Tocmai a fost anunţat un nou nume la B’estfest, The Klaxons. Nu o să vă vină să credeţi*, dar zilele trecute am tot ascultat o piesa, cea de mai jos . Să fi avut o presimţire? Să fi avut o informaţie? N-am cum să vă spun, iar se supără oamenii de la Emagic pe mine 🙂
*Cineva sigur are să mă creadă, că am făcut demonstraţia 😉
„Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a declarat la Discutia de luni, moderata de Dan Tapalaga, ca o comisie speciala discuta in aceste zile la minister posiblitatea infiintarii unui serviciu secret si ca nu s-a luat inca o decizie daca atributiile serviciului sa se limiteze la culegerea informatiilor din penitenciare sau sa se extinda la magistrati, functionarii si demnitarii din ministerul justitiei.”
Mai multe, aici!
Ce spuneti? E nevoie de asa ceva?
Unii omoara, inseala, falsifica, jefuiesc. Altii muncesc, fac datorii, fac sacrificii. Pentru unii sacrificiu inseamna ca nu mai pot circula cu Bentley-ul si trebuie sa se rezume la un BMW sau Audi. Pentru altii , inseamna ca trebuie sa isi dea jumate din salariu la banca. In functie de perspectiva din care privesti lucrurile, variaza si limita pana la care oamenii sunt dispusi sa mearga pentru a face rost de o casa. Si, apoi, exista demnitarii… Ei se deosebesc de cele doua categorii descrise mai sus pentru ca actiunile lor se petrec in doua faze: deschid gura mare si apoi o inchid si nu mai
N-am sa le dau numele si nici macar initialele reale pentru ca nu asta e important. Iar ei se stiu oricum. Ideea e sa ti-i povestesti asa cum ii vezi prin ceea ce-i face sa-i consideri prieteni. Daca nu ti-ai pus inca intrebarea “De fapt, de ce e X (sau Y sau Z sau citi or fi) prietenul meu, de ce-l consider eu astfel?” poti s-o faci acum si sa-ti dai si un raspuns. Iar daca nu cer prea mult, poate ni-l faci “cadou” si noua, celor ce intram pe acest blog. E, daca vreti, si un soi de omagiu pe care ai ocazia sa i-l aduci.
Daca-s foarte multi, povesteste-i aici doar pe cei pe care simti
Asta e o poveste despre cum e să stai, într-o relaţie, pe muchia dintre ridicol şi înduioşător, pe care am promis-o răspunzând comentariilor de la o postare trecută. Şi ce ocazie mai bună decât Dragobetele să o istorisesc ? Să purcedem, deci. Se făcea că era primăvară, acum vreo câţiva ani, iar eu habar nu am de ce “mă certasem” cu iubita. Zău, chiar nu mai ştiu motivul, au fost atâtea că, şi dacă aş fi supercomputerul IMB, tot mi-ar fi greu să le ţin socoteala 🙂 Ce ştiu sigur e că situaţia nu-mi convenea deloc (e posibil
Va mai amintiti formula atribuita lui Emil Boc pe care a dat-o, normal, „pe surse” presa imediat dupa ce PSD si PDL au terminat de impartit ministerele: „Coane, ne-au facut!”?.
Ei bine, acum, dupa cum au cazut ministerele, dupa situatia de la Interne, dupa – mai ales! – impartirea banilor de la buget, credeti ca PSD „i-au facut” pe cei de la PD-L?
Haideti sa va mai dau o mica picanterie: am vorbit cu citiva pedelisti pe care i-am intrebat mirat de ce nu riposteaza dur atunci cind cind ii ataca pesedistii. Unul dintre ei mi-a zis asa: „acum se face bugetul. trebuie sa fim atenti la asta!”
De ceva timp observ ca s-a inmultit numarul cazurilor in care argumentele unei discutii pe teme ce implica atitudini politice sunt reduse la a-i arunca adversarului in fata o uriasa oala cu laturi: comunistule! stalinistule! huoooooo! nazistule! piei boala de aici, ceausescu doi ce esti!
Ca atare, va propun o discutie (in cazul in care doriti sa comentati) sau doar o tema de gandire (in cazul in care doriti sa va abtineti de la o atitudine pe forum): ce il face pe un om sa fie „stalinist”, „marxist”, „comunist”, nazist” sau ce mai vreti voi din acest arsenal de injuraturi politice?
Pentru
M-aş încrede mai lesne în Poliţia Română dacă nu ar exista statistici de felul uneia prezentate de purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, la Realitatea FM: 167 de grupări criminale au fost destructurate anul trecut în Bucureşti. Aproape că m-a convins domnul Christian Ciocan când a rostit suma de mai sus. Grizonat şi cu o mină serioasă, pare că ştie ce vorbeşte. Numai că s-a grăbit să vină cu o completare: cele 167 de grupări criminale aveau fix 525 de membri activi. La un calcul simplu, mie îmi iese că o grupare criminală desfiinţată
…cum de ce? Pai pentru ca Romania e, totusi, membru al Uniunii Europene, premierul e, totusi, profesor universitar si oricate obligatii politice ar avea fata de Florin Stamatian, nu va putea trece cu vederea o asemenea marlanie – o marlanie care, in orice universitate normala, s-ar solda cu desfacerea automata a contractului de munca. (Despre habarnisumul personajului nici nu mai are rost sa vorbim.) Daca PSD-ul vrea sa inceapa vanghelizarea filialelor din Transilvania si Banat, PD-L are acum o sansa sa opreasca vanghelizarea propriilor filiale.
