O problemă pe cât de importantă, pe atât de uitată este locuirea în România. Locuințele sunt 100% marfă, 0% drepturi. Tinerii își găsesc greu o locuință, vârstnicii sunt dați afară de o piață prea speculativă care le saltă costurile, angajați cu salarii medii și minime fac eforturi uriașe pentru a rezista în orașe mari. ”Blocul […]
Serotonine s-a vândut în 90 000 de exemplare în primele trei zile de la lansare. Houellebecq își ridică un drept gras de autor pe al șaptelea său roman și numără probabil motive noi de victimizare cum că ar fi vreun renegat și marginalizat, în timp ce e fix în centrul atenției. Romanul ar trebui făcut […]
Tema vânătorii combinate cu puterea poate fi teză de doctorat sau subiect de bacalaureat, și nu după obosita baladă a lui Doinaș. Bărbatul care te conduce omoară regulat viezuri, vulpi sau mistreți sau urși. Avem privilegiul de a contempla două forme de vânătoare politică, care deși desprinse din etape istorice diferite, sunt contemporane pe teritoriul […]
Uichendistul pleaca in excursie. Se copilareste. Se intoarce in Sighisoara, in timp medieval si-n timpul copilaritului.
Stiu ca plecam la 7 dimineata, ca acum. Masina putea a omleta, ca ne luam mincare de acasa. Si cintam:
Coana Mitza biciclista
a cazut si si-a rupt
piiitpalac intr-un copac
mie-mi vine sa ma….
calu trage la caruta fetele ma trag de…
putina cu castravete
asta’i bancu’ mai baiete
baietelul face baie si se scarpina la …
coana Mita plange trista in pridvor de dorul lui Nicusor!
La popa la poarta
E-o pisica moarta
Cine-o rade si-o vorbi
S-o manance coapta
Cu marar,
cu patrunjel
Cu
S-a tot vorbit aiurea despre dictatori, dictatorul Basescu mai ales, despre amenintarea dictaturii. Mai mult, s-au facut multe-multe comparatii cu situatii toalitare, vremuri ceausiste, vremuri staliniste etc. Dupa 20 de ani, e la moda sa luptam aprig cu dictatori, cu presa, ma rog. O mimare continua a agresivitatii, dar mi-a placut un articol al Rodicai Ciobanu despre Geona in care observa o tendinta patologica de a se umfla in pene. Asa ca m-am gindit sa fac un top personal al dictatoriabililor:)). Cu alte cuvinte Ce potential de dictator are fiecare candidat? Iata scurte caracterizari
N-am cine ştie ce mare lucru de spus. Am postat doar ca să pun un link prin care să retrimit la un text la care am muncit o săptămînă şi care s-a scurs pe croll în jos într-o jumătate de zi. Mi se pare puţin cam nedreaptă situaţia; în plus, cred că a fost citit insuficient şi neglijent. Dar dacă tot v-am deranjat, o să fac şi o mică legătură cu titlul şi o să-mi permit cîteva remarci.
1. Noica în puşcărie a citit Marx. N-avea altceva de citit e-adevărat, dar el a conchis că i-a prins bine. Deci poţi să nu fii marxist şi să citeşti Marx. Nu e nici o ruşine, are pagini chiar haioase. În plus,
Să-i fi sărutat fiecare centimetru de piele; măcar o dată să-i fi spălat chiloţii la maşina de spălat, chiar să-i şi pui la uscat; ani de zile să te trezeşti cu ea în gând, iar gândul să nu te părăsească nici după ce ai adormit; târât prin magazine, să fii stoic şi încântat de toate rochiţele ce par la fel; să-ţi fi smuls pereţii rând pe rând, pentru ca apoi să-i refaci, zugrăvindu-i în culorile pe care ea şi le dorea; să vrei mai mult de la tine doar pentru a avea mai mult să-i dai; să o laşi să-ţi conducă maşina; să fii ipocrit de dragul ei, mancarea arsă să o găseşti delicioasă; să înveţi şi
Ceea ce este minunat!
