Mi-e dor de Basescu. Si de demisia lui.
Au trecut deja citeva saptamini bune de cind Basescu nu mai e cel pe care-l stiam, peste tot si-n toate, activ, agresiv, masiv in dependenta pe care mi-o creat-o. Daca-ncerc sa identific momentul zero al disiparii lui discrete dar, iata, acum resimtite din plin, din viata mea de cetatean-cu-presa-n-creier, cred ca e vorba de ultima sa interventie prin telefon la TVR, atunci cind s-a porcait cu Tariceanu-papion. Cel putin de-atunci nu mai stiu nimic memorabil din prestatia sa. De-atunci incepe sa-mi lipseasca, desi de-abia acum realizez acest lucru. S-a-ntimplat in timp ce-ncercam sa-nteleg ziua