Interviu de mai jos a fost preluat de pe blogului
Emil Boc are purtator de cuvint.
Nu e inca instalata oficial, insa e putin probabil ca Ioana Muntean nu va fi purtatorul de cuvint al primului ministru.
Am vazut multa galagie si am citit multe fraze iritate de aceasta nominalizare.
Care e problema, fratilor, de fapt? Care e problema?
Ne temeam ca votul uninominal ne va umple Parlamentul de fotbalisti si manelisti si ne-am trezit cu interlopi.
Costel Iancu, insul numit pina zilele trecute director al Agentiei Nationale de Inbunatatiri Funciare, a intrat in politica acum un an, a ajuns imediat consilier local si apoi candidat al PD-L pentru Camera Deputatilor. Doar aritmetica dubioasa de distributie a mandatelor l-a facut pe Iancu sa rateze intrarea in Parlament, desi iesise pe primul loc cu 47 la suta din voturi. Dar partidul l-a consolat imediat cu o inalta functie guvernamentala.
Ascensiunea sa fulminanata in PD-L e o dovada
Se pare că se face coadă la Rahova, în urma mesajului pe care ministrul de Interne, Dan Nica, l-a adresat interlopilor din ţară: „Nu sînteţi în siguranţă.” Simţindu-se luaţi de o devastatoare anxietate, interlopii sînt pe punctul de a se încolona spre Rahova unde speră să-şi găsească liniştea şi să-şi recapete echilibrul lăuntric între două lovituri.
Istoric vorbind, responsabilitatea romanilor pentru actiunile tiganilor incepe din vremea in care romanii nici nu stiau ca sunt romani, traiau impartiti in fel si fel de organizatii de tip statal, nu vorbeau o limba comuna si nici macar nu se considerau unii pe altii ca facand parte din aceeasi natiune. Adica de prin Evul Mediu, cand dupa Historical Dictionary of the Gypsies, pe teritoriul actualei Romanii este semnalata prima tranzactie de sclavi rromi. De altfel, chiar daca prin alte parti ale lumii rromii primisera numele de tigani inca din anul 1068, cand in scrierea unui calugar se spune ca
Foarte rapid vom avea in Parlament votul in chestiunea avizului de incepere a urmaririi penale in cazul lui Adrian Nastase.
In mod normal, daca partidele isi vor respecta pozitiile pe care le-au afisat in ultima vreme, nu ar trebui sa avem nici o surpriza, asa incit, la finalul votului, dosarele fostului premier sa mearga mai departe, spre instanta.
Pina la vot insa, vrea sa propun o colectie de zece haine. Nu se stie niciodata cind va fi nevoie de ele 🙂
Nu mi-a înşelat niciodată aşteptările, deşi am trecut prin multe cu ea. E drept, şi eu am îngrijit-o ca la carte. Superficial cum sunt, însă, am trădat-o pentru una mai frumoasă, mai tânără, mai focoasă (nu că ea nu s-ar ţine bine), clumea, una pe care o cunosc doar din fotografii şi din auzite. Dacă vreun om de bine se gândeşte să o ajute să treacă mai uşor peste povara despărţirii, să mă anunţe.
Viorel Hrebenciuc si Costel Casuneanu vor sa ia Rapidul pe mana. Va dati seama ce chinta va iesi in fotbalul romanesc? Hrebenciuc, Casuneanu, Becali, Borcea, Dragonir…
Acum, daca pentru Rapid salvarea inseamna sa scape de Copos si sa dea peste Hrebenciuc, nu vreau sa-mi imaginez ce ar putea salva Steaua sau Dinamo… Si uite asa, numarul proprietarilor de club implicati in cazul Valiza se mareste de la sine…
„Surpriză de proporţii duminică seară. Realitatea TV a anunţat că deputatul PSD Viorel Hrebenciuc a negociat în cursul după-amiezii preluarea echipei de fotbal Rapid Bucureşti.
Bun, am stat toată noaptea şi am privit Oscarurile. Măcar şi pentru acest efort mă calific la un scurt dat cu părerea. Că doar la filme şi showbiz se pricepe toată lumea:
– Am văzut pe E! toată nebunia covorului roşu (de, am făcut-o cum se cuvine, nu m-am rezumat doar la ceremonie). Şi, mii de pipe, am avut un vis cu ochii deschişi: se făcea că se ecraniza live, dacă-mi permiteţi barbaria, „Glamorama” lui Ellis. linguşeala dublată de bîrfă a atins totuşi cote astronomice.
– începutul ceremoniei a fost excelent: scena aproape de public, actori mari care intrau în dialog
Se stinge usor-usor dezbaterea despre modificarea Constitutiei.
Gasesc ca e nedrept, desi aproape ca inteleg motivele pentru care o asemenea discutie e, acum, din pacate, periferica. Imi place sa cred ca directia in care avansam (mai bine zis, regresam) cu aceasta tema nu e fatalitate.
Pentru cei care:
-sint dispusi sa fie atentie la argumente;
-nu pica usor sau nu pica deloc in plasa unor „ONG-isti sub acoperire” (citiva dintre ei, practicanti ai unui habarnist fudul);
-au rabdare sa citeasca si sa reflecteze
-nu se opresc in idei de doi bani (precum falsa, dar nu nevinovata lansata in spatiul
Luati-l in calcul si pe Mickey Rourke pt un Oscar la cea mai buna interpretare masculina!
Din nou, Kate Winselt la superlativ:
Aici, o cronica a filmului semnata de Andrei Gorzo!
Iar aici, un text excelent despre Kate Winselt, scris de Anca Gradinariu!