Iata ce spune ambasadorul american in Romania:
Guvernul SUA nu sustine vreun candidat anume pentru functia de presedinte al Romaniei si nicio agentie a Guvernului SUA nu desfasoara actiuni care sa influenteze cursa prezidentiala
fac un apel la mass media sa actioneze in mod responsabil si sa prezinte realitatea in mod corect
Fac apel la cetatenii Romaniei sa ii analizeze pe toti candidatii si sa voteze in cunostinta de cauza in ziua alegerilor.
Asa ca, va rog, mai scutiti-ma cu afirmatii de genul ca „Geoana e sustinut de SUA”! Acum, ca a recunoscut ca
Cred ca cititorii blogului au obsevat faptul ca in ultima vreme m-am legat mai des de cliseele verbale si de non-sensuri. Daca proverbele si citatele prost atribuite nu provoaca reactii prea puternice, exista o fraza care aruncata in momentul nepotrivit poate distruge reputatii. Este vorba despre celebrul citat atribuit lui Niccolo Machiavelli : ”Scopul scuza mijloacele”.
Traducerea frazei in diferite limbi depinde de multe ori de mentalul colectiv. In multe ocazii vom observa ca ”scopul” este de fapt un rezultat, ceva palpabil, pentru care merita sa lupti. Englezii o pun mai frumos in ”The
…m-am tot intrebat de unde si pana unde aceasta isterie a sfarsitului lumii in 2012 a prins si in Romania. In Statele Unite, fenomenul este, cel putin pana la un punct, perfect explicabil. Exista aici o intreaga traditie a Celei de-a Doua Veniri. Predicatorii isi disputa, an dupa an, data exacta, se comenteaza daca exista sau nu „rapture”, cand alesii se vor ridica la ceruri intr-o clipita, daca se va termina lumea sau, de fapt, va incepe Domnia de 1000 de ani, evenimentele internationale sunt decriptate cu Biblia-n mana, s.a.m.d.
Dar la noi? De unde si pana unde devine ortodoxia fascinata
Nu uita memoria lucrurilor ce trec prin noi si nu le aducem aminte niciodata inapoi, decit de avem ura necesara.
Care ti-e gradul de reinventare de azi? 1-2-3-4-5
Cit de mult te iubesti azi? ratingul de self-loving: 1-2-3-4-5
Lista de insi pe care nu-i suporti azi. Pe cine si de ce?
Lista de idei avute azi. Care sint?
Cit de razboinic ai fost azi? Ce idei ti-ai aparat?
Cu ce animal/planta te asemeni azi?
Traficul?
Ce-ai mincat azi?
Am citit cu amuzament textul lui Liviu Antonesei despre situaţia “ionesciană” legată de centenarul marelui dramaturg. Nu ştiam că doamna Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, depune eforturi disperate pentru trecerea neobservată în România a aniversării a 100 de ani de la naşterea tatălui (data exactă este 26 noiembrie). Din dorinţa de a-l celebra doar în spaţiul francez, domnia sa a pus interdicţii ciudate privind jucarea pieselor lui Eugen Ionescu pe scenele româneşti sau privind reeditarea unor scrieri la editurile româneşti.
Cât de absurd! Cum să împiedici celebrarea lui Ionesco în
S-a discutat mult, zilele astea, pornind de la emisiunea băieților de la Top Gear, despre imaginea proastă pe care-o are România în afară. Dați-mi voie să mă doară puțin în cot, astăzi, de cum ne văd cei din afară și să discut despre imaginea pe care-o are România înăuntru, la ea acasă. Despre ce vede România însăși când se zgâiește ca proasta în oglindă. Nu văd de ce ne-ar preocupa ce gândesc străinii, atâta timp cât o mare parte dintre români mai au un pic și-și pun ștreangul de gât, de disperare și de nervi.
