut, in Coreea de Sud, tara cu cele mai multe conexiuni la internet, 200.000 (!) de oameni si-au facut rau – la propriu – ca urmare a atacurilor de pe bloguri … de rusine si disperare. Cativa au reusit chiar sa se sinucida. Ultima victima – Choi Jin Sil – o actrita faimoasa (si frumoasa de pica!) acuzata pe diverse bloguri de felurite rautati. Femeia n-a mai rezistat si si-a pus capat zilelor.
Bun – sa acceptam ca „rusinea obrazului” e un fenomen mai dezvoltat in tarile confucianiste,
:)
Pavel Lucescu nu sta asa de rau pe cat spune
Am facut si eu exercitiul lui Pavel Lucescu. De fapt, pe jumatate il facusem de saptamana trecuta, dar imi mai lipseau ceva date. Si am vazut ca el sta chiar bine la capitolul alegeri uninominale. Drama e in sectorul patru. Pai, uite natiune, dintre cine trebe sa-l aleg eu pe cel mai cel. La Senat:
Talpes (pur si simplu nu pot vota pe cineva atat de apropiat de Ion Iliescu),
Cristian Topescu (m-a enervat ca si comentator sportiv, nici nu ma gandesc ce va face ca politician…parca vad: Vadim Tudor se apropie de tribuna, Olteanu contra-ataca de la microfon, Mitrea,
Eros
Procurorul Dan Voinea – FRINARUL!
E de apreciat gestul dnei Laura Codruta Kovesi prin care cere revocarea procurorului Dan Voinea din functia pe care o detine. In detaliu, aici!
Foarte pe scurt: institutia FRINARULUI in tranzia postocomunista romaneasca merita un studiu amplu si mai multa atentie. FRINARUL e un om bine plasat, bine insurubat care opreste o curgere normala, un mers firesc. Uneori, o face cu stil. Pacalind oameni de buna credinta. Victimizindu-se si fiind crezut. Pozind in rebelul care se lupta cu sistemul, desi el e unul din aparatorii rafinati ai acestuia. Construindu-si dusmanii pentru PR si pentru intarirea
La Iasi spre plopii fara sot
Am venit aseara la Iasi, sa lansam „Portretul lui Dorian Gray” din colectia Cotidianul. Asta s-a intimplat la Iulius Mall, la Diverta, daca va spune ceva. Intilniri cu Silviu Lupescu de la Polirom care tocmai s-a intors de la Tirgul de carte de la Frankfurt – ii place colectia, chiar daca o scoatem cu o editura concurenta -, cu Liviu Antonesei si cu Emil Brumaru. Liviu si poetul in fata caruia ar trebui sa se opreasca tramvaiele cind trece strada, cum a spus odata Alex Stefanescu, au toata colectia.
Ma asteptam, din descrieri, sa-mi placa mai mult orasul. Ce am vazut ieri nu m-a cucerit. Cladiri
Mozart
Unu. Din Spania
Nu mai vreau să aud fraza aia cu "trebuia să citeşti contractul". Pentru Nicuţ şi Suciu
Doi tipi în care am încredere în ce priveşte explicaţiile economice, pentru că sînt naturali şi nu par complet contaminaţi de scorţoşenie „economică”: colegul meu Mihai Nicuţ, şeful de la Economic, cu care îmi împart zilnic pumni şi capete în gură (la figurat), eu în cap cu principii idioate învăţate din cărţi de capă şi spadă şi editoriale „prea de stînga” sau prea metaforice din presa economică, el cu lecţia bineînvăţată predată de sistemul financiar; pe celălalt nu-l cunosc decît din vedere, Dan Suciu de la Money Channel, dar omul îmi place, nu-şi lasă