România e țara în care ți se prăjește bebelușul de viu, la maternitate. Pentru că (am
Acesta este un text despre banalitatea răului şi caracterul excepţional al binelui. Despre fantomele comunismului, anticomunismului şi amestecul lor în gurile oamenilor, în interesele şi-n ipocriziile lor. Despre spiritul ideologiilor şi trupurile lor, despre intelectualii publici şi iluziile lor, despre condamnarea ideilor sau a faptelor oamenilor, dar şi despre multe altele. Cine va avea răbdarea să-l citească e binevenit. Cine nu, e binevenit de asemenea. Cititi-l totusi cu atentie!
1
Mi se pare foarte nedrept că un om precum Marius
O știre despre o asistentă de la Spitalul Sf. Ioan din București, care a prăjit pur și simplu un bebeluș, uitându-l într-un aparat pentru fototerapie, a zguduit nervii tuturor. Să vă zic ceva: s-ar putea ca nu asistenta să fi uitat bebelușul în aparat. S-ar putea să fie vina unei femei de serviciu, a unui brancardier, a unui instalator, a paznicului sau chiar a vreunui aparținător venit în vizită la spital, în ziua întâmplării. De ce zic asta? De nervi, evident, și pentru că mi s-a povestit, de curând, că se practică treaba asta prin spitale. Cineva care aștepta pe un hol al unui spital bucureștean
Oana Zăvoranu a anunțat că se va clona. Sigur, costă mult, vreo juma’ de milion de euroi, dar, atunci când își dorește ceva, banii nu reprezintă o piedică pentru Oana noastră. Deci asta e, n-avem încotro, tre’ să ne obișnuim cu ideea. Oana se va clona și, din câte o cunoaștem, e foarte probabil să nu se restrângă la un singur exemplar. O să fie greu pentru toată lumea, e clar, dar cel mai greu și cel mai greu va fi pentru Pepe. Iată cum va arăta o seară obișnuită din viața bietului latino lover.
Oana 1 (țipă din bucătărie): Pepeeeeee!
Pepe (care e în sufragerie
Ai bani, nu-i poti calcula pina la sfirsitul vietii, decit daca-s multi.
N-ai siguranta de a discuta cu careva ca-ti da porcina.
Nu esti sigur pe ce faci ca te calca toti in picioare daca n-ai pile.
Asa ca hai sa-ncepem ziua, sintem lasi daca ne sinucidem, sintem lasi daca n-o facem. Uite, s-o fi inventat tipul asta de sinucidere?
Un ou, o bucta de brinza, o felie de piine, o Sana si….
e sigur ca astalalt, de la Dervent, da:
I-am dat sms, l-am căutat pe mess, vroiam să-mi povestească, să bîrfim. Dar nu! A scris la el primul, ca orice blogăr egoist:). De fapt, îl ştiu pe Mihnea cît să-mi dau seama că a stat şi a lăsat să se sedimenteze cît de cît totul.
Nu înţeleg cum s-a întîmplat norocul, dar e o minune că prin păienjenişul de relaţii şi ambiţii din presa clujeanuă, a răzbătut cel mai bun – blogărul şomer.
Mihnea descrie ce s-a întîmplat foarte plastic. Dar cea mai puternică informaţie a fost sfatul de la consilieri. Am avut revelaţia! De fapt, televiziunile nu mai pot fi spontane. Dezbaterea improvizată de
Eşantion, 1200 vizualizări, 50 de comentarii. Marjă de eroare, teoretic plus/minus 3%, dar sociologii vor spune că voxpublica este puternic biasat. De acord. Acesta a fost experimentul:
Etapa 1. The bait: Structura electoratului lui Băsescu: reprezentare grafică 🙂
Etapa 2. The twist: Structura electoratului anti-Băsescu: reprezentare grafică :))
Etapa 3. The debriefing:
Vreau să spun: există în San Diego, California, vreun cititor al acestui blog? Dacă da, aştept un semn, o postare, un mail etc. Sînt în zonă. De fapt, în La Jolla, lîngă San Diego.
Pentru doritori, voi pune în curînd cîteva poze.